Bine aţi venit Гость!
Vineri, 29.03.2024, 10:30
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Sarbatorile Bisericii Ortodoxe

Teodor al Edesei
26.04.2012, 12:34

Teodor al Edesei

ˇ         Trei sunt patimile cele mai generale, din care se nasc toate: iubirea de placere, iubirea de argint si iubirea de slava. Acestora le urmeaza alte cinci duhuri ale rautatii. Iar din acestea se naste un roi mare de patimi si toate chipurile rautatii cu multe fete. Deci cel ce a biruit pe acesti trei conducatori si fruntasi a suportat împreuna cu ei si pe cei cinci si a supus apoi toate patimile.

ˇ         Toate câte le-am facut cu patima ne asupresc apoi sufletul în chip patimas prin amintirile lor. Iar când se vor sterge amintirile patimase cu totul din inima, ca sa nu o mai momeasca pe ea, apare semnul iertarii pacatelor de mai înainte. Caci pâna ce sufletul se misca cu patima, se arata si stapânirea pacatului în el.

ˇ         Patimile trupesti si materiale se micsoreaza si se vestejesc prin suferintele trupului. Iar cele sufletesti si nevazute se ating prin smerita cugetare, prin blândete si dragoste.

ˇ         Unii au întrebat cu nedumerire: oare gândul stârneste patima, sau patima gândul? Si între ei, unii zic ca aceea, altii ca acesta. Eu zic ca din patimi se stârnesc gândurile. Caci daca n-ar fi fost patimile în suflet, nu l-ar fi tulburat gândurile lor.

ˇ         Pe cei ce petrec în lume si sunt aproape de materiile patimilor, dracii îi razboiesc si-i lupta cu razboiul lucrurilor. Iar pe cei din pustie, pentru raritatea lucrurilor, îi supara cu gândurile, dar e cu mult mai cumplit razboiul al doilea, ca cel dintâi. Caci razboiul prin lucruri are trebuinta de vreme, de loc si de iscusinta. Dar cel al mintii este usor de oprit. Ajutor împotriva acestei lupte netrupesti ni s-a dat rugaciunea curata, din care pricina s-a si rânduit sa se faca neîncetat. Ea întareste mintea pentru lupta, ca una care poate sa se savârseasca fara trup.

ˇ         Aratând omorârea desavârsita a patimilor, dumnezeiescul Apostol zice: �Iar cei ce sunt ai lui Hristos, trupul si-au rastignit împreuna cu patimile si cu poftele lui�. Caci când omorâm patimile si stingem poftele si supunem cugetul trupesc Duhului, atunci luam crucea si urmam lui Hristos. Fiindca retragerea nu e nimic altceva decât omorârea patimilor si aratarea vietii celei ascunse în Hristos.

ˇ         Îngerii, fiind slujitori ai dragostei si ai pacii, se bucura de pocainta noastra si de sporirea în virtute. De aceea se sârguiesc sa ne umple de vederi duhovnicesti si ne-ajuta la tot ce e bun. Dimpotriva, dracii, fiind pricinuitorii mâniei si ai rautatii, se bucura de scaderea virtutii si se straduiesc sa ne abata sufletele spre naluciri urâte.

ˇ         Credinta este un bun launtric. Ea naste în noi frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu ne învata pazirea poruncilor, care se numeste faptuire. Iar din faptuire odrasleste cinstita nepatimire. Iar rodul nepatimirii este iubirea, care e plinirea tuturor poruncilor, strângându-le ti tinându-le pe toate.

ˇ         Precum simtirea trupului, când e sanatoasa, simte boala care îl stapâneste, iar cel nu o simte boleste de nesimtire, asa si mintea, câta vreme are nevatamata lucrarea sa, cunoaste puterile sale si stie unde îi vin patimile cu mai multa silnicie si spre acea parte îsi îndreapta lupta cu tarie. Dar e trist când îsi cheltuieste zilele în nesimtire, asemanându-se celui ce lupta noaptea si nu vede gândurile vrajmasilor.

ˇ         S-a scris ca vinul înveseleste inima omului. Dar tu, care ai fagaduit sa te tânguiesti si sa plângi, ocoleste aceasta veselie si te vei veseli de daruri duhovnicesti. Caci înveselindu-te de vin, vei convietui cu gânduri de rusine si vei ajunge în multe suparari.

ˇ         Ia seama sa nu petreci sarbatorile în bauturi de vin, ci în înnoirea mintii si curatia sufletului. Caci umplându-ti pântecele si îmbatându-te de vin mai degraba vei mânia pe înainte statatorul sarbatorii.

ˇ         Am auzit de la batrâni încercati în faptuire ca gândurile rele se nasc din frumusetea hainelor, din saturarea stomacului si din întâlniri vatamatoare.

ˇ         De locuiesti cu un Parinte duhovnicesc si ai simtit folosul de la el, nimeni sa nu te desparta de dragostea lui si împreuna locuirea cu el. Sa nu-l judeci în ceva, sa nu-l vorbesti de rau daca esti mustrat sau lovit, sa nu dai ascultare vreunuia care-l defaima, sa nu te însotesti cu cel ce-l batjocoreste, ca sa nu se mânie Domnul asupra ta si sa te stearga din cartea celor vii.

ˇ         Sa nu fii judecatorul faptelor Parintelui tau, ci împlinitorul poruncilor lui. Caci dracii au naravul sa-ti arate lipsurile lui, ca sa-ti astupe urechile de la cuvintele lui si asa sa te scoata din lupta ca pe un ostas slab si fricos, sau sa te fure prin gânduri de necredinta si sa te faca neputincios pentru orice virtutea.

ˇ         Cel ce nu asculta de poruncile Parintilor calca cele mai însemnate datorii ale fagaduintei. Iar cel ce a luat în brate ascultarea, junghiindu-si voia sa cu sabia smeritei cugetari, împlineste, dupa puterea sa, cele ce le-a fagaduit lui Hristos în fata multor martori.

ˇ         Luând seama, am cunoscut si am învatat limpede ca vrajmasii vietii noastre, dracii, pizmuiesc foarte tare pe cei ce se nevoiesc în ascultarea Parintilor, scrâsnind din dinti împotriva lor si nascocind tot felul de uneltiri. Ce nu fac si ce nu le furiseaza în minte, ca sa-i desfaca din bratele pamântesti? Le da prilejuri asa zise binecuvântate, stârnesc întariri, ridica ura împotriva Parintelui, înfatiseaza sfaturile lui ca sageti ascutite. Ce, zic, din om liber te-ai facut rob si înca rob al unui despot fara mila? Pâna când te vei lasa ros de jugul robiei si nu vei vedea lumina judecatii? Apoi te împing la primiri de oaspeti, la cercetari de bolnavi si la îngrijirea de cei saraci. Pe urma lauda peste masura nevointa linistirii si a singuratatii celei mai de pe urma si seamana tot felul de neghina rea în inima ostasului evlaviei, numai ca sa-l scoata din turma duhovniceasca si sa-l traga de la limanul neînviforat, spre a-l arunca în vârtejul pierzator de suflet al marii înfuriate. La urma, luându-l ca pe un rob în stapânirea lor îl, folosesc dupa voile lor cele rele.

ˇ         Dar tie, celui ce esti în ascultarea Parintelui, sa nu-ti scape nebagata în seama viclenia vrajmasilor si a potrivnicilor. Nu uita nici de fagaduinta ce ai dat-o lui Dumnezeu. Sa nu te lasi biruit de ocari, sa nu te înfricosezi de mustrari, de batjocuri si de luare în râs, sa nu te supui gândurilor rele, care umfla lucrurile, sa nu fugi de asprimea parinteasca si sa nu necinstesti jugul blând al smereniei prin îndrazneala placerii de sine si a încapatânarii. Ci punându-ti la inima cuvântul Domnului, ca: �Cel ce va rabda pâna la sfârsit acela se va mântui�, poarta cu rabdare lupta ce-ti este data tie, privind la Iisus, capetenia si desavârsitorul credintei noastre.

ˇ         Credinta dreapta si launtrica naste frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu ne învata pazirea poruncilor. �Caci frica Lui, zise, naste pazirea poruncilor�. Din pazirea poruncilor, se naste virtutea cu fapta, care e începutul virtutii contemplative. Iar roada acestora e nepatimirea. Din nepatimire apoi se naste în noi dragostea. Iar despre dragoste zice învatacelul iubit: �Dumnezeu este dragoste si cine ramâne în dragoste ramâne în Dumnezeu si Dumnezeu în el�.

ˇ         Cel ce te-ai lepadat de grijile vietii si ai îmbracat lupta nevointei, sa nu poftesti a avea bogatie spre a împarti saracilor. Caci si aceasta este o amagire a celui rau, care ne împinge la slava desarta, ca sa încurce mintea în tot felul de ocupatii. Chiar daca ai numai pâine si apa, poti sa îti câstigi cu ele plata iubirii de straini. Iar de nu ai nici aceasta, ci primesti pe strain numai cu gândul bun si-i dai cuvânt de mângâiere, de asemenea poti sa-ti câstigi plata iubirii de straini. Ai pentru aceasta ca pilda pe vaduva, pentru marturiseste Domnul în Evanghelie si care a întrecut prin cei doi banuti gândul si puterea bogatilor.

ˇ         Acestea au spus pentru cei ce se îndeletnicesc cu linistirea (isihia). Iar cei ce se afla sub ascultarea Parintelui un lucru numai sa aiba în minte: sa nu cada întru nimic din porunca parinteasca. Facând dimpotriva, cei ce vor cadea din aceasta porunca si petrecere vor fi nevrednici de orice virtute si petrecere duhovniceasca.

ˇ         Ca prieteni trebuie sa ai, iubitorule de Hristos, pe cei ce-ti sunt de folos si sa-ti ajuta la vietuirea ta. �Barbati pasnici, zice, sa-ti fie prietenii tai, frati duhovnicesti si Parinti sfinti�; despre care si Domnul nostru a zis: ��Mama mea si fratii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui meu celui din ceruri�.

ˇ         Sa nu poftesti mâncari felurite si de mult pret si desfatari aducatoare de moarte. Caci �cea dedata desfatarilor, zice, a murit fiind înca vie�. Daca e cu putinta, fugi chiar de saturarea cu cele usor de gasit. Caci s-a scris: �Nu va amagiti cu saturarea stomacului�.

ˇ         Petrecerea deasa afara de chilia ta sa o lepezi, daca ti-ai ales sa te linistesti. Caci este foarte pagubitoare, ia harul, întuneca judecata, vestejeste dorul. De aceea s-a zis: ��Ratacirea poftei schimba mintea cea fara rautate�. Prin urmare taie legaturile cu cei multi (afectiunile fata de cele multe) ca sa nu se împrastie mintea si sa nu-ti tulburi putinta (modul linistirii).

ˇ         Sezând în chilia ta, sa nu faci lucrul tau fara judecata si plin de lene. Caci cel ce calatoreste fara tinta se va osteni în desert. Ci tine-te de lucrarea cea buna: aduna-ti mintea, tine mereu înaintea ochilor ceasul din urma al mortii, adu-ti aminte de desertaciunea lumii, cât de înselatoare, de neputincioasa si fara de pret este, cugeta la înfricosata dare de seama, cum au sa înfatiseze dusmanosii purtatori de catastife faptele noastre, cuvintele, gândurile pe care ei ni le-au strecurat în minte, iar noi le-am primit. Adu-ti aminte si de muncile iadului si cum stau acolo închise sufletele, aminteste-ti si de aceea mare si înfricosata zi, adica de învierea cea de obste si de înfatisarea înaintea lui Dumnezeu, de cea din urma hotarâre a Judecatorului care nu greseste. Gândeste-te la osânda care va pune stapânire pe pacatosi, la rusinea, la mustrarea cunostintei, la scoaterea afara de la Dumnezeu si la aruncarea în focul cel vesnic, la viermele care nu moare, la întunericul cel neluminat, unde este plângerea si scrâsnirea dintilor. La acestea si la toate celelalte chinuri gândindu-te, sa nu lipsesti a-ti uda obrajii, haina, locul unde sezi cu siroaie de lacrimi, caci cu asemenea gânduri am vazut pe multi dobândind mare multime de lacrimi si curatindu-si în chip minunat toate puterile sufletului.

ˇ         Dar gândeste-te si la bunatatile care asteapta pe cei drepti: la înfatisarea de-a dreapta lui Hristos, la glasul Stapânului, care-i binecuvânta, la mostenirea Împaratiei Cerurilor, la darul cel mai presus de minte, la lumina aceea a tot dulce, la bucuria care nu are sfârsit si nu e întrerupta de întristare, la locasurile acelea ceresti, la petrecerea cu Îngerii si la toate celelalte bunatati fagaduite celor ce se tem de Domnul.

ˇ         Aceste gânduri sa stea la masa cu tine, sa doarma cu tine si sa se scoale cu tine. Ia seama sa nu le uiti pe acestea niciodata, ci oriunde ai fi sa nu-ti desfaci mintea de amintirea lor, ca sa fuga gândurile rele. Si vei fi plin de mângâiere dumnezeiasca. Iar sufletul care nu e îngradit de aceste gânduri nu poate dobândi linistea. Caci izvorul care nu are apa, în zadar poarta acest nume.

ˇ         Pentru cei ce cauta linistirea, s-a legiuit aceasta rânduiala: post, cât e cu putinta, priveghere, culcare pe jos si toate celelalte rele patimiri, pentru odihna ce va sa vie. Caci �nu sunt vrednice patimirile vremii de acum, fata de slava ce ni se va descoperi noua�. Dar mai ales rugaciunea curata, sa zic aproape neîntrerupta si neîntrerupta. Caci aceasta este zid sigur, liman linistit, paznica a virtutilor, omorâre a patimilor, întarire a sufletului, curatire a mintii, odihna a celor osteniti, mângâiere a celor ce plâng. Rugaciunea este vorbire cu Dumnezeu, vedere a celor nevazute, încredintare despre cele dorite, petrecere a îngerilor, îndemn la virtuti, ipostas al celor nadajduite. Prinde-te cu toata puterea de aceasta împarateasa a virtutilor, o, nevoitorule! Roaga-te cu frica si cu cutremur, cu minte treaza si veghetoare, ca sa fie primita de Domnul rugaciunea ta. Caci: �Ochii Domnului, zace, peste cei drepti si urechile Lui la cererea lor�.

ˇ         S-a zis de cineva dintre cei vechi cu multa dreptate si foarte nimerit, ca cei dintâi dintre dracii care ni se împotrivesc cu razboi sunt cei carora li s-au încredintat dorintele lacomiei pântecelui, cei ce ne pun în minte iubirea de argint si cei ce ne îmbie spre slava desarta. Iar toti ceilalti vin pe urma acestora, luând în primire pe cei raniti de ei.

ˇ         Mai usor este a curata un suflet necurat decât a reduce la sanatate un suflet odata curatit si iarasi ranit. Caci celor ce s-au lepadat de curând de tulburarea lumii, în orice greseli ar fi cazut, le e mai usor sa ajunga la nepatimire. Dar celor ce au gustat din cuvintele bune ale lui Dumnezeu si au umblat pe calea mântuirii, dar apoi iarasi s-au întors la pacat, anevoie le este sa dobândeasca nepatimirea, pe de o parte pentru reaua deprindere si pentru urâta obisnuinta, pe de alta pentru ca darul întristarii sare mereu înaintea ochilor si le aduce în fata idolul pacatului. Dar sufletul sârguincios si iubitor de osteneala izbândeste usor si în acest lucru greu de izbândit, cu împreuna lucrarea harului dumnezeiesc. Caci acesta ne iubeste cu îndelunga rabdare, ne cheama la pocainta, iar pe cei ce se întorc îi primeste cu mila negraita a îndurarilor, cum am învatat din Evanghelie prin parabola fiului risipitor.

Categorie: Sarbatorile Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 313 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: