Bine aţi venit Гость!
CANDELA
Meniu site
Categoriile secţiunii
| BISERICILE SI MANASTIRILE DIN MOLDOVA [3] |
| DOCUMENTAR [1] |
| Femeia ortodoxa [34] |
| Teologie [16] |
| Canoanele Bisericii Ortodoxe [43] |
| Sarbatorile Bisericii Ortodoxe [44] |
| Predici [22] |
| Articole [47] |
| VIDEO [2] |
| Scrisori din strainatate [1] |
| Condoleantze [8] |
Calendar
 |
||
| Stil vechi | Miercuri | Stil nou |
| 1 Decembrie | 14 Decembrie | |
| Postul Crăciunului | ||
| Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe) | ||
 Sfântul Prooroc Naum (VII î.H) , Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul |
||
| Tot in aceasta zi | ||
| Evanghelia zilei | ||
| Apostolul zilei | ||
| Rugăciunea zilei | ||
| File din Pateric | ||
| Pilda zilei | ||
| Biblia într-un an | ||
Catalog de fişiere
| Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe |
canoanele sinoului 6 Trulan (continuare)
| 19.04.2012, 09:46 | |
CANONUL 25 Trulan (JURISDICTIA BISERICEASCA SE PRESCRIE DUPA 30 ANI DE NEEXERCITARE) Împreuna cu altele, înnoim si canonul care rânduieste (porunceste) ca parohiile cele de la tara (de pe câmp) sau de prin sate, ale fiecarei Biserici (episcopii), sa ramâna nestramutate la episcopii care le tin, si mai ales daca, stapânindu-le (detinându-le) pe ele fara sila, le-au cârmuit timp de treizeci de ani. Iar daca în cuprinsul (înauntrul) celor treizeci de ani s-a nascut sau s-ar naste vreo neîntelegere asupra lor, sa fie îngaduit celor ce spun ca sunt nedreptatiti sa faca pâra (sa introduca actiune) despre acest lucru la sinodul eparhiei (mitropoliei). (17 sin. IV ec.) CANONUL 26 Trulan (OSÂNDA PREOTULUI CASATORIT ÎN MOD NELEGIUIT) Presbiterul care din nestiinta s-a încurcat într-o casatorie nelegiuita (ilegala) sa-si pastreze scaunul, dupa cele ce ne-au fost legiuite noua de catre sfântul canon, dar sa fie tinut departe (sa se opreasca) de celelalte lucrari, pentru ca destula îi este iertarea unuia ca acesta. însa este fara de cale sa binecuvânteze pe altul cel care este dator sa-si vindece propriile sale rani; caci binecuvântarea este împartasirea sfinteniei, iar cel ce pe aceasta nu o are din pricina greselii celei din nestiinta, cum o va împartasi altuia? Asadar, nici în chip obstesc (în mod public) nici osebit (aparte, în particular) sa nu binecuvânteze, nici trupul Domnului sa nu-1 împartaseasca altora, nici sa nu faca o alta slujba (nici sa nu oficieze altceva), ci în-destulându-se (multumindu-se) cu înaintesederea, sa plânga înaintea Domnului, ca sa-i ierte Iui nelegiuirea cea din nestiinta. Caci este învederat ca o astfel de nunta nelegiuita se va desface si ca nicidecum barbatul nu va avea parte de viata cu aceea pentru care s-a lipsit de sfânta lucrare (slujire). (17 ap.; 14 sin.P/ec; 3, 6, 21 Trul; 9 Neocez.; 27 Vasile cel Mare) CANONUL 27 Trulan (OBLIGATIA DE A PURTA HAINE CLERICALE) Nici unul dintre cei ce se numara în cler sa nu se îmbrace cu haina nepotrivita, nici petrecând în cetate, nici în cale mergând, ci sa întrebuinteze îmbracamintile care si sunt rânduite (destinate) pentru cei ce se numara în cler. Iar daca cineva ar face un lucru ca acesta, sa se afuriseasca pe o saptamâna. (16 sin. VHec; 12, 21 Gang.) CANONUL 28 Trulan (SA NU SE AMESTECE VINUL EUHARISTIC CU MUST DE STRUGURI) De vreme ce am aflat ca în felurite Biserici, dupa ce se aduc struguri la altar, potrivit unui oarecare obicei care se tine (este în vigoare), slujitorii celor sfinte îi împreuna pe acestia cu jertfa cea fara de sânge a cuminecaturii (a aducerii înainte), iar astfel le împart pe amândoua poporului - am chibzuit împreuna ca sa nu mai faca lucrul acesta vreunul dintre cei sfintiti (clerici), ci, spre zidirea vietii si spre iertarea pacatelor, poporul sa fie împartasit (sa i se dea poporului) numai cu (prosforâ) cuminecatura. Iar aducerea strugurilor sa fie socotita ca o pârga, si preotii binecuvântând-o osebit (aparte) sa o dea celor ce o cer pe aceasta, spre multumire datatorului rodurilor prin care trupurile noastre cresc si se hranesc dupa orânduirea bisericeasca. Daca, asadar, vreun cleric ar face împotriva celor poruncite (rânduite), sa se cateriseasca. (3, 4 ap.; 32 Trul.; 37 Cartag.) CANONUL 29 Trulan (POSTUL MARE SA FIE TINUT ÎN ÎNTREGIME) Canonul celor din Cartagina rânduieste ca sfintele altarului sa nu se savârseasca decât de catre oameni care postesc, în afara (cu exceptia) unei zile din an în care se savârseste cina domneasca, folosind de buna seama atunci, acei dumnezeiesti parinti, un astfel de pogoramânt, pentru oarecare pricini (cuvenite conditii) folositoare bisericii în unele locuri (pe alocuri). Dar pe noi nimic nu ne îndeamna (determina) sa parasim asprimea si, urmând predaniilor apostolice si parintesti, orânduim ca nu se cuvine a se dezlega joia ultimei saptamâni din Patruzecime si a necinsti (astfel) întreaga Patruzecime. (69 ap.; 89 Trul.; 60 Laod.; 41-47 Cartag.; 16 Tim. Alex.) CANONUL 30 Trulan (CELIBATUL PREOTILOR DIN PARTILE BARBARE) Vrând noi ca toate sa se faca spre zidirea Bisericii, am judecat sa-i luam cu pogoramânt (am socotit sa-i tratam cu pogoramânt) si pe preotii Bisericii barbare (din partile barbare); asa ca (încât), daca ei cugeta ca se cade sa treaca peste (sa nesocoteasca) canonul apostolic cel care (spune) ca sub cuvânt de evlavie sa nu alungi propria sotie si sa faca peste (mai mult decât) cele ce s-au orânduit, iar din aceasta pricina, întelegându-se cu propriile lor sotii, se îndeparteaza (se retin) de la împreunarea întreolalta, orânduim ca în nici un chip sa nu vietuiasca împreuna cu acelea, ca în felul acesta sa ne arate dovada desavârsita a fagaduintei lor. Dar aceasta le-am fagaduit-o (conceso) lor nu pentru altceva, ci numai pentru îngustimea judecatii lor, si pentru înstrainarea si nestatornicia obiceiurilor lor (moravurilor lor). (5 ap.; 3 sin. I ec; 12, 13, 48 Trul.; 1, 4, 9, 10 Gang.; 4 Cartag.) CANONUL 31 Trulan (ÎN PARACLISE PARTICULARE SE POATE SLUJI NUMAI CU APROBAREA EPISCOPULUI) Orânduim ca clericii care liturghisesc sau boteaza în paraclise care se gasesc înauntrul caselor, sa faca aceasta cu învoirea episcopului din locul acela, asa ca (încât), daca vreun cleric nu va pazi acest lucru în felul acesta (asa), sa se cateriseasca. (31 ap.; 18 sin. IV ec; 34, 59 Trul.; 7, 10 sin. VII ec; 6 Gang.; 5 Antioh.; 58 Laod.; 12 sin. I-Il; 10 Cartag.) CANONUL 32 Trulan (LA SFÂNTA JERTFA VINUL SE AMESTECA CU APA) De vreme ce a venit la cunostinta noastra ca în tara armenilor cei ce savârsesc Jertfa cea nesângeroasa aduc la sfânta masa numai vin, ne-amestecându-1 pe acesta cu apa, întemeindu-se ei pe dascalul (învatatorul) Bisericii, Ioan Gura de Aur, care, prin tâlcuirea la Evanghelia lui Matei, spune acestea: „Din care pricina oare, înviind (Iisus), nu a baut apa, ci vin". Aceasta a facut-o smulgând din radacina o alta erezie vatamatoare, caci de vreme ce sunt unii care folosesc apa la taine, aratând (Iisus) ca si când a asezat tainele si când, înviind, a asternut (a pus) masa simpla si în afara tainelor, a folosit (dupa cum) zice: „Din rodul vitei" (Le. 22, 18; Mt. 26, 29); dar vita naste (produce) vin, nu apa. Din aceasta socotesc ei (armenii) ca dascalul (învatatorul) ar rasturna aducerea apei la sfânta jertfa. Drept aceea, pentru ca sa nu mai fie stapâniti si de acum înainte de nestiinta, descoperim în chip ortodox cugetul Parintelui. Existând doar de demult vatamatoarea erezie a idroparastatilor, care în jertfa lor foloseau numai apa în loc de vin, acest de Dumnezeu purtator barbat a alcatuit cuvântul pomenit, surpând învatatura nelegiuita a unei astfel de erezii, aratând ca aceia (idroparastatii) merg împotriva (se opun) predaniei apostolice. Apoi si Bisericii sale, în care i s-a încredintat cârmuirea pastorala, i-a predanisit a amesteca vinul cu apa, când ar trebui sa se savârseasca Jertfa cea fara de sânge, aratând amestecarea sângelui si a apei din cinstita coasta a Rascumparatorului si Mântuitorului nostru Hristos Dumnezeu, care (sânge) s-a varsat pentru a da viata lumii întregi si pentru rascumpararea pacatelor. Si înca în fiecare Biserica în care au stralucit luminatorii duhovnicesti stapâneste (se tine) aceasta rânduiala data de Dumnezeu. Caci chiar si lacob, fratele dupa trup al lui Hristos Dumnezeul nostru, ca primul :aruia i s-a încredintat scaunul Bisericii ierusalimitenilor, si Vasile arhiepiscopul Cezareei, a carui faima s-a raspândit în întreaga lume, si care îe-au predanisit în scris tainica lucrare sfintita, astfel a orânduit, ca la lumnezeiasca liturghie, sfântul potir sa se plineasca din apa si din vin. Si cuviosii parinti care s-au adunat la Cartagina atrag lamurit luarea iminte ca la cele sfinte sa nu se aduca nimic mai mult decât trupul si sângele Domnului, precum si însusi Domnul a predanisit, adica pâine si vin imestecat cu apa. Iar daca vreun episcop sau presbiter nu face (lucreaza) dupa rânduiala wedanisita de catre apostol, amestecând vinul si cu apa, ce aduce astfel ertfa cea preacurata, sa se cateriseasca - ca vestind nedesavârsit taina, si :a înnoind cele predanisite. (3, 4 ap.; 81 Trui; 37 Cartag.) CANONUL 33 Trulan (PREOTIA NU SE MOSTENESTE) De vreme ce am cunoscut ca în tara armenilor se rânduiesc (se introduc) în cler numai cei de neam preotesc - cei ce încearca sa faca aceasta urmând obiceiurilor iudaice —, iar unii dintre ei chiar si netunsi se asaza cântareti si citeti ai dumnezeiescului locas, am chibzuit împreuna ca de acum înainte sa nu le fie permis celor ce voiesc a înainta pe oarecare în cler sa caute la neamul celui ce se înainteaza, ci ispitindu-i dupa rânduielile (normele) ce au fost asezate în sfintele Canoane, daca ar fi vrednici sa se numere în cler -, pe acestia sa-i înainteze slujitori bisericesti, fie ca s-au nascut din stramosi preoti, fie ca nu. Dar nici sa nu se îngaduie vreunuia dintre toti ca, dupa rânduiala celor numarati în cler, sa rosteasca poporului cu glas tare, de pe amvon, cuvintele cele dumnezeiesti, decât numai daca vreunul ca acesta se învredniceste de tundere clericala si primeste în mod canonic binecuvântarea de la propriul sau pastor. Iar daca s-ar prinde cineva facând împotriva celor ce s-au scris mai înainte, sa se afuriseasca. (76 ap.; 14 sin. IV ec; 15 Laod.) CANONUL 34 Trulan (OSÂNDA CONSPIRATIEI SAU A UNELTIRII) înca si aceasta orânduieste lamurit canonul preotesc, ca daca se opreste cu totul faradelegea de moarte a uneltirii (crima conjuratiei, a conspiratiei), sau a ortacirii (a urzirii, facerii de cete) si de catre legile cele din afara (de stat), apoi cu mult mai vârtos se cuvine a se apara (interzice) sa se faca (întâmple) aceasta în Biserica Iui Dumnezeu. Si noi ne straduim a pazi ca, daca ar fi gasiti unii clerici sau monahi fie uneltind, fie ortacindu-se, fie întinzând capcAne (curse) episcopilor sau clericilor celor împreuna cu dânsii, sa cada cu totul dintr-a lor treapta (c. 18 IV ec). (31 ap.; 18 sin. IV ec; 5 Antioh., 10 Cartag.; 13, 14, 15 sin. I-II) CANONUL 35 Trulan (PASTRAREA BUNURILOR IERARHILOR DEFUNCTI) Sa nu fie îngaduit nici unui mitropolit (cuiva din toti mitropolitii) ca, savârsindu-se din viata un episcop aflat sub scaunul sau (sub jurisdictia sa), sa ia sau sa-si însuseasca fie lucrurile (bunurile) aceluia, fie ale Bisericii lui, ci sa stea (acelea) sub paza clerului Bisericii al carei întâistatator episcop era cel ce s-a savârsit, pâna la înaintarea unui alt episcop; afara numai daca nu au ramas preoti în Biserica aceea, caci atunci mitropolitul le va pastra pe acestea neîmputinate, predându-le pe toate episcopului care va fi hirotonit (rânduit). (40. ap.; 20, 25 sin. IV ec; 24 Antioh.; 22, 26, 81 Cartag.) CANONUL 36 Trulan (IERARHIA SCAUNELOR PATRIARHALE) înnoind cele legiuite de catre cei 150 de sfinti parinti, care s-au adunat în aceasta de Dumnezeu pazita si împarateasca cetate, si de catre cei sase sute treizeci care s-au întrunit în Calcedon, orânduim (hotarâm) ca scaunul Constantinopolului sa aiba parte (sa beneficieze, sa se bucure) de întâietati (privilegii) deopotriva (egale) cu ale scaunului Romei vechi, si ca în lucrurile cele bisericesti sa se faca tot atât de mare ca si acela, fiind al doilea dupa acela (can. 28 sin. IV ec), dupa care sa se numere scaunul marii cetati a alexandrinilor, apoi al Antiohiei, si dupa acesta acela al cetatii ierusalimitenilor. (6, 7 sin. I ec; 3, 2 sin. II ec; 28 sin. IV ec.) CANONUL 37 Trulan (SILA NU IA PUTEREA EPISCOPALA) De vreme ce în osebite vremuri s-au întâmplat navaliri barbare si din aceasta pricina mai multe cetati au ajuns supuse celor fara de lege, asa ca, din aceasta pricina, înaintestatatorul (episcopul) unei astfel de cetati sa nu fi putut sa ocupe propriul sau scaun si sa se aseze în ele cu starea (calitatea) sa preoteasca, si ca astfel, dupa obiceiul care se tine (este în vigoare) sa faca hirotoniile si sa îndeplineasca toate câte se cuvin episcopului - noi pazind pretuirea si cinstirea preotiei si vrând (cautând) ca în nici un chip obida (apasarea) pagâna sa nu lucreze spre paguba drepturilor bisericesti, am stabilit împreuna ca cei ce astfel au fost hirotoniti si care, din pricina aratata (navalirii barbare), nu s-au asezat în scaunele lor sa fie aparati (protejati, tinuti departe) de orice paguba (prejudiciu), asa ca ei sa faca în mod canonic si hirotoniile osebitilor clerici, si sa-si foloseasca (sa-si exercite) în granita proprie puterea (autoritatea) de întâistatator, si sa fie statornica si legiuita toata cârmuirea care vine de la ei. Caci îngradindu-se asprimea (limitându-se rigoarea legii), de nevoia vremii, nu se margineste (rasfrânge) hotarul cârmuirii. (36. ap.; 15 sin. I ec; 9 sin. III ec; 6, 29 sin. IV ec; 18 Ancira; 17, 18 Antioh.; 1, 2, 3 Chirii Alex.) CANONUL 38 Trulan (UNITATILE BISERICESTI SA SE RÂNDUIASCA DUPA CELE DE OBSTE (STAT) Si noi pazim canonul asezat de parintii nostri, cel care rânduieste astfel: daca vreo cetate s-a reînnoit prin puterea împarateasca, sau daca s-ar reînnoi de acum înainte (în viitor), (atunci) si orânduirea lucrurilor bisericesti sa urmeze alcatuirile politice (de stat) si obstesti (can. 17 sin. IV ea). (4, 6, 7 sin. I ec; 3 sin. 11 ec; 17, 18, 28 sin. IV ec.) CANONUL 39 Trulan (AUTOCEFALIA BISERICII DIN CIPRU) De vreme ce din pricina navalirilor (împresurarilor) barbarej fratele si împreuna slujitorul nostru Ioan, înaintestatatorul (episcopul) ostrovului (insulei) ciprienilor, ca sa se slobozeasca (elibereze) de rebia pagâna si pentru a se supune în chip cinstit sceptrelor preacrestinescului stat (stapânirii preacrestinesti) - prin purtarea de grija a iubitorului de oameni Dumnezeu - si osteneala iubitorului de Hristos si binecredinciosului nostru împarat s-a mutat (a emigrat) împreuna cu poporul sau din numitul ostrov în eparhia (mitropolia) de Helespont — socotim (hotarâm) ca sa se pazeasca fara înnoiri întâietatile date (privilegiile conferite) scaunului mai înainte numitului barbat de catre sinodul de Dumnezeu purtatorilor parinti adunati mai demult la Efes; ca noul Iustinianopol sa aiba dreptul Constantinopolului, si ca preaiubitorul de Dumnezeu episcop, asezat în acea (cetate), sa fie înainte-statator tuturor celor din eparhia (mitropolia) helespontinenilor, si dupa vechea datina sa se hirotoneasca de catre propriii sai episcopi. Dar fiindca si de Dumnezeu purtatorii nostri parinti au judecat (stabilit) sa se pastreze obiceiurile cele din fiecare Biserica, si episcopul cetatii cizicienilor, spunân-du-se înaintestatatorului pomenitului Iustinianopol, asemenea tuturor celorlalti episcopi, de sub numitul de Dumnezeu iubitorul înaintestatatorul (episcopul) Ioan, de catre care daca cere trebuinta, sa se hirotoneasca si episcopul cetatii acesteia a cizicienilor. (34 ap.; 6, 7 sin. I ec; 3, 2 sin. II ec; 8 sin. III ec; 17, 28 sin. IV ec; 36, 37 Trul; 9 Antioh.) CANONUL 40 Trulan (VÂRSTA CANONICA PENTRU INTRAREA IN MONAHISM) De vreme ce a se lipi de Dumnezeu, prin retragerea din zgomotele vietii, este (un lucru) foarte mântuitor - se cuvine ca noi sa nu primim fara ispitire (si) fara de vreme pe cei care îsi aleg viata singuratica (monastica), ci sa pazim si în privinta lor rânduiala predanisita noua de catre Parinti, asa ca (încât) atunci se cade a primi marturisirea (votul) vietii celei dupa Dumnezeu, când aceasta este deja statornica si este facuta cu cunoastere si cu judecata, dupa împlinirea mintii (dezvoltarea deplina a ratiunii). Sa fie asadar cel ce voieste sa intre sub jugul monahal nu mai mic decât de 10 ani - înaintestatatorul având si în privinta ispitirii acestuia sa-i sporeasca timpul pentru intrarea (introducerea) si asezarea lui în viata monahala, daca socoteste (apreciaza) ca este mai folositor aceluia. Caci cu toate ca Sfântul Vasile cel Mare, în sfintele lui Canoane (can. 18), glasuieste ca cea care se aduce pe sine de bunavoie Iui Dumnezeu si care îmbratiseaza fecioria, daca a împlinit al saptesprezecelea an, sa se numere în ceata (starea fecioarelor), totusi urmând noi pildei (rânduielii) celei pentru vaduve si pentru diaconite, am stabilit prin asemanare (analogie) zisul an (vârsta aratata) pentru cei ce si-au ales viata monahala. Caci este scris de dumnezeiescul apostol (I Tim. 5, 9), vaduva la 60 de ani sa se numere (aleaga) în Biserica, iar sfintele Canoane au predanisit ca diaconita sa se diaconeasca (aseze) la 40 de ani, vazând ca Biserica a devenit mai puternica prin harul dumnezeiesc, si ca merge înainte, apoi si taria si rânduiala credinciosilor în tinerea poruncilor dumnezeiesti. Pricepând si noi desavârsit acest lucru, am orânduit dupa dreptate sa înceapa nevointele cele dupa Dumnezeu degrab, sa-I însemnam cu binecuvântarea harului ca printr-o oarecare pecete, si prin aceasta sa-1 îndemnam pe el, ca sa nu fie prea nepasator, si sa nu zaboveasca, si mai vârtos sa-1 împingem catre alegerea binelui, spre statornicirea într-însul. (19 sin. I ec; 15 sin. IV ec; 14 Trul.; 6, 44, 106 Cartag.; 5 sin. l-II; 8, 24 Vasile cel Mare) CANONUL 41 Trulan (NOVICIATUL SI ISPITIREA CELOR CE SE CALUGARESC) Cei din cetati sau sate, voind sa se retraga în locuri închise (sihastrii, claustre), si sa-si poarte lorusi grija în singuratate, li se cade ca mai întâi sa intre în manastire si sa se deprinda cu viata schimniceasca (anahoretica, singuratica), si vreme de trei ani sa se supuna în frica lui Dumnezeu, în-tâistatatorului (exarhului) manastirii, si sa împlineasca ascultarea cea întru toate, dupa cum se cuvine. Si astfel, marturisind ei (exprimându-si dorinta) despre alegerea unei asemenea vieti, si ca o îmbratiseaza pe aceasta de bunavoie din toata inima, sa se ispiteasca (cerceteze) de catre înaintestatatorul (episcopul) din acel loc. Dupa aceea, în acest chip sa petreaca cu staruinta timp de un alt an, în afara locului închis, ca mai deplin sa se arate scopul lor. Caci atunci vor da (produce) dovada (încredintare) ca nu vâneaza mariri desarte, ci ca urmaresc aceasta liniste pentru însusi binele cel adevarat. Iar dupa împlinirea unui atâta timp, daca ar ramâne în aceeasi alegere, ei sa fie închisi, si sa nu le fie îngaduit sa se îndeparteze de acest salas (adapost, asezarea, locuinta) afara daca i-ar târî la acest lucru vreun folos obstesc sau vreo trebuinta obsteasca, sau vreo alta nevoie, care i-ar sili (pripi) spre moarte, dar si aceasta (sa se faca) cu binecuvântarea episcopului din acel Ioc. Iar cei ce ar încerca sa iasa din salasul lor, în afara pricinilor pomenite (fara de motivele amintite), mai întâi sa fie zavorâti fara voia lor în pomenitele (numitele) locuri închise (claustre), iar dupa aceea sa-i vindece pe ei cu posturi si cu alte nevointe aspre (strâmturi, cazne), stiind noi, dupa cum este scris, ca „nici unul, punând mâna sa pe plug si întorcându-se îndarat (spre cele dinapoi), nu este vrednic (apt) de împaratia cerurilor" (Le. 9, 62). (4 sin. IV ec; 4 sin. I-II) CANONUL 42 Trulan (PUSTNICII SA NU UMBLE PRIN LUME) Orânduim ca cei numiti pustnici, care sunt îmbracati în negru si purtând capetele cu plete (nu-si tund parul) cutreiera cetatile petrecând printre barbatii laici si printre femei si defaimând (astfel) fagaduinta lor proprie (votul), daca tunzându-si pletele, aleg (doresc) sa primeasca schima (chipul si rânduiala) celorlalti monahi - acestia sa fie asezati în manastire si sa se numere printre frati. Iar de nu ar alege aceasta, sa fie cu desavârsire goniti din cetati si sa locuiasca pustiurile de la care si-au plasmuit si numirile. (4 sin. IV ec; 4 sin. I-II) CANONUL 43 Trulan (ORICE PACATOS SE POATE CALUGARI) îi este îngaduit crestinului sa-si aleaga viata ascetica si, parasind viforul cel prea tulburat al treburilor vietii, sa intre în manastire si sa se tunda dupa chipul cel monahal, chiar daca ar fi fost prins în orice cadere în greseala. Caci Mântuitorul nostru Dumnezeu a zis: „Pe cel ce vine la Mine nu-1 scot afara" (In. 6, 37), asadar, vietuire monastica zugravin-du-ne (înfatisându-ne) noua viata cea întru pocainta, o încuviintam (aprobam) celui ce cu adevarat (în mod sincer) i se harazeste (dedica); si în nici un chip (fapta vietii lui de mai înainte) nu-1 împiedica pe el de la împlinirea (ajungerea) tintei sale. (4sin.IVec.;2,4sin.I-II) CANONUL 44 Trulan (OSÂNDA CALUGARILOR PENTRU CALCAREA CASTITATII) Monahul prinzându-se (gasindu-se) în desfrâu, sau luându-si (ducân-du-si) femeie pentru însotire în casatorie, ori pentru împreuna vietuire (fara casatorie), sa se supuna dupa Canoane (pedepselor) pentru cei ce au desfrânat. (16 sin. IV ec; 19 Ancira; 6, 18, 19 Vasiie cel Mare) CANONUL 45 Trulan (LUXUL SMINTESTE PE CALUGARITE) De vreme ce am aflat ca, în unele manastiri de calugarite, cele ce vor sa se învredniceasca acelui sfânt chip (de chipul acela sfânt) mai întâi se îmbraca de catre cei ce le aduc în haina de matase si de toate felurile si chiar cu podoabe împestritate cu aur si cu piatra (pietre scumpe) astfel, apropi-indu-se de altar, se dezbraca de vesmântul cel dintru atât de scumpa materie, si îndata se savârseste (face) asupra lor binecuvântarea cea pentru schima si le învesmânta cu haina cea neagra, - orânduim (hotarâm) ca de acum înainte acest lucru sa nu se mai faca; caci nici nu este cuviincios ca aceea care, prin propria sa alegere (hotarâre), cu voia ei lepadând acum (deja) toata desfatarea vietii si îmbratisând petrecerea (vietuirea) cea dupa Dumnezeu, si întarind-o pe aceasta prin cugetari neclatinate, si astfel venind la manastire - sa-i vie din nou aminte printr-o podoaba ca aceasta, stricacioasa si trecatoare, cele pe care le-a si dat uitarii (cele carora le-a si facut uitate), iar din aceasta sa ajunga (devina) nehotarâta si sa-si tulbure sufletul asemenea valurilor care napadesc (inunda) si care se întorc încoace si încolo, încât ajunge (se întâmpla) ca nici macar o lacrima sa nu mai poata varsa, si sa arate prin trup umilinta cea din inima. Dar si de ar scapa, dupa cum este firesc, vreo mica lacrima, ea sa fie socotita de catre cei ce vad ca se întâmpla acest lucru nu atât pentru înclinarea (aplicarea) catre ascetica nevointa, cât pentru a parasi lumea si cele din lume. (126 Cartag.) CANONUL 46 Trulan (CALUGARITA SA NU IASA SINGURA DIN MANASTIRE) Cele ce si-au ales viata ascetica si sunt asezate în manastire sa nu iasa deloc de acolo. Iar daca le-ar târî (împinge) pe ele spre acest lucru vreo nevointa de neînlaturat (inevitabila, neaparata), sa-1 faca cu binecuvântarea si cu învoirea înaintestatatoarei, dar si atunci nu ele singure de sine, ci cu oarecare batrâne si cu cele mai de frunte (proiestoase) din manastire, dupa porunca cârmuitoarei (egumenei), iar a dormi în afara (de manastire) nu Ie este lor nicidecum îngaduit. Dar si barbatii care duc viata monahala, daca i-âr apasa nevoia, sa iasa si ei cu binecuvântarea celui ce i s-a încredintat conducerea (egumenia), asa ca cei ce calca rânduiala cea acum orânduita (hotarâta) de noi, fie ca ar fi barbati, fie femei, sa fie supusi cercetarilor (pedepselor) cuvenite. (47 Trul.) CANONUL 47 Trulan (NECALUGARII SA NU DOARMA ÎN MANASTIRE) Sa nu doarma nici femeia în manastire barbateasca, nici barbat în cea femeiasca, pentru ca se cade sa fie credinciosii în afara de orice banuiala si sminteala, si sa-si îndrepte viata lor spre ceea ce este cu bun chip (bine placut) si statornic (înaintea) lui Dumnezeu. Iar daca va face cineva acest lucru, ori de ar fi cleric, ori de ar fi laic, sa se afuriseasca. (18, 20, 22 sin. VII ec.) CANONUL 48 Trulan (DIVORTUL SI CELIBATUL EPISCOPILOR ALESI DIN CLERUL DE MIR) Femeia celui ridicat la vrednicia (demnitatea) episcopiei, divortând mai înainte de barbatul sau, prin întelegere întreolalta (reciproca) dupa hirotonia episcopala asupra lui (ea) sa intre într-o manastire zidita departe de salasul (locuinta) episcopului si sa aiba parte (beneficieze), îngrijirea (cea) din partea episcopului; iar de s-ar arata vrednica, sa se înainteze si la treapta (slujba) diaconitei. (5, 51 ap.; 3 sin. I ec; 15 sin. IV ec; 12, 14, 30 Trui; 3, 4, 25, 70 Cartag.) CANONUL 49 Trulan (MANASTIRILE SA NU SE SECULARIZEZE) Înnoind si acest sfânt canon, orânduim ca manastirile, odata sfintite (consacrate) cu învoirea episcopului, sa ramâna pentru totdeauna manastiri, si bunurile (lucrurile, averile) care atârna (tin) de ele (le apartin lor) sa se pastreze (pe seama) manastirii si sa nu se mai poata face acelea locasuri lumesti, nici sa se dea acestea de catre cineva, oamenilor (barbatilor) lumesti (mireni), ci chiar daca s-a si întâmplat acest lucru pâna acum, orânduim ca în nici un chip sa nu aiba tarie (sa nu se tie). Iar cei ce s-ar apuca (încumeta) de la canonul (orânduirea) de fata (înainte) sa-1 faca, sa fie supusi cercetarilor (pedepselor) celor din Canoane (prevazute în Canoane). (4, 24 sin. IV ec; 13 sin. VII ec.) | |
| Vizualizări: 1041 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0 | |
| Total comentarii : 0 | |