CANONUL 1 Ancira (PREOTII CARE AU JERTFIT IDOLILOR)

In privinta presbiterilor care au jertfit idolilor si apoi iarasi s-au luptat în prigoAne pentru credinta, nu însa prin vreo prefacatorie, ci cu adevarat, nici punând lucrurile la cale de mai înainte, nici lucrând cu intentie vicleana, nici înduplecând pe prigonitor ca sa para numai ca s-au supus chinurilor, atragându-le pe acestea asupra lor numai la aparenta si de forma; sinodul a hotarât ca acestia sa se împartaseasca de cinste si de sedere; dar nu este ier­tat ca ei sa aduca jertfa, sau sa propovaduiasca, sau în general sa savârseasca ceva din slujbele ierarhicesti.

CANONUL Sinodului de la Cartagina tinut pe timpul Sf. Ciprian, în anul 256

CANONUL 1 Sin. VII ec. (SE ÎNTARESC CANOANELE PRIMITE DE ÎNTREAGA BISERICA PÂNA ACUM)

Celor care au dobândit vrednicia (demnitatea) preoteasca, rânduielile canonice le sunt marturii si îndreptari, pe care primindu-le cu bucurie, cântam împreuna cu dumnezeiescul vestitor David, catre Domnul Dumnezeu, zicând: „întru calea marturiilor tale m-ara desfatat ca întru toata bogatia" (Ps. 118, 14) si: „Ai poruncit ca marturiile tale sa fie drep­tate în veac; întelepteste-ma, si viu voi fi" (Ps. 118, 138, 144). Si daca glasul proorocesc (profetic) ne porunceste noua sa pazim în veac marturi­ile lui Dumnezeu si sa vietuim întru ele, este învederat (evident) ca ele ramân neclatinate si nestramutate, caci si vazatorul de Dumnezeu Moise zice astfel: „Acestora nu este a li se adauga (nimic) si nici nu este sa se scoata (ceva) dintr-însele" (Deut. 12, 32). Si dumnezeiescul apostol Petru, proslavindu-se întru ele, striga: „Spre care si îngerii doresc sa priveasca" (I Petru 1, 12), si Pa vel zice: „Chiar daca noi, sau înger din cer de ar bine-vesti voua, în afara de ceea ce v-am binevestit noi voua, sa fie anatema" (Gal. 1,8).

 

CANONUL 75 Trulan (IN BISERICA SA SE CÂNTE CU EVLAVIE, FARA VAIETE SI RACNETE)

Voim ca cei ce se afla în biserica spre a cânta sa nu se foloseasca de strigate netocmite (fara de rânduiala, vaiete) si sa sileasca firea spre racnire, nici sa adauge ceva în afara de cele ce sunt rânduite de Biserici, care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, ci cu multa luare-aminte si smerenie sa aduca cântari lui Dumnezeu cel care vegheaza asupra celor ascunse, caci sfântul cuvânt a învatat pe fiii lui Israel sa fie cucernici (Lev. 15,31).

(75 Laod.)

CANONUL 50 Trulan (OSÂNDIREA PENTRU JOCURILE DE NOROC)

De acum înainte nimenea dintre toti, fie dintre laici, fie dintre clerici, sa nu joace zaruri. Iar daca s-ar prinde cineva facând ceva de acest fel, daca ar fi cleric sa se cateriseasca, iar daca ar fi laic sa se afuriseasca.

(42, 43 ap.)

CANONUL 25 Trulan (JURISDICTIA BISERICEASCA SE PRESCRIE DUPA 30 ANI DE NEEXERCITARE)

Împreuna cu altele, înnoim si canonul care rânduieste (porunceste) ca parohiile cele de la tara (de pe câmp) sau de prin sate, ale fiecarei Biserici (episcopii), sa ramâna nestramutate la episcopii care le tin, si mai ales daca, stapânindu-le (detinându-le) pe ele fara sila, le-au cârmuit timp de treizeci de ani. Iar daca în cuprinsul (înauntrul) celor treizeci de ani s-a nascut sau s-ar naste vreo neîntelegere asupra lor, sa fie îngaduit celor ce spun ca sunt nedreptatiti sa faca pâra (sa introduca actiune) despre acest lucru la sinodul eparhiei (mitropoliei).

CANONUL 1 Trulan (ÎNVATATURA PRIMELOR SASE SINOADE ECUMENICE SA SE TINA NESTRAMUTATA)

Rânduiala cea mai buna pentru cel care începe vreun cuvânt sau vreo lucrare este, dupa cuvântul teologului, sa înceapa de la Dumnezeu si sa se încheie cu Dumnezeu. Drept aceea, si dreapta credinta s-a si propovaduit de noi la mare departare, si Biserica la temelia careia sta Hristos neînce­tat creste si sporeste, încât ea se întinde deasupra cedrilor Libanului.

CANONUL 1 Sin. IV ec. (ÎNTARIREA CANOANELOR PRIMELOR TREI SINOADE ECUMENICE)

Am gasit ca este cu dreptate (bine) sa se tie Canoanele asezate de catre sfintii Parinti la fiecare sinod de pâna acum.

(2 Trul.; 1 sin. VII ec; 1 Cartag.)

CANONUL 1 Sin. III ec. (OSÂNDA IERARHILOR CARE DEVIN ERETICI)

Deoarece se cuvenea ca si cei ce au lipsit de la Sfântul Sinod si au ramas pe la tara sau prin cetate pentru vreo oarecare pricina, fie bise­riceasca, fie trupeasca, sa nu fie în nestiinta de cele ce s-au orânduit la dânsul (sa nu ignore cele ce s-au statornicit), facem cunoscut sfinteniei si dragostei voastre ca, daca vreun mitropolit al unei eparhii (mitropolii) despartindu-se de Sfântul si ecumenicul sinod, s-a adaugat (atasat) sinedriului (adunarii) dezbinarii (celor dezbinati), si dupa aceasta s-ar adauga, sau ar cugeta cele ale lui Celestiu, sau le va cugeta (învata), acesta nu poate în nici un chip sa faca ceva împotriva episcopilor eparhiei (mitropoliei), fiind îndepartat din orice comuniune bisericeasca de acum înainte, chiar prin sinod, si nelucrator (scos din slujba). Dar el va fi sub as­cultarea atât a episcopilor eparhiei (mitropoliei), cât si a mitropolitilor dimprejur care cugeta (învata) cele ale ortodoxiei, ca sa se scoata cu totul din treapta episcopiei (episcopatului).

CANONUL 1 Sin. II ec. (ÎNTARIREA CREDINTEI DE LA NICEEA)

Sfintii Parinti cei adunati în Constantinopol au hotarât sa nu se înlature (schimbe, paraseasca) credinta celor trei sute optsprezece Parinti care s-au adunat în Niceea Bitiniei, ci (credinta) aceea sa ramâna tare si sa lîe data anatemei orice erezie si cu deosebire aceea a eunomienilor, adica aceea a eudoxienilor, si aceea a semiarienilor, adica a pnevmatomahilor, si aceea a sabelienilor si aceea a marcelienilor si aceea a fotinienilor si aceea a apolinaristilor.

(7 sin. II ec; 1, 75TruL; 21 Gang.; 7, 8 Laod.; 2 Cartag.; 1 Vasile cel Mare)