Bine aţi venit Гость!
Vineri, 29.03.2024, 09:16
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Teologie

Taina Spovedaniei. Despre iertarea pacatelor
29.03.2012, 19:46
Taina Spovedaniei. Despre iertarea pacatelor

Sfanta Maria Egipteanca impartasita de staretul Zosima

Duminica a 5-a din Post, care se mai numeste si Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, este cu doua saptamani inainte de marea sarbatoare a Invierii. Urcusul omului spre inviere trece neaparat prin pocainta. Sufletul impovarat de tot felul de pacate este un suflet bolnav duhovniceste, un suflet impietrit, incapabil sa comunice cu Facatorul lui. Prima conditie pentru ca un bolnav sa se vindece, este sa recunoasca faptul ca e bolnav si sa ceara ajutorul doctorului. Doctorul sufletelor noastre este Cel Care ne-a facut, este Domnul nostru Iisus Hristos. Cine altcineva poate sa ne cunoasca mai bine decat Cel Care ne-a facut? El stie totul despre noi si nu are nevoie ca noi sa-I spunem pacatele pentru ca sa ne poata ajuta, dar noi avem nevoie sa le marturisim inaintea Lui. Se spune ca a-ti vedea pacatele este un lucru mai mare decat a vedea un inger… Este o lucrare extrem de fina vederea propriilor pacate, o lucrare care are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Vederea propriilor pacate, spun Sfintii Parinti, se face atunci cand sufletul e luminat de harul divin. Atunci cand sufletul isi vede pacatele si starea cazuta in care se afla, este cuprins de o adanca smerenie, iar lacrimile de cainta incep sa curga din belsug. Cainta este adanca parere de rau pentru ca L-am suparat pe Dumnezeu. In aceasta stare incepem sa intrezarim cine este Dumnezeul nostru, pe cine am suparat, cat de minunat este Dumnezeul nostru. Sfantul Siluan Athonitul, ne vorbeste astfel: "Cand sufletul vede pe Domnul, cat de bland si smerit este, atunci se smereste si pe sine insusi pana la sfarsit si nu mai doreste nimic cum doreste smerenia lui Hristos; si cat timp va trai sufletul pe pamant, nu va inceta sa caute si sa doreasca aceasta smerenie neinteleasa pe care sufletul nu o poate uita.”
In aceasta stare de smerenie si de cainta se afla si femeia pacatoasa din Evanghelie, care cu lacrimile ei a spalat picioarele Mantuitorului:
"Unul din farisei L-a rugat pe Iisus sa manânce cu el. Si intrând în casa fariseului, a sezut la masa. Si iata era în cetate o femeie pacatoasa si, aflând ca sade la masa, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Si, stând la spate, lânga picioarele Lui, plângând, a început sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir. Si vazând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa. Si raspunzând, Iisus a zis catre el: Simone, am sa-ti spun ceva. Învatatorule, spune, zise el. Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, raspunzând, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Si întorcându-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea însa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei. Sarutare nu Mi-ai dat; ea însa de când am intrat, n-a încetat sa-Mi sarute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însa cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste. Si a zis ei: Iertate îti sunt pacatele. Si au început cei ce sedeau împreuna la masa sa zica în sine: Cine este Acesta care iarta si pacatele? Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mântuit; mergi în pace.”(Luca 7,36-50)
Atunci cand omul ajunge in aceasta stare binecuvantata in care inima lui este strapunsa de cainta si smerenie, lacrimile care se revarsa din belsug sunt niste lacrimi curatitoare si mangaietoare, iar sufletul este cuprins de dragoste fata de Dumnezeu.
Taina Spovedaniei este una dintre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii. Ea a fost lasata de Insusi Mantuitorul nostru prin cuvintele spuse apostolilor si celor carora li s-a transmis harul apostolic, episcopii si preotii: "Luati Duh Sfânt; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20, 22-23)
Iata ca toate pacatele marturisite inaintea parintelui duhovnic, cu cainta si cu hotararea de a nu le mai repeta, ne sunt iertate. Inainte de spovedanie parintele rosteste cateva cuvinte care ne dau curajul marturisirii: "Iata fiilor duhovnicesti , Hristos sta nevazut primind marturisirea voastra cea cu umilinta deci sa nu va rusinati sau sa va temeti si sa ascundeti de mine vreun pacat ci fara sfiala sa spuneti toate cate ati facut. Iar eu sunt numai un martor ca sa marturisesc inaintea lui Dumnezeu pentru toate cate imi veti spune mie , iar de veti ascunde de mine vreun pacat sa stiti ca toate pacatele indoit vi se vor intoarce inapoi. Luati seama dar, de vreme ce ati venit la doctorul sufletesc care este duhovnicul, sa nu va intoarceti nevindecati.”

Add a comment
Categorie: Teologie | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 392 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: