Bine aţi venit Гость!
Vineri, 07.05.2021, 19:06
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

CANOANELE Sinodului IV ecumenic
19.04.2012, 02:39


CANOANELE Sinodului IV ecumenic

de la Calcedon (an 451)

CANONUL 1 Sin. IV ec. (ÎNTARIREA CANOANELOR PRIMELOR TREI SINOADE ECUMENICE)

Am gasit ca este cu dreptate (bine) sa se tie Canoanele asezate de catre sfintii Parinti la fiecare sinod de pâna acum.

(2 Trul.; 1 sin. VII ec; 1 Cartag.)

CANONUL 2 Sin. IV ec. (OSÂNDA SIMONIEI)

Daca vreun episcop ar savârsi hirotonia pentru bani si ar coborî între lucrurile de vânzare harul care nu se vinde, si ar hirotoni episcop ori horepiscop, ori presbiteri, ori diaconi, ori pe altcineva dintre aceia care se numara în cler, sau pentru bani ar înainta (ar institui, ar rândui) econom sau ecdic (aparator, avocat bisericesc) sau paramonar sau pe oricine din cler (din rândul slujbasilor bisericesti) pentru câstig rusinos pe seama sa, cel dovedit ca a facut aceasta sa se primejduiasca în privinta propriei sale trepte (spite), iar cel hirotonit sa nu aiba nici un folos din hirotonia sau înaintarea aceea din negot; ci sa fie strain de vrednicia sau de slujba pe care a dobândit-o prin bani. Iar daca cineva s-ar vadi (ar aparea) ca mi­jlocitor în astfel de apucaturi (afaceri) rusinoase si nelegiuite (neîngaduite), sa cada si acesta din treapta sa, daca ar fi cleric, iar daca ar fi laic sau calugar (traind calugareste), sa fie dat anatemei.

(29 ap.; 22, 23 Trul.; 4, 5, 15, 19 sin. Vil ec; 12 Laod.; 2 Sard.; 90 Vasile cel Mare; Scrisoarea pastorala a lui Ghenadie; Scrisoarea pastorala a lui Tarasie)

 

CANONUL 3 Sin. IV ec. (SE OPRESTE ÎNDELETNICIREA CU TREBURI INCOMPATIBILE CU STAREA 

                                           CLERICALA)

A venit la Sfântul Sinod (Ia cunostinta Sfântului Sinod) ca oarecari din­tre cei cuprinsi (inclusi) în cler se fac arendasi ai averilor straine pentru câstig rusinos si se îndeletnicesc cu treburi (afaceri) lumesti, apoi, lenevin-du-se în slujirea lui Dumnezeu si alergând prin casele oamenilor, din iu­bire de argint iau asupra lor si mânuirea (administrarea) de averi. De aceea, sfântul si marele sinod a orânduit (hotarât) ca de acum înainte ni­meni, nici episcopul, nici clericul, nici monahul, sa nu ia în arenda averi, nici sa se vâre (amestece) pe sine în chivernisirea (administrarea) lucrurilor lumesti, afara numai daca ar fi chemat cumva dupa legi la epitropia de neînlaturat (obligatorie) a nevârstnicilor (minorilor), sau daca episcopul cetatii l-ar rândui sa poarte grija lucrurilor bisericesti sau a orfanilor sau a vaduvelor neajutorate sau a persoAnelor care mai ales au trebuinta de ajutor bisericesc pentru frica lui Dumnezeu. Iar daca cineva de acum înainte ar încerca sa calce cele orânduite (hotarâte), unul ca acela sa se supuna pedepselor bisericesti.

(20, 81, 83 ap.; 7 sin. IV ec; 10 sin. VII ce; 16 Cartag.; 11 sin. 1-11)

CANONUL 4 Sin. IV ec. (MONAHII SE SUPUN JURISDICTIEI IERARHIEI BISERICESTI)

Cei care cu adevarat si fara prihana (curati) petrec viata cea singu­rateca (monahala) sa fie învredniciti de cinstea cuvenita. Dar fiindca unii, folosind chipul monahal cu fatarnicie, tulbura bisericile si treburile politice, pribegind cu nepasare prin cetati, ba purtându-se cu gândul sa-si întemeieze lor si manastiri, s-a parut (sinodului) ca nimeni si nicaieri sa nu zideasca sau sa ridice manastire sau casa de ruga (biserica) fara învoirea episcopului cetatii.

Iar cei care traiesc viata monahala fie în vreo cetate, fie la tara, sa se supuna episcopului si sa pazeasca linistea si sa petreaca numai în post si rugaciune, ramânând neîncetat în locurile în care au fost rânduiti; sa nu tulbure nici treburile (lucrurile) bisericesti, nici cele ale vietii obstesti (lumesti), nici sa nu se amestece în ele parasindu-si manastirile lor, fara numai daca ar fi rânduiti de catre episcopul cetatii pentru vreo trebuinta urgenta (arzatoare). Iar în manastiri sa nu se primeasca nici un sclav (rob) pentru a se face monah fara învoirea stapânului sau. Iar cel ce ar calca aceasta orânduire (hotarâre) a noastra orânduim sa fie afurisit (excomuni­cat), pentru ca sa nu se huleasca numele Iui Dumnezeu. Iar episcopul cetatii trebuie sa poarte grija trebuitoare manastirilor.

(82 ap.; 24 sin. IV ec; 40-49, 85 Trul.; 17-21 sin. VII ec; 3 Gang.; 63 Cartag.; 1-7 sin. I-II)

CANONUL 5 Sin. IV ec. (SE OPRESTE TRANSFERAREA CLERULUI)

în privinta episcopilor sau clericilor care umbla din cetate în cetate, s-a parut ca trebuie sa aiba tarie (vigoare) Canoanele care au fost asezate de Sfintii Parinti în privinta aceasta.

(14, 15 ap.; 15, 16 sin. I ec; 10, 20, 23 sin. IV ec; 17, 18 Trul.; 13, 21 Antioh.; 15, 16 Sard.; 54, 90 Cartag.)

CANONUL 6 Sin. IV ec. (SE OPRESTE HIROTONIA FARA DESTINATIE)

Nimeni sa nu fie hirotonit fara sorocire (destinatie, absolut fara legatura, legat de vreun loc), nici presbiterul, nici diaconul, nici altcineva oarecare din starea bisericeasca (clericala); numai daca cel ce se hirotoneste va fi anume sorocit (destinat) pentru biserica unei cetati sau a unui sat, sau al­tarului (sanctuarului) unui mucenic (martir), sau manastiri. Iar în privinta celor hirotoniti fara soroace (destinatie), sfântul sinod a orânduit (hotarât) ca o astfel de hirotesie (hirotonie) sa fie fara tarie si ca nicaieri sa nu poata sluji (lucra), spre ocara celui ce i-a hirotonit.

(75 ap.; 15, 16 sin. I ec; 13 Neocez.)

CANONUL 7 Sin. IV ec. (CINUL PREOTESC SI CEL CALUGARESC SA NU IA SLUJBA LUMEASCA)

Am hotarât (orânduit) ea cei ce au fost rostuiti (asezati) odata în cler, precum si monahii, sa nu intre nici în oaste, nici în dregatorie lumeasca; iar daca ar îndrazni aceasta si nu s-ar pocai, încât sa se reîntoarca la aceea ce mai întâi au ales pentru Dumnezeu, sa fie dati anatemei.

(6, 20, 81, 83 ap.; 3, 16 sin. IV ec; 21 Trul; 10 sin. VII ec; 16 Cartag.; 11 sin. I-II)

CANONUL 8 Sin. IV ec. (ORICE CLERIC SA FIE SUB JURISDICTIA UNUI EPISCOP)

Clericii asezamintelor (azilurilor) pentru saraci si ai manastirilor si ai altarelor mucenicilor (sanctuarele martirilor) sa ramâna sub cârmuirea (ju­risdictia, ascultarea) episcopilor ce sunt în fiecare cetate, dupa predania (traditia) Sfintilor Parinti si sa nu se traga (sustraga) cu trufie de sub obladuirea episcopului propriu. Iar cei ce îndraznesc sa rastoarne o astfel de tocmire (orânduire) în orice chip, si cei ce nu sunt supusi propriului lor episcop, daca ar fi clerici, sa fie supusi pedepselor Canoanelor, iar daca ar fi monahi sau mireni (laici), sa fie afurisiti (excomunicati).

(15, 16 sin.Iec; 6, 10 sin. IV ec.)

CANONUL 9 Sin. IV ec. (SE RÂNDUIESC INSTANTELE DE JUDECATA BISERICEASCA)

Daca vreun cleric are pricina (vreun litigiu) cu alt cleric, sa nu lase pe episcopul sau propriu si sa alerge la judecatorii lumesti, ci mai întâi sa se cerceteze treaba (chestiunea, cauza) de catre episcopul sau propriu sau, cu învoirea aceluiasi episcop, de catre aceia pe care i-ar voi amândoua partile sa se întocmeasca (stabileasca) cele ale dreptatii (sa se faca judeca­ta). Iar daca cineva ar purcede (proceda) împotriva acestora, sa se supuna cercetarilor (pedepselor) canonice.

Iar daca vreun cleric are pricina (litigiu) cu episcopul sau propriu sau si cu un alt episcop, sa se judece de catre sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar daca un episcop sau cleric ar avea neîntelegere cu mitropolitul aceleiasi eparhii (mitropolii), sa fie luat (solicitat judecator) exarhul diecezei sau sca­unul împaratestei cetati a Constantinopolului si de catre acesta sa se judece.

(74, 75 ap.;- 6 sin. I ec; 6 sin. II ec; 17, 19, 21, 28 sm. IV ec; 8 TruL; 14, 15, 20 Antioh.; 40 Laod.; 4 Sard.; 8, 10, 11, 12, 15, 18, 19, 59, 104, 107, 128, 129, 130, 132 Cartag.)

CANONUL 10 Sin. IV ec. (CLERICII SA LOCUIASCA ÎN LOCALITATEA UNDE SLUJESC)

Sa nu fie îngaduit ca un cleric sa se numere deodata la bisericile a doua cetati, adica la aceea pentru care de la început s-a hirotonit si la aceea la care a fugit, fireste ca la una mai mare - din pofta dupa slava desarta. Iar cei ce ar face aceasta sa fie asezati iarasi (repusi) la biserica lor, la care de la început au fost hirotoniti si numai acolo sa slujeasca.

Iar daca cineva ar fi fost transferat de la o biserica la alta, acela sa nu aiba nici o împartasire la treburile bisericii celei dintâi sau la acelea ale altarelor (sanctuarelor) martirilor sau ale asezamintelor (azilurilor) pentru saraci sau pentru primirea strainilor care (tin) se gasesc sub acea (Biseri­ca). Iar cei ce ar îndrazni ca, dupa orânduirea (hotarârea) acestui mare si ecumenic sinod, sa faca ceva dintre cele care au fost acum oprite (in­terzise), a orânduit (hotarât) sfântul sinod sa cada din propria lor treapta.

(15 ap.; 15, 16 sin. I ec; 5, 20, 23 sin. IV ec; 17, 18 TruL; 15 sin. VII ec; 3 Antioh.; 15, 16, 19 Sard.; 54, 90 Cartag.)

CANONUL 11 Sin. IV ec. (CARTILE SAU EPISTOLELE CANONICE)

Am orânduit (hotarât) ca toti saracii si cei care au trebuinta de ajutoare sa calatoreasca, dupa ispitire (si verificare), cu scrisori si adica numai cu scrisori bisericesti de pace, nu cu scrisori de recomandare (de încredintare), pentru ca scrisorile de recomandare se cade sa se dea numai fetelor (persoAnelor) care stau sub banuiala.

(12, 13, 32, 33 ap.; 13 sin. IV ec; 17 TruL; 6, 7, 8, 11 Antioh.; 41, 42 Laod.; 7, 8, 9 Sard.; 23, 106 Cartag.)

CANONUL 12 Sin. IV ec. (ALCATUIRILE BISERICESTI SA NU SE SCHIMBE PRIN INTERVENTIE LA PUTEREA LUMEASCA)

A venit (la cunostinta noastra) ca împotriva asezamintelor (legilor) bis­ericesti, alergând la stapâniri, au taiat în doua o eparhie (mitropolie) prin act împaratesc (rescript, carte împarateasca), asa încât din aceasta pricina sunt doi mitropoliti în aceeasi eparhie (mitropolie). Drept aceea, sfântul sinod a orânduit (hotarât) ca de acum înainte sa nu se mai îndrazneasca nimic de acest fel de catre vreun episcop, iar cel ce va încerca (întreprinde) un lucru ca acesta sa cada din treapta (spita) sa. Iar cetatile câte s-au si cinstit (onorat) cu numele de mitropolie prin scrisori (rescripte, carti) îm­paratesti, precum si episcopul care ocârmuieste acea Biserica sa se bucu­re (beneficieze) numai de cinste, pastrându-se adica pe seama adevaratei mitropolii drepturile ei proprii.

(34 ap.; 6, 7 sin. I ec; 2, 3 sin. II ec; 8 sin. III ec; 28 sin. IV ec; 36, 39 TruL)

CANONUL 13 Sin. IV ec. (CARTILE CANONICE ALE CLERULUI)

Clericii straini si necunoscuti sa nu slujeasca nicidecum si nicaieri în alta cetate fara scrisori de recomandare (încredintare) de Ia episcopul lor propriu.

(12, 13, 32, 33 ap.; 11 sin. IV ec; 17 TruL)

CANONUL 14 Sin. IV ec. (CASATORIA CLERULUI INFERIOR)

De vreme ce în unele eparhii (mitropolii) se permite citetilor (lectorilor) si cântaretilor sa se casatoreasca (si dupa hirotesie) sfântul sinod a orân­duit (hotarât) sa nu fie îngaduit vreunuia dintre acestia sa ia femeie etero-doxa. Iar cei ce dintr-o astfel de casatorie au si dobândit copii, daca nu au apucat sa-i boteze Ia eretici pe cei nascuti dintr-însii, sa-i aduca pe acestia la împreunarea cu soborniceasca Biserica (în comuniunea Bisericii sobor­nicesti), iar daca nu i-au botezat, sa nu poata (sa nu le fie permis) sa-i boteze pe acestia la eretici si nici sa-i lege spre casatorie cu eretic ori cu iudeu ori cu pagân, decât numai daca fata (persoana) care vrea sa se lege (prin casatorie) cu cel ortodox va fagadui (promite) ca va trece la credinta orto­doxa. Iar daca cineva ar calca aceasta orânduire (hotarâre) a sfântului sin­od, sa fie supus pedepsei canonice.

(26, 45, 65 ap.; 6, 72 Trul.; 10, 31, 34, 37, 39 Laocl; 21 Cartag.)

CANONUL 15 Sin. IV ec. (FACEREA DIACON1TELOR)

Femeia înainte de 40 de ani sa nu se sfinteasca (hiroteseasca, consacre) întru diaconita, dar si aceasta (sa se faca) dupa o ispitire cu luare-aminte (cercetare temeinica). Iar daca primind hirotesia si ramânând un timp oa­recare în slujba, se da pe sine casatoriei, batjocorind harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa fie data anatemei, împreuna cu acela ce s-a legat cu ea.

(19 sin. I ec; 14, 40 Trul.; 44 Vasile cel Mare)

 

CANONUL 16 Sin. IV ec. (FEMEILE ÎNCHINATE DOMNULUI SA NU SE CASATOREASCA)

Nu este îngaduit ca fecioara care s-a închinat (consfintit, consacrat) pe sine Domnului Dumnezeu, de asemenea nici monahiilor (calugaritelor), sa încheie casatorie. Iar daca s-ar afla facând aceasta, sa fie afurisite (exco­municate). Dar am orânduit (hotarât) ca episcopul locului sa aiba putere de a fi cu pogoramânt (umanitar, cu omenie, cu îngaduinta) fata de acestea.

(7 sin. IVec; 44, 46, 47 Trul.; 19 Ancira; 6, 18, 19, 20, 60 Vasile cel Mare)

CANONUL 17 Sin. IV ec. (DESPRE PRESCRIPTIE SI CA UNITATILE BISERICESTI SA SE RÂNDUIASCA DUPA                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              CELE DE OBSTE)

Parohiile cele de la tara (de pe câmp) sau de prin alte sate sa ramâna nestramutate la episcopii care le tin (detin, stapânesc) si mai ales daca stapânindu-le pe ele fara sila, le-au cârmuit timp de treizeci de ani. Iar daca în cuprinsul (înauntrul) celor treizeci de ani s-a iscat (nascut) sau s-ar putea isca (naste) vreo neîntelegere asupra lor, sa fie îngaduit celor ce spun ca se nedreptatesc (napastuiesc) sa faca pâra (sa introduca actiune) de­spre acest lucru Ia sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar daca cineva s-ar ne­dreptati de catre mitropolitul sau propriu, sa se judece de catre exarhul diecezei sau de catre scaunul Constantinopolului, dupa cum s-a zis mai înainte (can. 9 IV).

Iar daca vreo cetate s-ar fi înnoit prin puterea împarateasca, sau daca s-ar înnoi de acum înainte (în viitor), atunci alcatuirilor politice si obstesti sa urmeze si orânduirea parohiilor bisericesti.

(6 sin. I ec; 9 sin. IV ec; 25 Trul.)

 

CANONUL 18 Sin. IV ec. (OSÂNDA CONSPIRATIEI)

Faradelegea de moarte a conjuratiei (crima conspiratiei), sau a ortacirii (a facerii de ceata, a unirii tainice în ceata) se opreste cu totul si de catre legile din afara (din afara Bisericii, de stat) - cu mult mai vârtos se cuvine a se apara (interzice) sa se faca aceasta în Biserica lui Dumnezeu.

Daca, asadar, vreun cleric sau calugar ar fi gasit fie uneltind, fie ortacindu-se, fie întinzând capcAne (curse) episcopilor sau clericilor celor împreuna cu dânsii, sa cada cu totul dintr-a lor treapta.

(31, 55, 84 ap.; 6 sin. II ec; 3 sin. III ec; 31, 34 Trul.; 6 Gang.; 14 Sard.; 5 Antioh.; 10, 11 Cartag.; 13, 14, 15 sin. I-II)

CANONUL 19 Sin. IV ec. (SINOADELE MITROPOLITANE SA SE TINA DE DOUA ORI PE AN)

A venit la urechile noastre (la auzul nostru) ca în eparhii (mitropolii) nu se fac sinoadele episcopilor statornicite (hotarâte) de Canoane si ca din pricina aceasta multe lucruri bisericesti care au trebuinta de îndreptare se parasesc (neglijeaza). Drept aceea, sfântul sinod a orânduit (hotarât) ca, potrivit Canoanelor Sfintilor Parinti, episcopii din fiecare eparhie (mitropolie) sa se adune laolalta de doua ori pe an, acolo unde ar socoti episcopul mitropoliei (mitropolitul), sa se îndrepteze toate câte s-ar ivi. Iar episcopii care nu ar veni (la sinod), aflându-se în cetatile lor si în acelea petrecând în stare de sanatate si fiind slobozi (liberi) de orice treaba de neînlaturat (inevitabila) si strâmtoratoare, sa se mustre frateste.

(34, 37 ap.; 5 sin. I ec; 2 sin. II ec; 8 Trul.; 6 sin. VII ec; 20 Antioh ¦ 40 Laod.; 18, 73 Cartag.)

 

CANONUL 20 Sin. IV ec. (SE OPRESTE TRANSFERAREA CLERULUI)

Asa cum am si orânduit (hotarât), nu este permis sa fie rânduiti la Biserica altei cetati clericii care slujesc la o Biserica, ci sa se multumeasca cu aceea la care s-au învrednicit a sluji dintru început, afara de aceia (cu exceptia acelora) care, pierzându-si de nevoie propria lor patrie, au trecut la alta Biserica.

Iar daca vreun episcop, dupa aceasta orânduire (hotarâre), ar primi pe un cleric care se cuvine (apartine) altui episcop, i s-a parut (sinodului) sa fie afurisit (excomunicat) atât cel primit, cât si cel ce 1-a primit, pâna când clericul care s-a mutat se reîntoarce la Biserica sa proprie.

(15 ap.; 15, 16sin. I ec; 5, 10, 23 sin. IVec; 17,18 Trul.; 3 Antioh.; 15, 16 Sard.; 54, 90 Cartag.)

CANONUL 21 Sin. IV ec. (SA FIE VERIFICATI CEI CE PÂRASC PE CLERICI)

Clericii sau laicii care pârasc pe episcopi sau pe clerici sa nu se pri­measca la pâra de-a dreptul si fara ispitire (verificare), ci mai întâi sa se cerceteze faima lor.

(74 ap.; 6 sin. II ec; 9 sin. IV ec; 8,11, 12, 13, 30, 128, 129 Cartag.)

CANONUL 22 Sin. IV ec. (MOSTENIREA IERARHILOR SA NU SE ÎNSTRAINEZE)

Sa nu se îngaduie clericilor ca dupa pristavirea (moartea) episcopului lor sa rapeasca bunurile (lucrurile) care i se cuvin (apartin) aceluia, dupa cum se apara (opreste aceasta) si celor care le iau în primire; iar cei ce ar face aceasta sa se primejduiasca în privinta treptelor proprii.

(40 ap.; 35 Trul; 34 Antioh.; 22, 26, 81 Cartag.)

 

CANONUL 23 Sin. IV ec. (OSÂNDA CLERICILOR SI A MONAHILOR VAGABONZI)

A venit la urechile (la auzul) sfântului sinod ca unii clerici si monahi, nicidecum împuterniciti de catre episcopul lor, ba câteodata chiar fiind afurisiti (excomunicati) de catre acela, apucând sa mearga la împaratescul Constantinopol, petrec timp îndelungat într-însul, scornind (provocând) zguduiri (agitatii) si tulburând rânduiala (întocmirea) bisericeasca, rastoarna (strica) si casele unora.

Drept aceea sfântul sinod a rânduit (hotarât) ca unor ca acestia mai întâi sa li se atraga luare-aminte (sa fie avertizati) prin aparatorul (avo­catul, defensorul, ispravnicul - avocatus sau quaestor ecclesiae) preasfintei Biserici din Constantinopol, ca sa se îndeparteze din cetatea împarateas­ca. Iar daca (acestia), nerusinându-se, ar starui (persista) în aceleasi fapte, sa fie alungati si fara voia lor prin acelasi ispravnic (ecdic) si sa se reîn­toarca la locurile lor (sa apuce locurile lor).

(15 ap.; 15, 16 sin. 1 ec; 5, 10, 20 sin. IV ec; 17, 18 Trul; 3, 11 Antioh.; 7, 8, 9, 15, 16Sard.; 54, 75, 97 Cartag.)

CANONUL 24 Sin. IV ec. (MANASTIRILOR SA NU LI SE SCHIMBE DESTINATIA)

Manastirile odata sfintite (consacrate) cu învoirea (aprobarea) episcopu­lui sa ramâna pentru totdeauna manastirii si bunurile (lucrurile), averile care atârna (tin) de ele (le apartin lor) sa se pastreze, si acestea (manastiri) sa nu se mai faca locasuri lumesti; iar cei care ar îngadui (ierta) sa se faca aceasta sa fie supusi certarilor celor din Canoane

(4 sin. IV ec; 49 Trul.; 13, 17 sin. VII ec; I sin. 1-11; 2 Chirii Alex.)

 

CANONUL 25 Sin. IV ec. (SCAUNELE VACANTE DE IERARHI SA SE OCUPE ÎN DECURS DE TREI LUNI)

De vreme ce unii dintre mitropoliti, dupa cum am auzit din zvon, lasa fara grija (neglijeaza) turmele încredintate lor si amâna hirotoniile epis­copilor, i s-a parut sfântului sinod ca hirotoniile episcopilor sa se faca în cuprinsul (înauntrul) a trei luni (în decurs de trei luni), afara daca nu cum­va vreo trebuinta de neînlaturat (inevitabila) ar rândui (determina) ca tim­pul amânarii sa se prelungeasca. Iar daca (mitropolitul) nu ar face acest lucru, el sa fie supus certarilor (pedepselor) bisericesti, iar venitul Bisericii vaduvite sa se pastreze nevatamat de catre economul acelei Biserici.

(58 ap.; 19, 35 Trul.; 11, 12 Sard.; 71, 121, 123 Cartag.; 17 sin. I-II)

CANONUL 26 Sin. IV ec. (FIECARE EPARHIE SA AIBA ECONOM)

De vreme ce în unele Biserici, dupa cum am auzit din zvon, episcopii mânuiesc (administreaza) fara economi bunurile Bisericii, i s-a parut (sino­dului) ca fiecare Biserica ce are episcop sa aiba si econom din clerul pro­priu (al Bisericii), care sa chiverniseasca (administreze) cele bisericesti dupa socotinta episcopului sau, ca nu cumva sa fie fara de martori gos­podarirea Bisericii si ca din (lucrul) acesta sa se risipeasca bunurile ei si sa se înfiereze (stigmatizeze) preotimea cu defaimarea; iar daca el (episcopul) nu ar face lucrul acesta, sa fie supus dumnezeiestilor Canoane

(38, 41 ap.; 25 sin. IV ec; 35 Trul.; 11, 12 sin. VII ec; 15 Ancira; 7, 8 Gang.; 24, 25 Antioh.; 26, 33 Cartag.; 7 sin. /-//; 10 Teojil Alex.; 2 Chirii Alex.)

CANONUL 27 Sin. IV ec. (OSÂNDA CELOR CE RAPESC FEMEI)

Sfântul sinod a orânduit (hotarât) ca cei ce rapesc femei sub cuvânt de casatorie, sau partasii, sau sfatuitorii celor ce le rapesc, daca ar fi clerici, sa cada din treapta lor, iar daca ar fi laici, sa fie dati anatemei.

(67 ap.; 92 Trul; 11 Ancira; 22, 25, 26, 30, 36, 42 Vasile cel Mare)

CANONUL 28 Sin. IV ec. (PRIVILEGIILE SCAUNULUI DIN CONSTANTINOPOL SI DIASPORA CRESTINA)

Urmând întru totul orânduirilor (hotarârilor) Sfintilor Parinti si cunos­când canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, care s-au întrunit în împaratescul Constantinopol, în noua Roma, sub marele Teodosie, fostul împarat de pioasa amintire, aceleasi le orânduim (hotarâm) si le statornicim si noi, despre întâietatiie (privilegiile) preasfin-tei Biserici a aceluiasi Constantinopol, a noii Rome, de vreme ce si scau­nului Romei vechi parintii dupa dreptate i-au dat (conferit) întâietatea (privilegiul) pentru (motivul) ca cetatea aceea era cetate împarateasca.

Si cei 150 episcopi preaiubitori de Dumnezeu, îndemnati (împinsi) de acelasi tel (scop, considerent), au daruit (conferit) întâietati (privilegii) egale Preasfântului scaun al Romei noi, socotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împaratia si cu senatul (sinclitul) si care a dobândit întâietati (privilegii) deopotriva (egale) cu ale vechii Rome împaratesti; în­tocmai ca si aceea sa se faca de mare (mareasca, sa se înalte) si în lucrurile cele bisericesti fiind a doua dupa aceea.

De asemenea (s-a hotarât) ca numai mitropolitii diecezei Pontului, a Asiei si a Tracici, precum si episcopii din tinuturile barbare ale diecezelor numite mai înainte sa se hirotoneasca de catre pomenitul preasfânt scaun al Preasfintei Biserici din Constantinopol; si adica, fiecare mitropolit al diecezelor pomenite, împreuna cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie (mitropolie) dupa cum se rânduieste (po­runceste) prin dumnezeiestile Canoane; iar mitropolitii pomenitelor dieceze sa fie hirotoniti, dupa cum s-a spus, de catre arhiepiscopul Constantinopo-lului, dupa ce potrivit obiceiului s-au facut alegeri într-un glas (unanime) si i s-au adus lui la cunostinta.

(34 ap.; 4,6,7 1 ec; 2, 3 sin. II ce; 8 sin. III ec; 9, 17 sin. IV ec; 36, 39 Trul.; 8 Anlioh.)

 

 

CANONUL 29 Sin. IV ec. (SE OPRESTE RETROGRADAREA TREPTELOR PREOTIEI)

A-l aduce (al coborî) pe episcop în treapta presbiterilor este ierosilie (sacrilegiu). Iar daca vreo pricina dreapta îi îndeparteaza pe aceia (pe episcopi) de Ia lucrarea episcopala, nu se cade ca ei sa aiba (detina) nici loc de presbiter. Iar daca fara vreo vinovatie grea (grava) au fost îndepartati din dregatorie, sa se reîntoarca iarasi la vrednicia (demnitatea) episcopala.

Anatolie, preaevlaviosul arhiepiscop al Constantinopolului, a zis: „Acestia despre care se spune ca au fost coborâti de la vrednicia (demni­tatea) episcopala în treapta presbiterului, daca sunt condamnati din unele pricini binecuvântate, cu drept cuvânt nu sunt vrednici nici macar de cin­stirea presbiterului, iar daca fara vreo pricina (cauza) binecuvântata au fost coborâti (retrogradati) într-o treapta mai mica, sunt vrednici, daca s-ar vadi (arata) nevinovati, sa-si ia din nou vrednicia (demnitatea) episco­pala si preotia".

(36 ap.; 8 sin. I ec; 3, 26 Trul.; 1, 2 Ancira; 9 Neocez.; 27, 70 Vasile cel Mare)

 

CANONUL 30 Sin. IV ec. (PRIVILEGIUL ARHIEPISCOPULUI ALEXANDRIEI FATA DE SINODUL PROPRIU)

Deoarece preaevlaviosii episcopi ai Egiptului au amânat pâna acum a iscali scrisoarea preacuviosului arhiepiscop Leon, nu însa pentru ca s-ar împotrivi credintei sobornicesti, ci zicând ca este obiceiul în dieceza Egiptului a nu se face nimic de acest fel fara încuviintarea (aprobarea) si porunca (dispozitia) arhiepiscopului si cer sa li se faca lor îngaduinta (pa­suire) pâna la hirotonia viitorului episcop al marii cetati a Alexandrinilor, ni s-a parut noua ca este lucru cu buna cuviinta (binecuvântat) si cu ome­nie ca acestora sa li se dea îngaduinta (acorda concesia) de a ramâne în propria lor stare (treapta) în cetatea împarateasca pâna ce se va hirotoni (aseza, institui) arhiepiscopul marii cetati a Alexandrinilor. Drept aceea, ramânând ei în propria lor stare (treapta), sa dea asigurari (scrise) - (sa ofere garantii) - daca acest lucru le este cu putinta, sau prin juramânt se vor face vrednici de crezamânt.

(6, 20, 25, 34, 81 ap.; 9 Antioh.; 7 Sard.; 10, 64, 82 Vasile cel Mare)

 

 
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 578 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: