Bine aţi venit Гость!
Vineri, 07.05.2021, 19:32
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

CANOANELE Sinodului V-VI ecumenic
19.04.2012, 09:41

CANOANELE Sinodului V-VI ecumenic

de la Constantinopol sau

Sinodul Trulan (an 691-692)

 

CANONUL 1 Trulan (ÎNVATATURA PRIMELOR SASE SINOADE ECUMENICE SA SE TINA NESTRAMUTATA)

Rânduiala cea mai buna pentru cel care începe vreun cuvânt sau vreo lucrare este, dupa cuvântul teologului, sa înceapa de la Dumnezeu si sa se încheie cu Dumnezeu. Drept aceea, si dreapta credinta s-a si propovaduit de noi la mare departare, si Biserica la temelia careia sta Hristos neînce­tat creste si sporeste, încât ea se întinde deasupra cedrilor Libanului.

Facând si acum început sfintelor cuvinte, orânduim cu dumnezeiescul har ca acea credinta care nc-a fost predanisita noua de catre martorii vazatori (oculari) si de catre slujitorii Cuvântului (Luca 1, 2), adica de catre Dumnezeu alesii apostoli, sa se pastreze fara înnoire si nestramutata; de asemenea si (credinta) a celor trei sute si optsprezece sfinti si fericiti parinti care s-au adunat la Niceea în vremea lui Constantin care a fost împaratul nostru, împotriva (necuviosului) nelegiuitului Arie si împotriva dum­nezeirii (religiei) straine si pagânesti (învatate) faurite de el, sau cum este mai potrivit a zice, împotriva închinarii Ia mai multi dumnezei (împotriva politeismului sau); - care parinti, având una si aceeasi credinta, ne-au des­coperit noua si ne-au lamurit unitatea de natura a fiintei dumnezeiesti cea în trei persoAne, neîngaduind ca aceasta sa stea ascunsa sub obrocul ne-cu-nostintei, ci învatând lamurit pe credinciosi a se închina cu o singura închinaciune si Tatalui si Fiului si Sfântului Duh; si rasturnând si surpând învatatura despre spitele neasemenea (treptele inegale) ale dumnezeirii, iar jucariile cele copilaresti facute din nisip de catre eretici împotriva ortodox­iei prabusindu-le si nimicindu-le.

De asemenea, întarim si credinta propovaduita de catre cei o suta cin­cizeci de sfinti parinti - care s-au adunat în aceasta cetate împarateasca în vremea Iui Teodosie, care a fost împaratul nostru -, îmbratisând (pri­mind) noi rostirile lor teologice; iar pe necuratul Macedonie izgonindu-I împreuna cu vrajmasii de mai înainte ai adevarului, ca pe unul care cu în­capatânare a îndraznit a-1 socoti (sa-1 considere) ca pe un sclav pe acela care stapâneste si a sfâsia unitatea cea netaiata (nedespartita) purcezând (procedând) tâlhareste, ca si când nu ar fi desavârsita taina nadejdii noas­tre; împreuna osândind cu acest spurcat si care a turbat împotriva adevarului, si pe Apolinarie, tainuitorul rautatii, care în mod nelegiuit (necuvios) s-a rostit (pronuntat) ca Domnul s-ar fi întrupat fara de judecata (ratiune) si fara de suflet, fiind si el de aci (de la aceasta parere) de soco­tinta, ca mântuirea noastra ar fi nedesavârsita.

Dar mai pecetluim înca si învataturile asezate de catre cei doua sute de Dumnezeu purtatori parinti, care s-au adunat mai demult în cetatea Efesenilor - în vremea lui Teodosie, fiul lui Arcadie, care a fost împaratul nostru, ca pe o putere de nebiruit a dreptei credinte propovaduind ei pe un Hristos, pe un Fiu al lui Dumnezeu, Carele S-a întrupat, si preaslavind pe neprihanita si pururea Fecioara care L-a nascut pe El fara de samân­ta, ca fiind aievea si cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu; si lepadând împartirea aceea desarta a lui Nestorie ca pe una straina de starea (con­ditia) cea dumnezeiasca si care învata ca unul Hristos este Om deosebit si Dumnezeu deosebit si care a înnoit nelegiuirea cea iudaica.

De asemenea, întarim înca si credinta ortodoxa cea statornicita (formu­lata) de catre cei sase sute treizeci de Dumnezeu alesi parinti în mitropolia Calcedonenilor, în vremea Iui Marcian, carele a fost si el împaratul nos­tru; - care (credinta), ca unul Hristos, Fiul lui Dumnezeu este alcatuit din doua firi si ca s-a proslavit în aceste amândoua firi, a predanisit-o cu glas înalt pâna la marginile lumii, iar pe Eutihie cel desert la cuget, care învata ca marea taina a iconomiei (mântuirii) s-a savârsit în chip parut (aparent) l-a scos din marginile sfinte ale Bisericii ca pe o oarecare lepada­tura si spurcaciune; iar împreuna cu el si pe Nestorie si pe Dioscur, întâ­iul fiind sustinatorul si aparatorul împartirii, iar celalalt al amestecarii si care, din parti contrare ale legiuirii, au cazut în aceeasi prapastie a pier­zarii si a necinstirii lui Dumnezeu (a necredintei).

De asemenea primim (cinstim, recunoastem) înca si dreptcredincioasele rostiri ale celor o suta saizeci si cinci purtatori de Dumnezeu parinti, care s-au întrunit în aceasta împarateasca cetate, în vremea lui Justinian, care a fost împaratul nostru cel ce în dreapta credinta s-a pristavit - ca aduse (inspirate) de Duhul si aceeasi îi învatam si pe urmasii nostri. Dânsii (pa­rintii) au dat anatema în chip sinodal si au condamnat pe Teodor al Mop-suestiei, învatatorul Nestorie si pe Origen si pe Didim si pe Evagrie, care au plasmuit din nou basme elinesti, si cu nalucirile mintii si cu visuri ne-au scornit din nou treceri si schimbari (faze si transformari) ale unor trupuri si ale sufletelor si în chip nelegiuit au hulit împotriva învierii mor­tilor; si pe cele scrise de catre Teodorit împotriva dreptei credinte si îm­potriva celor 12 capitole ale Fericitului Chirii, si epistola numita a lui Iba.

Si din nou marturisim a pastra neatinsa credinta sfântului sinod al Vl-lea - carele de curând s-a întrunit în aceasta împarateasca cetate, în vremea împaratului nostru de sfânta pomenire Constantin -, care (cre­dinta) a primit mai mare întarire prin aceea ca drept credinciosul împarat a întarit (confirmat) prin peceti hotarârile acestuia (ale sinodului) pentru neprimejduire (siguranta) în toate veacurile; - care (sinod) ne-a lamurit pe noi cu dragoste de Dumnezeu, sa marturisim doua vointe firesti, adica doua vreri si doua lucrari firesti în iconomia întruparii a unuia Domnului nostru Iisus Hristos, a Dumnezeului adevarat, si care (sinod) a osândit prin judecata dreptei credinte (hotarârea) pe cei ce au stricat (alterat) dreapta învatatura a adevarului (dogma adevarata), si care au învatat po­poarele ca într-unui Domnul nostru Iisus Hristos este (numai) o vointa si (numai) o lucrare, si-i numim adica (pe acestia): pe Teodor al Faranului, pe Chir al Alexandriei, pe Onoriu al Romei, pe Serghie, Pir, Pavel si Petru, care au fost înaintestatatori în aceasta de Dumnezeu pazita cetate, pe Macarie, care a fost episcop al Antiohienilor, pe Stefan, ucenicul aces­tuia, si pe Polihroniu cel fara minte, pastrând de aci înainte neatins ob­stescul Trup al lui Hristos Dumnezeul nostru.

Si pentru a vorbi pe scurt (concis), statornicim ca credinta tuturor bar­batilor care au stralucit în Biserica lui Dumnezeu si care au fost lumina­tori în lume, având într-însii cuvântul vietii - sa se tina tare si sa ramâna neclatinata pâna la sfârsitul veacului, precum si scrierile si învataturile (dogmele) predanisite lor de Dumnezeu, - lepadând si noi si dând anate­mei pe cei pe care ei i-au lepadat si i-au dat anatemei, ca pe vrajmasii ade­varului si ca pe cei care s-au întarâtat în desert împotriva lui Dumnezeu si care s-au straduit sa ridice nedreptatea întru înaltime.

Iar daca cineva dintre toti nu ar tine si nu ar primi (îmbratisa) înva­taturile pomenite (dogmele) mai înainte (mentionate) ale dreptei credinte si nu va gândi (crede) si propovadui astfel, ci ar încerca sa se ridice împo­triva acestora, sa fie anatema - dupa orânduirea (hotarârea) acum asezata de catre sfintii si fericitii parinti aratati mai înainte, si sa fie scos si sa cada din starea (ceata) crestineasca (din catalogul crestinesc) ca un strain (vrajmas).

Iar noi, dupa cele mai înainte orânduite (hotarâte), am priceput desa­vârsit ca nici nu este a se adauga ceva, nici a se scoate (din ele) ceva, care lucru pentru nici un cuvânt (motiv) nu l-am putut (face).

(1 sin. II ec; 7 sin. III ec; I, 2 Cartag.)

CANONUL 2 Trulan (SE PRIMESC SI SE ÎNTARESC ADEVARATELE CANOANE ASEZATE PÂNA ACUM)

Acestui sfânt sinod i s-a mai parut si aceea ca este un lucru foarte bun si de mare însemnatate ca si de acum înainte sa ramâna tari (sigure) si sta­tornice, spre tamaduirea sufletelor si vindecarea suferintelor, cele optzeci si cinci de Canoane care au fost primite si întarite de catre sfintii si fericitii parinti cei mai înainte de noi, si care au fost înca si predanisite noua cu (sub) numele sfintilor si slavitilor apostoli.

Dar de vreme ce în aceste Canoane ni se porunceste noua sa primim orânduirile acelorasi sfinti apostoli date prin Clement, carora înca din vechime li s-au mai adaugat (introdus) prin oarecari rataciti (eterodocsi) unele lucruri mincinoase si straine dreptei credinte (false), spre paguba Bisericii, si care ne-au întunecat frumusetea cuviincioasa a dumneze­iestilor învataturi (dogme), - am facut lepadarea cea de cuviinta a unor astfel de orânduiri, spre zidirea si ferirea de primejdie (asigurarea) a preacrestinestii turme, nici într-un chip judecând a pune în rând cu înva­tatura curata (autentica) si (întreaga) desavârsita a apostolilor nascocirile mincinoasei vorbiri eretice.

Pecetluim însa (întarim) si pe toate celelalte Canoane care au fost ase­zate de catre sfintii si fericitii nostri parinti, si adica ale celor trei sute opt­sprezece sfinti parinti care s-au întrunit la Niceea si ale celor de la Ancira, înca si ale celor de la Neocezareea, precum si a celor de la Gangra; iar lânga acestea si (cele) ale celor de la Antiohia Siriei, dar si ale celor din Laodiceea Frigiei, înca si ale celor o suta cincizeci care s-au adunat în aceasta de Dumnezeu pazita si împarateasca cetate si ale celor doua sute care s-au întrunit mai demult în cetatea de capetenie (metropola) a Efese-nilor, si ale celor sase sute treizeci de sfinti si fericiti parinti din Calcedon, de asemenea si ale celor din Sardica si înca si ale celor din Cartagina, apoi înca si a celor ce de curând s-au adunat în aceasta de Dumnezeu pazita si împarateasca cetate în vremea Iui Nectarie, înaintestatatorul acestei cetati împaratesti, si ale lui Teofil care a fost arhiepiscop al Alexandriei, si ale lui Dionisie care a fost arhiepiscop al marii cetati a Alexandriei, dar si ale Iui Petru, care a fost (arhiepiscop) al Alexandriei si martirul, si ale Iui Grigorie, care a fost episcop al Neocezareei si de minuni facatorul (Tau­maturgul), ale Iui Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, ale lui Vasilie arhi­episcopul Cezareei Capadociei, ale lui Grigorie episcopul Nyssei, ale Iui Grigorie Teologul, ale lui Amfilohie al Iconiei si ale Iui Timotei, care a fost mai demult arhiepiscop al Alexandriei, si ale lui Teofil, arhiepiscopul aceleiasi mari cetati a Alexandrinilor, ale lui Chirii arhiepiscopul Alexan­driei si ale lui Ghenadie, care a fost patriarh al acestei de Dumnezeu pa­zite si împaratesti cetati, dar înca si canonul asezat de catre Ciprian, care a fost arhiepiscop al tarii Africanilor si martir, si de catre sinodul tinut sub el, care canon a avut tarie (a fost în vigoare) în locurile înaintestatato-rilor pomeniti mai înainte (mentionati) si numai dupa obiceiul predanisit lor. Si nimanui sa nu-i fie îngaduit a strica cele mai înainte aratate Canoane sau a le lepada (abroga) sau a primi în afara de cele de fata stabi­lite (aratate) alte Canoane, mincinos intitulate de catre unii care le-au al­catuit si care au încercat sa precupeteasca adevarul.

Iar daca cineva s-ar prinde înnoind vreun canon din cele zise sau în­cercând a-I surpa, sa fie învinuit, primindu-si osânda precum rânduieste un asemenea canon împotriva caruia a gresit si prin aceasta se vindeca de ceea ce a gresit.

(85 ap.; 1 sin. IVec; 1 sin. VII ec; 1 Cartag.; 10 sin. I-II)

 

 

CANONUL 3 Trulan (CEI CASATORITI DE DOUA ORI NU POT FI CLERICI)

De vreme ce binecredinciosul si de Hristos iubitorul nostru împarat a grait (s-a adresat) acestui sfânt si ecumenic sinod, ca cei ce se numara în cler si cei care împartasesc altora cele dumnezeiesti sa se arate curati si slujitori neprihaniti si vrednici de jertfa cea duhovniceasca a marelui Dumnezeu, carele este si Jertfa, si Arhiereu, si sa curateasca cele necurate (prihanite) care îi apasa pe acestia din nunti nelegiuite. Pe lânga aceasta, pentru ca cei (delegati) ai preasfintei Biserici a Romanilor au propus sa se tie canonul asprimii, iar cei de sub (stapânirea) scaunul acesta al de Dum­nezeu pazitei si împaratesti cetati (au propus sa se tina) canonul dragostei de oameni (omeniei) si al întelegerii (compasiunii), noi le-am împreunat parinteste cu iubire de Dumnezeu pe amândoua, ca sa nu lasam nici ca blândetea sa fie îngaduitoare (toleranta, slaba) si nici ca asprimea (severi­tatea) sa fie neomenoasa (cruda, rigida), si mai ales când, din nestiinta, gre­seala s-a întins la o multime destul de mare de barbati.

Socotim (hotarâm) asadar împreuna ca cei ce s-au încurcat cu doua casatorii si care pâna la cincisprezece ale trecutei luni ianuarie din al patrulea indiction trecut al anului 6199 (an 691) au fost robiti pacatului si nu au vrut a se curati de acesta sa fie supusi caterisirii canonice.

Iar cei ce au cazut în pacatul acesta al casatoriei a doua (bigamiei), dar înainte de aceasta cercetare a noastra au cunoscut ceea ce este folositor si au taiat raul de la ei însisi si au alungat departe aceasta straina si nelegiuita împreunare, sau cei ale caror femei din a doua casatorie au de­cedat, sau si acei care au cautat sa se întoarca, învatând din nou întelepci­unea si parasind repede nelegiuirile lor de mai înainte, fie ca ar fi fost presbiter sau diacon — i s-a parut sinodului ca acestia sa înceteze de la orice slujire sau lucrare preoteasca si sa fie supusi pentru un oarecare timp la cercetari (epitimii), dar sa aiba parte (sa se împartaseasca) de cin­stea scaunului si a starii lor, îndestulându-se cu înainte sederea si plân­gând înaintea Domnului, ca sa le ierte lor nelegiuirea cea din nestiinta, caci este fara de cale (necuviincios) sa binecuvânteze pe altul cel care este dator sa-si vindece propriile sale rani.

Iar cei legati de o singura sotie, daca cea luata a fost vaduva, de aseme­nea si cei ce dupa hirotonie au trait într-o singura casatorie nelegiuita, adica presbiterii si diaconii si ipodiaconii, oprindu-i pentru putin timp de la sfânta slujba si certându-i (supunându-i epitimiilor), îndata sa fie pusi din nou (reasezati) în treptele lor proprii, dar în nici un caz înaintându-i la o treapta mai înalta - se întelege însa ca dupa ce acestia s-au dezlegat de însotirea nelegiuita.

Iar le-am statornicit cu privire la cei ce au fost gasiti în mai înaintele aratate greseli (caderi), dupa cum s-a zis, pâna la cincisprezece ale lunii ianuarie a indictionului al patrulea, si numai în privinta fetelor preotesti orânduind noi (hotarând) de acum înainte si înnoind canonul care rân­duieste ca cel care s-a legat cu doua casatorii (nunti) dupa botez sau care a luat concubina (tiitoare) sa nu poata fi episcop, sau presbiter, sau diacon, sau peste tot orice altceva din catalogul starii preotesti (clericale); de asemenea, si cel ce a luat vaduva sau lepadata sau desfrânata, sau sclava, sau vreuna dintre cele de pe scena (actrita) sa nu poata fi episcop, sau presbiter, sau diacon sau peste tot orice din catalogul starii preotesti (din rândul clerului).

(17, 18 ap.; 26 Trul; 12, 27 Vasile cel Mare)

CANONUL 4 Trulan (PACATUIREA CU FEMEI ÎNCHINATE ESTE IEROSJLIE)

Daca vreun episcop sau presbiter, sau diacon sau ipodiacon, sau citet sau cântaret, sau ostiar (usier, portar) s-ar amesteca (împreuna) cu o femeie închinata (afierosita), consacrata (dedicata) lui Dumnezeu, sa se cateriseas­ca, ca unul care a stricat pe mireasa lui Hristos, iar daca ar fi laic, sa se afuriseasca.

(25 ap.; 9 sin. I ec; 16 sin. IVec; 21, 40, 44, 45 TruL; 19 Ancira; 9 Neocez.; 6, 44 Cartag.; 3, 6, 18, 19, 20, 32, 60 Vasile cel Mare)

CANONUL 5 Trulan (ÎN CASELE CLERICILOR SA NU STEA FEMEI CARE DAU DE BANUIT)

Nici unul dintre cei din catalogul clerului sa nu-si ia (dobândeasca, tina) femeie sau slujitoare, în afara acelora care se afla trecute în canon ca fete fara banuiala (care nu dau de banuit), tinându-si (pastrându-si) prin aceasta neprihanirea sa. Iar daca cineva calca cele orânduite (hotarâte) de noi, sa se cateriseasca. Acekasi lucru sa-1 pazeasca (sa-1 observe) si eunucii (scopitii, castratii), purtând grija (preocupându-se) de a lor neprihanire; iar cei ce o calca (hotarârea aceasta), daca ar fi clerici, sa se cateriseasca, iar daca ar fi laici, sa se afuriseasca.

(5, 21, 22, 23, 24, 26 ap.; 1, 3 sin. I ec; 12, 13 TruL; 18, 22 sin. VII ec; 19 Ancira; 3, 4, 25, 38, 70 Cartag.; 88 Vasile cel Mare)

CANONUL 6 Trulan (CASATORIA DUPA HIROTONIE ESTE OPRITA)

De vreme ce s-a zis în Canoanele apostolice ca dintre cei care au fost înaintati (introdusi) în cler necasatoriti, numai citetii si cântaretii sa se casatoreasca (se pot casatori), (can. 26 ap.), si noi pazind (observând) acest lucru (aceasta hotarâre), orânduim ca de acum înainte, în nici un chip ipo-diaconul, sau diaconul, sau presbiterul sa nu aiba îngaduinta a încheia (sa-si încheie) însotire de casatorie dupa hirotonia Iui. Iar cine ar îndrazni sa faca acest lucru sa se cateriseasca. Daca însa ar voi cineva dintre cei ce urmeaza a intra în cler sa se lege cu o femeie prin casatorie dupa lege (le­gala), sa faca acest lucru înainte de hirotonia întru ipodiacon, sau întru diacon, sau întru presbiter.

(5, 26, 51 ap.; 14 sin. IV ec; 3, 13, 21, 30 TruL; 10 Ancira; 1 Neocez.; 16 Cartag.; 69 Vasile cel Mare)

CANONUL 7 Trulan (TREPTELE HIROTONIEI STABILESC TREPTELE IERARHIEI BISERICESTI)

De vreme ce am aflat ca în unele Biserici se gasesc diaconi care au dre­gatorii bisericesti si din aceasta pricina, unii dintre ei purtându-se cu în­gâmfare si cu samavolnicie (dupa bunul plac) - (facând uz de aroganta si de independenta), sed înaintea presbiterilor, orânduim (hotarâm), ca diaconul, chiar daca s-ar gasi în vreo vrednicie (slujba, demnitate), adica în orice fel de dregatorie bisericeasca, unul ca acesta sa nu sada înaintea presbiteriului, fara daca tinând locul fetei (persoAnei) patriarhului sau a mitropolitu­lui sau (propriu), s-ar gasi în alta cetate pentru vreo treaba (cauza) de capetenie, caci atunci i se va da cinstea ca unuia ce tine locul aceluia.

Iar daca va îndrazni cineva, purtându-se cu (folosind) cutezanta tiran­ica (despotica), sa savârseasca una ca aceasta, unul ca acela, coborându-se din treapta sa proprie, sa fie cel din urma dintre toti cei din starea în care se numara el în Biserica sa, pentru ca potrivit învataturii ce se afla la Sfântul Evanghelist Luca, asezata ca de însusi Domnul si Dumnezeul nos­tru, Domnul nostru ne povatuieste sa nu ne bucuram de sederile în frunte. Caci a spus celor chemati o pilda ca aceasta: Când esti chemat de cineva la nunta, sa nu te asezi la locul cel mai de frunte, ca nu cumva unul mai de cinste decât tine sa se afle poftit si el de acela, si venind cel ce te-a chemat pe tine si pe el, sa-ti zica tie: da-i locul acestuia, si atunci sa începi cu rusine sa iei (sa tii) locul cel mai din urma. Ci când esti chemat, asaza-te la locul cel mai de pe urma, ca atunci când ar veni cel ce te-a chemat, sa-ti zica tie: prietene, urca-te mai sus; atunci îti va fi tie cinste în fata tu­turor celor ce sed împreuna cu tine, pentru ca tot cel ce se înalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înalta. (Le. 14, 8-11). Acelasi lucru sa se tina însa si în celelalte stari sfintite (trepte clericale), pentru ca cunoastem ca decât vredniciile (demnitatile, dregatoriile) cele lumesti sunt mai presus cele duhovnicesti.

  (18 sin. I ec; 16 TruL; 20 Laod.)

 

CANONUL 8 Trulan (SINODUL MITROPOLIEI SA SE TINA CEL PUTIN O DATA PE AN)

Voind si noi a tine întru toate cele asezate de catre sfintii nostri parinti, înnoim si canonul care rânduieste sa se tina în fiecare an sinoade ale epis­copilor din fiecare eparhie (mitropolie), acolo (localitatea) unde ar socoti episcopul mitropoliei (c. 19 IV ec).

însa de vreme ce, pentru navalirile barbarilor, precum si pentru alte pricini (cauze) care s-au abatut (au survenit, ivit, iscat), este cu neputinta ca întâistatatorii bisericilor sa poata face sinoade de doua ori pe an, i s-a parut (sinodului) ca în orice chip, pentru treburile (chestiunile) bisericesti, care de buna seama se vor ivi, o data pe an sa se tie în fiecare eparhie (mitropolie) sinodul episcopilor mai înainte aratati (în timpul), de la sfânta sarbatoare a Pastilor si pâna la sfârsitul lunii Iui octombrie a fiecarui an, în localitatea pe care o va socoti, dupa cum s-a zis, episcopul mitropoliei (mitropolitul); iar episcopii care nu ar veni (la sinod), aflându-se în cetatile lor, si în acelea petrecând în stare de sanatate si slobozi (liberi) de orice treaba de neînlaturat (inevitabila) si strâmtoratoare (presanta), sa fie mus­trati frateste (can. 19 IV ec).

(37 ap.; 5 sin. I ec; 19 sin. IVec; 6 sin. VII ec; 20 Antioh.; 95 Cartag.)

CANONUL 9 Trulan (CLERICII SE OPRESC A FACE NEGOT CU BAUTURI)

Nici unui cleric sa nu-i fie îngaduit sa aiba salas pentru îndeletnicire cârciumareasca (pravalie, cârciuma). Pentru ca, daca unuia ca acesta nu i s-a îngaduit a intra în cârciuma, cu cât mai vârtos (nu-i este îngaduit) sa slujeasca altora în aceasta si sa se apuce de ceea ce nu-i lui îngaduit (nu-i este îngaduit)? Iar daca ar face ceva de acest fel, ori sa înceteze, ori sa se cateriseasca.

(54 ap.; 24 Laod.; 40 Cartag.)

CANONUL 10 Trulan (CLERICII SE OPRESC A LUA DOBÂNDA SAU CAMATA)

Episcopul, sau presbiterul, sau diaconul, luând camata sau asa-nu-mitele sutimi (procente), ori sa înceteze, ori sa se cateriseasca.

(44 ap.; 17 sin. I ec; 19 sin. Vil ec; 4 Laod.; 5, 16 Cartag.; 2, 14 Vasile cel Mare; 3 Grig. Neocez. (Taumaturgul); 6 Grig. Nyssa)

CANONUL 11 Trulan (CRESTINII SA NU AIBA ÎMPARTASIRE CU IUDEII)

Nici unul dintre cei numarati în starea preoteasca, sau (vreun) laic sa nu manânce azimile cele de la iudei sau sa se însoteasca (întovaraseasca) cu acestia, sau sa-i cheme la boli si sa ia doctorii de la ei, si nicidecum sa se scalde cu acestia în bai. Iar daca cineva s-ar încumeta (s-ar apuca) sa faca una ca aceasta, daca ar fi cleric, sa se cateriseasca, iar daca ar fi laic, sa se afuriseasca.

(7, 64, 70, 71 ap.; 1 Antioh.; 29, 37, 38 Laod.; 51, 73, 106 Cartag.)

CANONUL 12 Trulan (EPISCOPII SA NU VIETUIASCA ÎMPREUNA CU SOTIILE LOR)

Înca si acest lucru a venit la cunostinta noastra, ca în Africa si în Libia si în alte locuri, preaiubitorii de Dumnezeu înaintestatatorii (episcopii) de acolo nu se feresc de a vietui împreuna cu propriile lor sotii, chiar si dupa hirotonia care a venit (s-a savârsit) asupra lor, punând (prilejuind) potic­nire si sminteala popoarelor (crestinilor). Asadar, mare fiind râvna noas­tra ca toate sa se faca spre folosul turmelor celor de sub mâna noastra, ni s-a parut ca în nici un chip sa nu se întâmple de acum înainte un lucru ca acesta. Iar lucrul acesta îl spunem nu pentru rasturnarea (abrogarea) sau surparea celor ce au fost legiuite apostoleste, ci purtând grija mântuirii si a propasirii spre mai bine a popoarelor si pentru a nu se da (prilej) de vreo prihana împotriva starii preotesti. Caci zice dumnezeiescul apostol: toate spre marirea (slava) lui Dumnezeu sa le faceti; fiti nevatamatori (fara sminteala) si iudeilor si pagânilor (elinilor) si Bisericii lui Dumnezeu, precum si eu plac tuturor (le fac pe plac, pe toti îi multumesc) necautând folosul meu, ci pe acela al celor multi, ca sa se mântuiasca; faceti-va ur­matori ai mei, precum si eu al lui Hristos (I Cor. 10, 31-32; 11, 1).

Iar daca s-ar prinde cineva facând un lucru ca acesta (adica ceea ce opreste canonul), sa se cateriseasca.

(5, 57 ap.; 3 sin.Iec; 30, 48 Trul; 3, 4, 25, 60 Cartag.)

 

CANONUL 13 Trulan (CLERUL INFERIOR SE APARA DE CELIBAT)

De vreme ce am cunoscut ca în Biserica romanilor s-a predanisit (trans­mis) în chip (calitate) de canon (cu putere de canon) ca cei ce vpr sa se în­vredniceasca de hirotonia întru diacon sau întru prcsbiter sa dea mar­turie (declarare) ca nu se împreuna mai mult cu sotiile lor, noi, urmând vechiul canon al acriviei (desavârsirii), cumpatatii si bunei rânduieli apos­tolice, casatoriile cele dupa legi ale barbatilor sfintiti (ale clericilor) vrem sa aiba tarie si de acum înainte, în nici un chip desfacând legatura cu so­tiile lor, nici lipsindu-i pe acestia de însotirea (unirea) întreolalta (unuia cu altul) la timpul cuvenit.

Drept aceea, de s-ar afla cineva vrednic pentru hirotonie întru ipodia-con sau întru diacon, sau întru presbiter, acesta vietuind împreuna cu sotia cea dupa lege, în nici un chip sa fie oprit de la urcarea la o astfel de treapta, nici cumva sa i se ceara în timpul hirotoniei sa marturiseasca ca se va departa (retine) de la însotirea legala cu propria sa sotie, pentru ca sa nu fim siliti a ocarî de aici (din aceasta pricina) casatoria (nunta) cea le­giuita (rânduita) de Dumnezeu si cea binecuvântata prin fiinta sa de fata (prezenta sa); caci glasul Evangheliei striga: ceea ce Dumnezeu a împre­unat (împerecheat), omul sa nu desparta (Mt. 19, 6); si al (glasul) Apos­tolului care învata: cinstita este nunta si patul nespurcat (Evr. 13, 4) si: legatu-te-ai cu femeia? nu cauta dezlegare (I Cor. 7, 27).

Mai stim ca si cei ce s-au adunat în Cartagina, punând grija pentru cu­ratia vietii slujitorilor (de cele sfinte), au zis ca ipodiaconii care ating sfin­tele taine si diaconii si presbiterii, la anumite soroace, sa se înfrâneze (retina) de la cele cu care vietuiesc împreuna. Pentru aceea si noi sa pazim la fel cele care s-au predanisit prin Apostoli si care s-au tinut chiar si din vechime, cunoscând vremea fiecarui lucru si mai ales a postului si a ruga­ciunii. Caci se cuvine ca cei care se apropie de altar în timpul savârsirii celor sfinte sa fie înfrânati întru toate, ca sa poata dobândi ceea ce cu inima curata (în mod simplu, deschis) cer de la Dumnezeu.

Iar daca cineva, lucrând (procedând) împotriva Canoanelor apostolice, ar îndrazni sa lipseasca de legatura si însotire cu femeie legiuita pe careva dintre cei sfintiti (clerici) - zicem adica dintre presbiteri sau diaconi sau ipodiaconi -, sa se cateriseasca. Asijderea si daca vreun presbiter sau dia­con alunga pe sotia sa sub cuvânt (pretext) de evlavie, sa se afuriseasca, iar staruind (persistând), sa se cateriseasca (can. 5 ap.).

(5, 17, 26, 51 ap.; 3 sin. I ec; 14 sin. IV ec; 5, 6, 30 Trul.; 18 sin. VII ec; 19 Ancira; 1, 8 Neocez.; 4 Gang.; 3, 4, 25, 38, 70 Cartag.; 12, 27, 88 Vasile cel Mare)

CANONUL 14 Trulan (VÂRSTA CANONICA A HIROTONIEI PREOTILOR SI DIACONILOR)

Canonul sfintilor si de Dumnezeu purtatorilor parintilor nostri sa aiba tarie si în aceea ca sa nu se hirotoneasca presbiter înainte de treizeci de ani, chiar daca ar fi om cu totul vrednic, ci sa astepte. Caci Iisus Hristos Domnul s-a botezat în al treizecilea an si a început sa învete: la fel nici di­acon înainte de douazeci si cinci de ani, sau diaconita înainte de patruzeci de ani sa nu se hirotoneasca (hiroteseasca).

(75 sin. IVec; 15 Trul.; 11 Neocez.; 16 Cartag.)

CANONUL 15 Trulan (VÂRSTA CANONICA A IPODIACONILOR)

Ipodiacon sa se hirotoneasca nu mai mic de douazeci de ani; iar daca cineva dintre cei din orice stare (treapta) clericala ar fi hirotonit în afara anilor rânduiti (fara a avea anii rânduiti), sa se cateriseasca.

(15 sin. IV ec; 14 Trul.; 11 Neocez.; 16 Cartag.)

 

CANONUL 16 Trulan (FELUL, NUMARUL SI SLUJBA DIACONILOR)

De vreme ce Cartea Faptelor predaniseste ca sapte diaconi au fost asezati (instituiti) de catre Apostoli, iar cei (parintii) de la sinodul din Neocezareea, în Canoanele asezate de dânsii, astfel au trecut (au pus) în chip lamurit: „dupa canon, trebuie sa fie sapte diaconi, oricât de mare ar fi cetatea; sa se încredinteze (oricine) despre aceasta din Cartea Faptelor" - noi potrivind cugetul parintilor la spusa apostolica, am aflat ca cuvântul lor nu era despre barbatii care slujeau tainelor, ci despre slujire (servirea) la trebuintele meselor, Cartea Faptelor astfel spunând: în zilele acelea, înmultindu-se ucenicii, s-a facut cârtire din partea elinistilor împotriva evreilor, ca erau trecute cu vederea vaduvele lor la slujirea cea de toate zilele (la împartirea ajutoarelor). Asadar, cei doisprezece, chemând multimea învataceilor, au zis: nu este dupa cuviinta (potrivit) ca noi, para­sind cuvântul lui Dumnezeu, sa slujim meselor. Drept aceea, cautati, fra­tilor, dintre voi sapte barbati cu buna marturie, plini de Duh Sfânt si de întelepciune, pe care sa-i rânduim (asezam) la trebuinta aceasta; iar noi vom starui în rugaciune si în slujirea cuvântului. Si a placut cuvântul înaintea întregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfânt, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae prozelitul din Antiohia, pe care i-au pus înaintea Apostolilor (Fapte 6, 1-6). Tâlcuind acestea, dascalul (învatatorul) Bisericii, Ioan Gura de Aur, astfel graieste: e vrednic de a se minuna (de admirat), cum de nu s-a dezbinat multimea la alegerea barbatilor (acestora), cum de nu au fost înfruntati (dezaprobati) apostolii de catre ei. Apoi este necesar a sti oare ce fel de vrednicie aveau acestia si ce fel de hirotonie au primit? Oare pe aceea a diaconilor? Dar acest lucru nici nu este în Biserici.

Sau este oare aceasta rânduirea (instituirea) presbiterilor? Dar atunci înca nu era nici un episcop, ci numai apostolii. Drept aceea, socotesc ca nici numele diaconilor, nici al preotilor nu era cunoscut si aratat.

Asadar, pe temeiul acestora, potrivit învataturii tâlcuite mai înainte, facem cunoscut (învatam) si noi ca cei sapte diaconi pomeniti mai sus nu trebuie sa fie socotiti ca slujitori la taine, ci ca acestia sunt cei carora li s-a încredintat purtarea de grija a trebuintei obstesti a celor adunati atunci: ei ni s-au facut noua, macar prin aceasta, pilda de dragoste de oameni (fi­lantropie) si de râvna fata de cei lipsiti.

(18 sin. I ec; 7 Trul.; 15 Neocei.; 20 Laod.)

CANONUL 17 Trulan (CLERICII SA NU FIE PRIMITI ÎN EPARHIE STRAINA FARA CARTE CANONICA)

De vreme ce clericii feluritelor Biserici, parasind Bisericile lor, în care au fost hirotoniti, au alergat Ia alti episcopi si au fost asezati în Biserici straine fara încuviintarea (învoirea) episcopului propriu, iar prin aceasta se întâmpla ca ei sa ajunga (devina) nesupusi - orânduim ca, de la luna ianuarie a indictionului al 4-lea trecut, nici unul dintre toti clericii, chiar în orice treapta s-ar gasi, sa nu aiba îngaduinta sa fie rânduiti în alta Bise­rica fara scrisoare (zapis) de slobozenie (carte de iertaciune, scrisoare cano­nica de demitere) a propriului sau episcop, pentru ca cel ce nu ar pazi (ob­serva) acest lucru de acum înainte, ci ar aduce rusine asupra celui care i-a "dat hirotonia (1-a hirotonit), sa fie caterisit si el, si cel care fara chibzuiala 1-a primit pe el.

(12, 15, 32, 33 ap.; 15, 16.sin.lec; 5, 6, 10, 11, 13, 20, 23 sin. IVec; 3, 18 Trul.; 3, 6 Antioh.; 41, 42 Laod.; 15, 16, 19 Sard.; 23, 106 Cartag.)

 

CANONUL 18 Trulan (NUMAI SILA IARTA PARASIREA BISERICILOR DE CATRE CLERICI)

Poruncim ca clericii care, sub cuvânt de navalire barbara, sau care din vreo alta împrejurare s-au mutat (au emigrat), când va înceta pentru ei starea (pricina, cauza respectiva) sau navalirile barbarilor pentru care au facut retragerea (din pricina carora s-au refugiat), de îndata sa se întoarca la Bisericile proprii si sa nu le paraseasca timp îndelungat fara pricina. Iar daca cineva nu se poarta dupa canonul de fata, sa se afuriseasca pâna când s-ar reîntoarce la Biserica sa. Acelasi lucru sa se faca si episcopului care îl tine (retine) pe el.

(75 ap.; 15, lâsin.Iec; 5, 10, 20, 23 sin. IVec; 17 TruL; 15 sin. VIIec; 3 Antioh.; 15, 16, 19 Sard.)

 

CANONUL 19 Trulan (CLERUL ESTE DATOR SA PREDICE SI SA CATEHIZEZE)

Se cuvine ca înaintestatatorii Bisericilor sa învete în fiecare zi, si cu de­osebire în duminici, întregul cler si popor, cuvintele dreptei credinte, cu­legând din Scriptura dumnezeiasca întelesurile si judecatile adevarurilor si sa nu treaca (depaseasca) hotarele cele ce si sunt puse, sau predania de Dumnezeu purtatorilor parinti. Dar si daca s-ar dezbate vreun cuvânt din Scriptura, pe acesta sa nu-1 tâlcuiasca (interpreteze) altfel decât au aratat (expus) luminatorii si dascalii Bisericilor prin scrierile lor proprii si mai vârtos întru acestea sa se multumeasca, decât alcatuind cuvântari proprii, ca nu cumva sa ajunga (în situatia) ca fiind neiscusiti (nedestoinici) pentru aceasta, sa se abata de la ceea ce se cuvine (adica sa greseasca). Pentru ca popoarele prin învatatura pomenitilor parinti au ajuns la cunostinta celor vrednice si de dorit, precum si a celor nefolositoare si de lepadat, sa-si po­triveasca viata spre mai bine si sa nu fie cuprinsi de patima nestiintei, ci luând aminte la învatatura, se feresc pe ei ca sa nu pateasca ceva rau si, de frica pedepselor care au sa vie, îsi lucreaza lorusi mântuirea.

(58 ap.; 2 sin. I ec; 19 Laod.; 11 Sard.; 71, 121, 123 Cartag.)

CANONUL 20 Trulan (EPISCOPUL ESTE OPRIT SA PROPOVADUIASCA ÎN EPARHIE STRAINA)

Sa nu fie îngaduit episcopului sa învete în chip obstesc (în mod public) în alta cetate care nu tine de el (nu este sub jurisdictia sa); iar de s-ar prin­de cineva facând acest lucru, sa înceteze de la episcopie; sa savârseasca (lucreze) însa cele ale presbiterului.

(14, 36, 85 ap.; 8, 15 sin. I ec; 2 sin. 11 ec; 8, 20 sin. III ec; 29 sin. IV ec; 18 Ancira; 13, 22 Antioh.; 3, 11, 12 Sard.)

CANONUL 21 Trulan (POCAINTA SI REPRIMIREA CELOR CATERISITI)

Cei ce s-au facut vinovati de grele faradelegi (infractiuni) canonice si din pricina aceasta au fost supusi caterisirii desavârsite si pentru totdeau­na (perpetue), si dati (împinsi) în starea (locul) laicilor, daca însa de buna­voie pornind spre întoarcere (pocainta) leapada pacatul pentru care au ca­zut din har si se fac pe ei cu desavârsire straini de acela, atunci sa se tunda în chipul clerului. Iar daca nu vor alege de bunavoie aceasta, atun­ci sa-si lase parul sa creasca întocmai ca laicii, ca cei ce au pretuit mai mult petrecerea în lume decât viata cea cereasca (au preferat vietii ceresti, petrecerea în lume).

(5, 62, 81, 83 ap.; 9, 12 sin. 1 ec; 9 sin. III ec; 7 sin. IV ec; 9 Neocez.; 36 Cartag.; 16 sin. I-II; 3, 70 Vasile cel Mare; 3 Chirii Alex.)

CANONUL 22 Trulan (OSÂNDA HIROTONIEI SIMONIACE)

Poruncim ca cei ce au fost hirotoniti pe bani, iar nu dupa ispitire si dupa alegerea vietii (celei preotesti), fie episcopi, fie orice altfel de clerici, sa se cateriseasca; dar si cei ce i-au hirotonit.

(29 ap.; 2 sin. IV ec; 23 Trul; 4, 5, 15, 19 sin. VII ec; 2 Sard.; 90 Vasile cel Mare; Epistola pastorala a lui Ghenadie; Epistola pastorala a lui Tarasie)

CANONUL 23 Trulan (OSÂNDA CUMINECARII SIMONIACE)

(Sa orânduit) ca nici unul, fie dintre episcopi, fie dintre presbiteri sau di­aconi, împartasind cu preacurata cuminecatura, sa nu ceara de la cel care se împartaseste bani sau ceva asemanator pentru o astfel de împartasire. Caci nici harul nu se poate vinde si nici sfintenia Duhului nu o împartasim (dam) pentru bani, ci ea trebuie data fara viclenire, celor vrednici de darul (acesta). Iar daca s-ar vadi cineva dintre cei ce se numara în cler cerând ceva de orice fel celui pe care îl împartasesc cu preacurata cuminecatura, sa se cateriseasca ca un râvnitor al ratacirii si al rautatii lui Simon.

(4, 29 ap.; 2 sin. IV ec; 22 Trul.; 4, 5 sin. VII ec.)

CANONUL 24 Trulan (CLERICII Sl MONAHII SA NU IA PARTE LA SPECTACOLE NEPOTRIVITE CU STAREA LOR)

Sa nu fie îngaduit cuiva dintre cei ce se numara în starea preoteasca sau dintre monahi sa mearga la alergarile de cai (hipodrom) sau sa fie de fata (sa ia parte) la jocurile de teatru (arene publice). Dar de s-ar si chema vreun cleric la nunta, când ar începe jocurile cele pentru amagire (necuviincioa­se), sa se scoale si îndata sa se îndeparteze, astfel poruncindu-ne noua în­vatatura parintilor. Iar daca s-ar prinde cineva asupra acestui fapt, sau sa înceteze, sau sa se cateriseasca.

(51, 62, 65 Trul.; 54 Laod.; 15, 45, 63 Cartag.)
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 1048 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: