versiune cu diacritice - aici
Cuviosul si de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru

Talasie Libianul si Africanul

Despre dragoste, înfrânare si petrecerea cea după minte către Pavel presbiterul1

SUTA ÎNTÂIA

Al cărei acrostih este acesta: Fratelui duhovnicesc si iubitului Domn Pavel, Talasie, la arătare isihast, iar în realitate căutător de slavă desartă.

1. Dorul întins întreg spre Dumnezeu leagă pe cei ce-1 au, cu Dumnezeu si întreolaltă".

2. Mintea, care a dobândit dragoste duhovnicească nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.

3. Cel ce binecuvântează cu gura dar dispretuieste cu inima ascunde fătărnicia sub chipul dragostei.

4. Cel ce a dobândit dragoste rabdă fără să se tulbure supărările si suferintele ce-i vin de la dusmani.

5. Singură iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si făpturile întreolaltă în acelasi cuget.

6."Dragoste adevărată a dobândit acela care nu suferă bănuieli si vorbe împotriva aproapelui.

7. Cinstit în fata lui Dumnezeu si a oamenilor este acela care nu încearcă nimic pentru surparea dragostei.

8. De dragostea nefătarnică tine cuvîntul adevărat pornit din constiinta cea bună.

9. Cel ce aduce fratelui la cunostintă ocările altuia, ascunde pizma sub înfătisarea bunăvointei.

10. Precum virtutile trupesti îsi atrag slava de la oameni, asa cele duhovnicesti pe cea de la Dumnezeu.

11. Dragostea si înfrânarea curătesc sufletul, dar mintea o luminează rugăciunea curată.

12. Bărbat puternic este acela" care alungă păcatul prin făptuire si cunostintă.

13. Cel ce a dobândit nepătimirea si cunostinta duhovnicească a aflat har la Dumnezeu.

14. De vrei a birui gândurile pătimase, câstigă înfrânarea si dragostea fată de aproapele.

15. Păzeste-te de neînfrânare si ură si nu vei întâmpina piedică în vremea rugăciunii tale.

16. Precum nu se pot vedea aromate în mocirlă, asa nici bună mireasmă dragostei în sufletul celui ce tine minte răul.

17. Stăpâneste cu vitejie mânia si pofta si te vei izbăvi degrabă de gândurile rele.

18 Slava desartă o stingi făptuind în ascuns; iar mândria o izgonesti nedispretuind pe nimeni.

19 De slava desartă tine fătărnicia si minciuna, iar de mândrie părerea de sine si pizma.

20. Povătuitor este acela ce se stăpâneste pe sine si-si supune sufletul si trupul ratiunii.

21. Sinceritatea prietenului se arată la vreme de cercare, dacă ia parte la necaz.

22. Asigură-ti simturile cu chipul (modul) isihiei si cumpăneste gândurile care stau în inimă.

23. întâmpină fără pomenire de rău gândurile de supărare; iar fată de cele iubitoare de plăcere arată-te cu vrăjmăsie.

24. Linistea (isihia), rugăciunea, dragostea si înfrânarea, sunt o cărută cu patru roate, care suie mintea la ceruri. .

25. Topeste-ti trupul cu foamea si privegherea si vei alunga gândul josnic al plăcerii.

26. "Precum se topeste ceara de fata focului",2 asa gândul necurat de frica lui Dumnezeu.

27. Rea pagubă este pentru sufletul întelept să zăbovească mintea multă vreme într-o patimă de ocară.

28. Rabdă întâmplările de întristare si de durere, că prin acestea te curăteste purtarea de grijă (Providenta)

a lui Dumnezeu.

29. Dacă ai aruncat materia si te-ai lepădat de lume, leapădă-te acum si de gândurile rele.

30. Lucrarea proprie a mintii e să se ocupe neîncetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

31. Precum lucrul lui Dumnezeu este să cârmuiască lumea, asa a sufletului este să-si cârmuiască trupul.

32. Cu ce nădejde vom întâmpina pe Hristos, dacă am slujit până acum plăcerilor trupului?

33 Plăcerea se stinge prin reaua pătimire si prin întristare, fie prin cele de Dună voie, fie prin cele aduse de Providentă. .

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, întrucât face să crească plăcerea generală.

35 Lipsa plăcerii naste întristarea: iar plăcerea e împreunată cu toată patima.

36. Cu măsura cu care masori trupului tău, ti se va măsura întors din partea lui Dumnezeu.

37. Fapta judecătii dumnezeiesti e răsplătirea dreaptă a celor săvârsite în trup.

38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3

39 întristarea după Dumnezeu stinge plăcerea; iar stingerea plăcerii înseamnă învierea sufletului.

40. Nepătimirea este nemiscarea sufletului spre păcat. Dar ea nu se-poate ajunge fără mila lui Hristos.

41. Mântuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce păseste pe urmele Lui se slobozeste de păcat.

42. De vrei să dobândesti mântuirea, leapădă-te de plăceri si ia asupra ta înfrânarea si dragostea, împreună cu rugăciunea stăruitoare.

43 De nepătimire tine dreapta socoteală adevărată (discernământul). Urmând acesteia, fă totul cu măsură si rânduială.

44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmează Lui, nu va rămâne în întuneric.

45. Adună-ti mintea si păzeste-ti gândurile; si pe care le vei afla pătimase, războieste-le.

46. Trei sunt căile prin cari primesti gânduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai stăruitoare sunt cele din amintire.

celor netrupesti si care este începutul si sfârsitul lumii.

48. Nu uita de făptuire si ti se va lumina mintea ta.

"Comori ascunse si nevăzute, zice, îti voi deschide tie în chip ascuns".4

49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a învrednicit de cunostintă mare milă.

50. Mintea slobozită de patimi se face în chipul luminii luminându-se neîncetat de contemplatiile lucrurilor.

51. Lumina sufletului este sfânta cunostintă, de care fiind lipsit cel fără de minte, umblă în întuneric.

52. Cel ce petrece în întuneric este lipsit de minte. Pe el îl ia în primire întunericul nestiintei.

53" Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de păcat. Iar cel ce urmează Lui va vedea cunostinta adevărată.

54. Mintea slobozită de patimi vede gândurile simple,5 atât când veghează trupul, cât si în somn.,

55. Mintea curătită la culme se simte strâmtorată de lucruri si vrea să fie mereu afară de toate cele create.

32. Cu ce nădejde vom întâmpina pe Hristos, dacă am slujit până acum plăcerilor trupului?

33 Plăcerea se stinge prin reaua pătimire si prin întristare, fie prin cele de bună voie, fie prin cele aduse de Providentă.

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, întrucât face să crească plăcerea generală.

35 Lipsa plăcerii naste întristarea: iar plăcerea e împreunată cu toată patima.

36. Cu măsura cu care masori trupului tău, ti se va măsura întors din partea lui Dumnezeu.

37. Fapta judecătii dumnezeiesti e răsplătirea dreaptă a celor săvârsite în trup.

38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3

39 întristarea după Dumnezeu stinge plăcerea; iar stingerea plăcerii înseamnă învierea sufletului.

40. Nepătimirea este nemiscarea sufletului spre păcat. Dar ea nu se poate ajunge fără mila lui Hristos.

41. Mântuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce păseste pe urmele Lui se slobozeste de păcat.

42. De vrei să dobândesti mântuirea, leapădă-te de plăceri si ia asupra ta înfrânarea si dragostea, împreună cu rugăciunea stăruitoare.

43-De nepătimire tine dreapta socoteală adevărată (discernământul). Urmând acesteia, fă totul cu măsură si rânduială.

44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmează Lui, nu va rămâne în întuneric.

45. Adună-ti mintea si păzeste-ti gândurile; si pe care le vei afla pătimase, războieste-le.

46. Trei sunt căile prin cari primesti gânduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai stăruitoare sunt cele din amintire.

47. Cel căruia i s-a dat întelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este începutul si sfârsitul lumii.

48. Nu uita de făptuire si ti se va lumina mintea ta.

"Comori ascunse si nevăzute, zice, îti voi deschide tie în chip ascuns".4

49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a învrednicit de cunostintă mare milă.

50. Mintea slobozită de patimi se face în crupul luminii luminându-se neîncetat de contemplatiile lucrurilor.

51. Lumina sufletului este sfânta cunostintă, de care fiind lipsit cel fără de minte, umblă în întuneric.

52. Cel ce petrece în întuneric este lipsit de minte. Pe el îl ia în primire întunericul nestiintei.

53. Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de păcat. Iar cel ce urmează Lui va vedea cunostinta adevărată.

54. Mintea slobozită de patimi vede gândurile simple,5 atât când veghează trupul, cât si în somn.,

55. Mintea curătită la culme se simte strâmtorată de lucruri si vrea să fie mereu afară de toate cele create

56. Fericit este cel ce a ajuns la nesfârsirea fără margini; si a ajuns acela care a trecut peste cele mărginite.

57. Ratiunile lui Dumnezeu le cercetează acela care-L cinsteste pe El. Dar le află cel îndrăgostit de adevăr.

58. Mintea ce se miscă din dreptate află adevărul. Dar cea care se miscă din vreo patimă nu-1 va afla.

59" Precum în fiintă Dumnezeu este necunoscut, asa în măretie este fără margini.

60. Fiinta care nu are început si sfârsit nu poate fi înteleasă după firea ei.

61. Mântuirea fiecărei făpturi stă în purtarea de grijă, mai presus de orice bunătate, a Făcătorului.

62. Domnul sprijină pe toti cei căzuti în stări vrednice de milă si ridică pe toti cei frânti.

63. Hristos este judecătorul viilor si al mortilor si. răsplătitorul faptelor fiecăruia.

64. De vrei să-ti stăpânesti sufletul si trupul, taie de mai înainte pricinile patimilor.

65. Uneste-ti puterile sufletului cu virtutile si le vei despărti cu sigurantă de toată pornirea patimilor.

66. Struneste cu înfrânarea pornirile poftei; iar pe ale iutimii cu dragostea duhovnicească.

67.Linistea (isihia) si rugăciunea sunt cele mai mari arme ale virtutii, căci acestea, curătind mintea, o fac străvăzătoare.

68. Numai întâlnirea duhovnicească foloseste. Iar decât toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).

69. Dintre cele cinci feluri de întâlniri, alege trei; pe al patrulea să nu-1 obisnuiesti des, iar de al cincilea îndepărtează-te.

70. Linistea o iubeste cel ce nu pătimeste fată de cele ale lumii.

71. Constiinta este un învătător sincer. Cine ascultă de ea petrece fără greseală.

72. Constiinta numai pe aceia nu-i judecă ce au ajuns la culmea virtutii, sau a păcatului.

73. Nepătimirea cea mai înaltă face gândurile simple. Iar cunostinta cea mai înaltă stă înaintea Celui mai presus de cunostintă.

74. Întristarea cea de ocară e pricinuită de lipsa plăcerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece neîntristat.

75. Întristarea, peste tot, este lipsa plăcerii, fie a celei după Dumnezeu, fie a celei după lume.

76. Împărătia lui Dumnezeu este bunătate si întelepciune. Cine le dobândeste pe acestea vietuieste în ceruri.

77. Om nenorocit este acela care pretuieste prin fapte trupul mai mult decât sufletul si lumea mai mult decât pe Dumnezeu.

78. Dragoste deopotrivă fată de toti a câstigat acela care nu pizmuieste pe cei strădalnici, iar de cei răi are milă.

79 După adevăr ar trebui să conducă acela care impune mai întâi sufletului si trupului său legile virtutii.

80. Negutător duhovnicesc este acela care pentru cele viitoare se leapădă deopotrivă atât de cele plăcute cât si de cele acre ale vietii.

81. Sufletul se întăreste prin dragoste si înfrânare; iar mintea, prin rugăciunea curată si vederea (contemplarea) duhovnicească.

82. Auzind un cuvânt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca să nu te lipsesti de sfatul folositor.

83. Socotinta vicleană gândeste rele si preface vredniciile aproapelui în scăderi.

84. NU crede gândului care judecă pe aproapele. Căci numai cine are vistierie rea gândeste cele rele.

85. Inima bună poartă gânduri bune. Căci precum este comoara ei, asa sunt si gândurile ei.

86. Păzeste-ti gândurile si fugi de păcat, ca nu cumva, întunecându-se mintea, să vezi unele în locul altora.

87. întăreste-te gândindu-te la Iudeii care, orbiti de pizmă, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeul nostru drept Belzebut.

88. Bănuiala rea întunecă cugetarea si te face să vezi, în loc de cale, cele alăturea de cale.

89. Păcatele stau alăturea de virtuti, si de aceea cei răi iau virtutile drept păcate.

90. Mintea zăbovind în plăcere sau în întristare cade repede în patima trândăviei.

91. Constiinta curată ridică sufletul. Iar gândul murdar îl doboară la pământ.

92. Răscolindu-se, patimile alungă slava desartă; iar de sunt înlăturate, aceea iarăsi se întoarce.

93. De vrei să te izbăvesti de toate patimile, apucă-te de înfrânare, de dragoste si de rugăciune.

94. Mintea zăbovind prin rugăciune la Dumnezeu izbăveste si partea pasională a sufletului de patimi.

95. Dumnezeu dând fiintă făpturilor, a legat totodată toate prin purtarea Sa de grijă (prin Providentă).

96. Iar fiind Stăpân si făcându-Se rob, a arătat zidirii culmea purtării Sale de grijă (culmea Providentei Sale).

97. Căci Dumnezeu si Cuvântul Întrupându-Se neschimbat s-a unit cu toată zidirea prin trup6.

98. Minune străină se întâmplă în cer si pe pământ, că Dumnezeu este pe pământ si omul în ceruri.

99. Ca unind pe oameni cu îngerii să dăruiască totodată întregii zidiri dumnezeirea.

100. Cunostinta Sfintei si celei de o fiintă Treimi este sfintire si îndumnezeire pentru îngeri si pentru oameni. ,

101. Iertarea păcatelor este slobozire de patimi. Cina n-a fost încă slobozit prin har, n-a dobândit încă iertarea.

SUTA A DOUA

Al cărei acrostih este acesta: Roagă-te pentru mine, frate preacinstite, că mari rele astept, vrednice de mine, întristări pentru suflet si dureri pentru trup.

1. De vrei să te izbăvesti dintr-o dată de păcate, leapădă-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor.

2. Sănătatea sufletului este nepătimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste plăcerilor.

3. înfrânarea cu răbdare si dragostea cu îndelungă răbdare usca plăcerile trupesti si sufletesti.

4. Începutul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.

5. E propriu celui rational să se supună ratiunii si să-si strunească si robească trupul

6. Este o rusine pentru omul rational să se supună părtii nerationale si să slujească poftelor urâte ale ei.

7. Este o faptă rea a sufletului rational să părăsească pe Ziditorul si să se închine trupului.

8. Ti s-a poruncit să ai trupul slujitor, nu să slujesti plăcerilor Iui, împotriva firii.

9" Rupe legăturile iubirii fată de trup si să nu dai nimic slugii ceea ce nu-i neapărată trebuintă.

10. Închide simtirile în cetatea linistii, ca să nu tragă mintea spre poftele lor.

11. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu răbdare sunt înfrânarea, dragostea, rugăciunea, atentia7 si citirea. .

12. Nu va înceta mintea să se învârtească în jurul plăcerilor până ce va fi pus. stăpânire peste trup.

13. Să luptăm pentru porunci ca să ne izbăvim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca să ne învrednicim de cunostintă.

14. Netulburarea (nemurirea)8 sufletului stă în nepătimire si cunostintă; de ea nu se poate împărtăsi cel ce slujeste plăcerilor.

15. Pune stăpânire pe trup stingând plăcerile, si eliberează-1 de robia cea grea9.

16. Fiind zidit slobod si chemat la slobozenie, nu răbda să fii rob patimilor necurate10.

17. Dracii leagă mintea de cele supuse simturilor, prin întristări si plăceri, pofte si temeri.

18. Frica Domnului stăpâneste poftele si întristarea după Dumnezeu alungă plăcerea.

19. Pofta după întelepciune dispretuieste frica si plăcerea cunostintei izgoneste întristarea.

20. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, amenintările, făgăduintele. *

21. Pofta e oprită de înfrânare si osteneală; si e micsorată de liniste si de dragostea dumnezeiască.

22. Să nu întepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; căci nu vei răbda când vei primi cele asemenea.

23. Mânia e oprită de îndelunga răbdare si de nepomenirea răului; si e micsorată de dragoste si de împreuna pătimire (compătimire).

24. Cui i s-a dat cunostintă i s-a dat lumina întelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea întuneric.

25. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu naste nepătimirea; iar nepătimirea sufletului păstrează cunostinta.

26. Ridică cele supuse santurilor la o vedere cu mintea (la o contemplatie inteligibilă) si vei înălta simtirea deasupra celor supuse simturilor.

27. Femeia sensibilă închipuieste sufletul activ, cu care însotindu-se mintea11 naste virtutile

28. Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu îi aduce cunostintă de Dumnezeu celui ce o caută întru adevăr, cu evlavie si cu dor.

29. Ceea ce este lumina pentru cei ce văd si pentru cele văzute, aceea este Dumnezeu pentru cei ce cugetă si pentru cele cugetate.

30. Tăria sensibilă (cerul) închipuieste tăria credintei, în care strălucesc toti sfintii ca niste luminători.

31. Ierusalimul este cunostinta cerească a celor netrupesti. Căci în ea se contemplă vederea păcii.

32. Nu uita de făptuire. Găti uitând de ea se împutinează cunostinta, si făcându-se foamete, te vei coborî în Egipt.

33. Libertatea spirituală (mintală) stă în izbăvirea de patimi. La ea nimeni nu ajunge fără mila lui Hristos.

34. Pământul făgăduintei este împărătia Cerurilor, pe care ne-o câstigă nepătimirea, si cunostinta.

35. Egiptul spiritual este întunecimea patimilor. La el nimeni nu coboară dacă nu cade la foamete.

36.Obisnuieste-ti urechea să asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va depărta de gândurile necurate.

37. Singur Dumnezeu e bun si întelept prin fire. Dar se face si mintea prin împărtăsire, dacă se străduieste.

38. Stăpâneste-ti stomacul, somnul, mânia si limba; si nu vei lovi de piatră piciorul tău.

39 Nevoieste-te să iubesti pe tot omul deopotrivă si vei alunga de-a valma toate patimile.

40. Vederea (contemplarea) celor supuse simturilor este o lucrare comună a mintii si a simtirii, Dar cunostinta celor inteligibile este numai a mintii.

41. Este cu neputintă mintii să se îndeletnicească cu cele inteligibile, de nu va tăia afectiunea fată de simtire si fată de cele supuse simturilor.

42. Simtirea e dusă de o împătimire firească spre cele supuse simturilor si fiind atrasă de acelea trage după sine si mintea.

43. Încovoaie simtirea spre slujirea mintii si nu-i da vreme ca să o tragă ea pe aceea spre sine.

44. Când se întâmplă ca mintea să se îndeletnicească cu cele supuse simturilor, atrage simtirea la ea, ridicând în minte cele ce stau în fată13.

45. Semnul că mintea se îndeletniceste cu cele inteligibile îl avem în aceea că dispretuieste toate cele ce desfătează simtirea.

. 46. Când mintea e deschisă spre vederea celor inteligibile, are fată de ele o plăcere cu anevoie de pierdut.

47. Când mintea se îmbogăteste de cunostinta Unitătii, a pus cu totul stăpânire si pe simtire.

48. împiedică-ti mintea să se învârtească în jurul celor supuse simturilor ca să nu-si rodească prin ele plăceri si întristări.

49. Cele cu care se îndeletniceste mintea întru cele dumnezeiesti îsi fac si din partea pătimitoare (pasională, afectivă) armă dumnezeiască.

50. Este cu neputintă mintii să se pătrundă de cunostintă14, de nu-si va fi apropiat15 mai înainte partea pasională din sine prin virtutile sale.

51. Mintea se face străină de cele ale lumii, atunci când îsi taie orice afectiune fată de simtire.

52. De firea părtii rationale a sufletului tine să se îndeletnicească cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale să îmbrătiseze dragostea si înfrânarea.

53. Este cu neputintă mintii să zăbovească la un lucru supus simturilor, dacă n-a câstigat o patimă fată de el.

54. Minte desăvârsită este aceea care s-a îmbibat de cunostintă; iar suflet desăvârsit este acela care s-a tesut cu virtutile.

55. Afectiunea mintii fată de simtire o face roabă plăcerilor trupului.

56. Mintea e clintită din locul cunostintei, când partea pasională (afectivă) a sufletului iese din virtutile sale.

57. Am luat putere să ne facem fii ai lui Dumnezeu. Dar nu ne vom face, de nu ne vom dezbrăca de patimi.

58. Nimeni să nu-si închipuie că a ajuns fiu al lui Dumnezeu în chip actual, dacă nu a dobândit încă în sine trăsăturile dumnezeiesti.

59 Asemănarea în purtare16 cu binele sau cu răul face sau fii ai lui Dumnezeu, sau fii ai satanei.

60. Bărbat chibzuit este cel ce ia aminte la sine si se grăbeste să se despartă de toată întinăciunea.

61. Sufletul împietrit când e bătut nu simte, iar pe binefăcătorul său nu-1 recunoaste.

62. Haina murdară scoate pe cel ce-o poartă afară de la nunta dumnezeiască si-1 face părtas de întunericul de afară.

63. Cel ce se teme de Domnul se îngrijeste de sufletul său si se izbăveste pe sine de tovărăsia cea rea.

64. Este cu neputintă să dobândească mila lui Dumnezeu cel ce L-a părăsit pe El si slujeste plăcerilor.

65. Chiar dacă nu vrem să credem, Iisus a zis că nimenea nu poate sluji la doi domni.

66. Sufletul întinat de patimi s-a împietrit si nu primeste să creadă fără tăieri si arsuri.

67. Pe cei învârtosati îi iau în primire probe înfricosate. Căci fără dureri nu primesc să se înmoaie.

68. Bărbatul chibzuit se îngrijeste de sine si prin dureri de bună voie ocoleste pe cele fără voie.

69. Grija de suflet se arată în reaua pătimire si în smerenie, prin care iartă Dumnezeu toate păcatele.

70. Precum poftele si mâniile înmultesc păcatele, asa înfrânarea si smerenia le Sterg.

71..întristarea după Dumnezeu frânge inima; iar întristarea e născută de frica de munci.

72. întristarea după Dumnezeu curăteste inima si depărtează de la ea întinăciunea plăcerilor.

73. Răbdarea este iubirea de osteneală a sufletului. Iar unde este iubire de osteneală, s-a scos afară iubirea de plăcere.

74. Orice păcat se face pentru plăcere si orice iertare vine pentru reaua pătimire si pentru întristare.

75. Cel ce nu vrea să se pocăiască prin osteneli de bună voie cade, potrivit Providentei, în osteneli fără voie.

76. Hristos este Mântuitorul lumii întregi si a dăruit oamenilor pocăinta spre mântuire.

77. Pocăinta naste păzirea poruncilor; iar păzirea poruncilor aduce curătia sufletului.

78. Curătia sufletului înseamnă izbăvirea de patimi; iar izbăvirea de patimi naste dragostea17.

79. Suflet curat este acela care iubeste pe Dumnezeu; iar minte curată aceea care s-a despărtit de nestiintă.

80. Luptă pentru poruncile lui Hristos până la moarte; căci curătindu-te prin ele, vei intra în viată.

81. Foloseste-te de trup ca de un slujitor al poruncilor, păzindu-1 cu toată puterea nesupus plăcerilor18 si fără boală.

82. Răscoala trupului vine*din neglijarea rugăciunii, a dietei si linistii celei bune.

83. Linistea cea bună naste roade bune: înfrânarea, dragostea si rugăciunea curată.

84. Cetirea si rugăciunea curătesc mintea; iar dragostea si înfrânarea partea pasională (afectivă) a sufletului.

85. Păzeste aceeasi înfrânare totdeauna, ca să nu cazi, prin neegalitate, în cele contrare.

86. Cel ce-si pune legi sie-si să nu se facă neascultător sie-si. Căci cel ce se nesocoteste pe sine,pe sine se amăgeste.

87. Sufletele pătimase sunt apusuri spirituale, căci acestora le-a apus Soarele dreptătii.

88. Fiu al lui Dumnezeu este cel ce s-a făcut asemenea lui Dumnezeu, prin bunătate, întelepciune, putere si dreptate.

89. Deprinderea păcatului este boala sufletului. Iar - păcatul cu lucrul este moartea lui.

90. Nepătimirea desăvârsită este sărăcia spirituală, la care, ajungând mintea, se desparte de cele de aici.

91. Păzeste într-o armonie virtutile sufletului; căci din acestea se naste roadă dreptătii.

92. Zic Părintii că vederea celor inteligibile este netrupească, fiind cu totul liberă de materie si formă.19

93. Precum cele patru stihii sunt din materie si formă, asa si trupurile plăsmuite din ele sunt din acelea.

94. Cuvântul făcându-Se trup din iubirea de oameni, nici ceea ce era n-a prefăcut, nici ceea ce a devenit n-a preschimbat.

95. Precum zicem că Hristos cel unul este din dumnezeire si omenitate si în dumnezeire si omenitate, asa zicem că este din două firi si în două firi. .

96. Mărturisim un singur ipostas al lui Hristos în două firi, unite neîmpărtit.

97. Slăvim neîmpărtit ipostasul cel unul al lui Hristos si mărturisim neamestecată unirea firilor.

98. Ne închinăm unei Fiinte a dumnezeirii în trei ipostasuri si mărturisim Sfânta Treime cea de o fiintă.

99. Proprietătile deosebite ale celor trei ipostasuri sunt: cea de Tată cea de Fiu si purcederea. Iar comun celor trei ipostasuri au: fiinta, firea, dumnezeirea si bunătatea.

SUTA A TREIA

Al cărei acrostih este acesta: dar rele eu, adevărat nu sunt cele pare întristează trupul, dar sufletul îl curătă, ci cele care întristează constiinta, iar trupul îl desfătează20.

1. Despre Cel din fire bun cugetă cele bune. Si despre tot omul gândeste numai bine.

2. În ziua judecătii ne va cere Dumnezeu să dăm socoteală pentru cuvinte, fapte si gânduri.

3. Deprinderea virtutii sau a păcatului ne miscă să gândim, să grăim, sau să săvârsim cele bune sau cele rele.

4. Mintea stăpânită de patimi cugetă cele ce nu se cuvin. Iar cugetarea aceasta o fac arătată cuvintele si faptele.

5. Gândului rău îi premerge patima. Iar pricina patimii este simtirea (perceptia prin simturi), precum pricina relei întrebuintări a acesteia este mintea.

6. Încuie simtirea si războieste închipuirea (prejudecata); si dezrădăcinează patimile cu armele poruncilor.

7. Păcatul învechit cere nevointa (asceză) îndelungată.

Căci obisnuinta învârtosată nu poate fi clintită din loc dintr-o dată.

8. Nevointa stăruitoare în înfrânare si dragoste prin răbdare si liniste scoate cele înrădăcinate.

9. Miscă-ti mintea necontenit la rugăciune si vei împrăstia gândurile care stăruiesc în inimă.

10. Nevointa are trebuintă de răbdare si de îndelungă răbdare. Căci numai prin osteneală îndelungată se izgoneste iubirea de plăcere.

11. Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu măsură si cu rânduială.

12. Păzeste aceeasi măsură în nevointă si să nu dezlegi canonul fără trebuintă.

13. Precum dragostea si înfrânarea curătesc gândurile, asa contemplatia si rugăciunea toată înăltarea trufasă.

14. Constiinta curată o fac ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, răbdarea si îndelunga răbdare. .

15. Cel ce rabdă loviturile încercărilor fără voie se face smerit la cuget, bine nădăjduitor si cercat

16. Răbdarea este iubirea de osteneli a sufletului. Ea constă din osteneli de bună voie si din încercări fără de voie.

17. Păcatul e vestejit de stăruinta în suferinte si e ars deplin de răbdarea până la capăt.

18. Venirea ostenelilor îndurerează simtirea; iar venirea întristării înlătură plăcerea.

19. Patru sunt patimile (afectele) cele mai generale, pe care le foloseste Providenta cu întelepciune una împotriva alteia.

20. Venirea întristării strâmtorează plăcerea; iar frica de chinuri vestejeste pofta.

21. Mintea chibzuită îsi întăreste sufletul si-si deprinde trupul la toată nevointa.

22. Străduieste-te să faci monah nu numai pe omul din afară, ci si pe omul dinlăuntru, izbăvîndu-1 de patimi.

23. Prima lepădare este lepădarea de lucruri; a doua si a treia este lepădarea de patimi si de nestiintă.

24. Usor se izbăveste cineva, dacă vrea, de lucruri. Dar nu cu putină osteneală de patimile21 fată de ele.

25. Stăpânindu-ti pofta, vei birui si mânia; căci ea este pricina care stârneste mânia.

26. Oare ne-am izbăvit de gândurile pătimase si ne-am apucat de rugăciunea curată si nematerială, sau nu?

27. Mare este mintea care s-a izbăvit de patimi si s-a despărtit de făpturi si petrece în Dumnezeu.

28. Cel ce înaintează filosofează în acestea trei: în porunci, în dogme si în credinta Sfintei Treimi.

29. Mintea izbăvită de patimi se află în acestea: în gânduri simple, în contemplarea făpturilor si în lumina vesnică.22

30. în sufletele noastre se ascund patimi foarte rele. Ele se dau însă pe fată abia când se arată lucrurile.

32. Patimile sunt stârnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire (perceptia simtuală), precum s-a zis.

33. Mintea care a-închis simtirea si si-a făcut egală starea mustului din trup23 nu mai are război decât cu amintirea.

34. Patimile sunt stârnite de simtire, atunci când nu e de fată si dragostea duhovnicească.

35. Postul cumpătat, privegherea si cântarea de psalmi fac egală starea trupului.

36. Aceste trei schimbă în rău starea trupului: lipsa de regulă în hrană, schimbarea aerului si atingerea dracilor.

37. Amintirile pătimase sunt făcute simple24 prin rugăciune, citire, înfrânare si dragoste.

38. închide întâi simtirea prin liniste si apoi luptă cu armele virtutilor împotriva amintirilor.

39. Păcatul cu cugetul este reaua întrebuintare a gândurilor; iar păcatul cu fapta este reaua întrebuintare a lucrurilor.

40. Reaua folosire a gândurilor si a lucrurilor stă în a nu te folosi de ele cuvios si drept.

41. Patimile de ocară sunt lanturi ale mintii, care o tin în lucrurile supuse simturilor.

42. Nepătimire desăvârsită are acela care nu e împătimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.

43. Sufletul bun face bine aproapelui. Iar de i se răspunde cu nerecunostinta, se poartă cu îndelungă răbdare si rabdă pătimind cele ce-i vin de la acela.

44. Gândurile rele sunt avutii rele; cel ce nu se leapădă de ele nu va ajunge la cunostintă.

Cel ce ascultă de Hristos se călăuzeste pe sine spre lumină; iar cel ce-i urmează Lui se îndreaptă pe sine.

46. Amintirea răului este o lepră a sufletului; si i se întâmplă aceasta din necinstiri, din pagubă, sau din bănuiala gândurilor.

47. Domnul orbeste mintea pătimasă; căci se întristează pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.

48. Sufletul bârfitor are în loc de lumină spine: căci se vatămă pe sine, pe ascultător si uneori si pe cel grăit de rău.

49. Uită răul acela care se roagă pentru cel ce 1-a întristat; si se izbăveste de pomenirea răului cel ce nu crută darurile.

50. Ura fată de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul bârfitorului.

51. Trândăvia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea plăcerii.

52. Cel ce iubeste pe Iisus se deprinde cu osteneli; iar prin stăruinta din osteneli izgoneste trândăvia.

53. Sufletul se întăreste prin ostenelile nevointei; iar făcând toate cu măsură, alungă trândăvia.

54. Cel ce-si stăpâneste pântecele vestejeste pofta si mintea lui nu slujeste gândurilor de curvie.

55. Mintea celui înfrânat este biserică a Duhului Sfânt; iar mintea lacomului este sălas al ciorilor.

56. Saturarea naste pofta după feluri multe de mâncări; iar lipsa îndulceste si pâinea simplă.

57. Cel ce se bucură în chip ascuns împreună cu cel pizmuit se izbăveste de pizmă; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbăveste (si pe altii) de pizmă.

58. Îndepărtează-te de cel ce vietuieste cu nepăsare, chiar dacă a dobândit nume mare la multi.

59. Câstigă-ti prieten pe bărbatul iubitor de osteneală si îl vei afla acoperământ greselilor tale.

60. Nepăsătorul s-a vândut multor stăpâni; si cum îl poartă, asa umblă.

61. în vreme de pace îti este binevoitor ca un prieten; iar în vreme de încercare te războieste ca un dusman.

62. Îsi pune sufletul său pentru tine înainte de stârnirea patimilor; iar când se stârnesc, îti ia sufletul tău.

63. Pământul nelucrat s-a umplut de mărăcini, sufletul nepăsător de patimi necurate.

64. Mintea chibzuită îsi înfrânează sufletul, îsi chinuieste trupul si-si struneste patimile. (îsi stăpâneste afectele).

65. Miscările de la arătare sunt semnele celor dinlăuntru, precum roadele produse sunt semnele unor pomi necunoscuti.

66. Cuvintele si faptele vădesc pe fătarnic si scot la arătare pe proorocul mincinos ascuns.

67. Mintea nesocotită nu-si povătuieste (disciplinează) sufletul si-1 depărtează de la dragoste si înfrânare.

68. Pricina gândurilor netrebnice este deprinderea rea, care se naste din slavă desartă, din mândrie si îngâmfare.

69. Proprii celor spuse înainte sunt fătărnicia, viclenia, uneltirea, ironia si minciuna, care e cea mai rea.

70. Slujesc celor spuse înainte: pizma, cearta, mânia, întristarea si tinerea minte a răului.

71. Aceasta e calea celor ce vietuiesc în nepăsare si aceasta celor ascunse în mine.

72. Sufletul se mântuieste prin reaua pătimire si smerenie. Ele îl izbăvesc din patimile mai înainte pomenite.

73. De gândul chibzuit tine cuvântul de folos; iar de sufletul bun făptuirea virtuoasă.

74. Mintea luminată scoate cuvinte întelepte si sufletul curat cultivă gânduri dumnezeiesti.

75. Gândurile celui strădalnic se îndeletnicesc cu întelepciunea, iar cuvintele lui luminează pe cei ce ascultă.

76. Când sălăsluiesc virtutile în suflet, cultivă gânduri bune; iar când sălăsluiesc păcatele, naste gânduri netrebnice.

77. Sufletul pătimasului e fabrică de gânduri rele; si din vistieria lui scoate cele rele.

78. Vistieria cea bună este deprinderea virtutilor; si mintea bună scoate din aceasta cele bune.

79. Mintea lucrată de dragostea dumnezeiască produce gânduri despre Dumnezeu; iar lucrată de iubirea de sine, face dimpotrivă.

80. Mintea miscată de dragostea către aproapele gândeste neîncetat cele bune despre el; la dimpotrivă, bănuieste cele rele.

81. Pricinile gândurilor bune sunt virtutile; ale virtutilor poruncile; iar a lucrării acestora voia liberă.

82. Virtutile si păcatele venind si trecând fac starea sufletului bună sau rea, miscându-4 spre gânduri corespunzătoare,

83. Pricinile gândurilor rele sunt păcatele; a păcatelor neascultarea; a neascultării înselăciunea simtirii; iar a înselăciunii acesteia negrija mintii de a o păzi pe aceasta.

84. în cei ce înaintează, dispozitiile spre cele potrivnice se schimbă Usor; în cei desăvârsiti, deprinderile în amândouă părtile sunt greu de clintit.

85. Tăria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: "Cine ne va despărti pe noi de dragostea lui Hristos", si celelalte25.

86. Tuturor patimilor le premerge iubirea trupească de sine; iar la urma tuturor vine mândria.

87. Cele trei gânduri mai cuprinzătoare ale poftei se nasc din patima iubirii de sine.

88. întelege, desigur, gândul lăcomiei pântecelui, al slavei desarte si al iubirii de argint, cărora le urmează toate gândirile pătimase, dar nu toate în comun.

89. Gândului lăcomiei pântecelui îi urmează cel al curviei; gândului de slavă desartă cel al mândriei. Iar celelalte în comun celor trei.

90. Urmează în comun celor trei: gândul întristării, gândul mâniei, al pomenirii de rău, al pizmei, al trândăviei si celelalte.

Rugăciune

91. Stăpâne al tuturor Hristoase, slobozeste-ne pe noi de toate acestea, de patimile pierzătoare si de gândurile ce se nasc în ele.

92. Pentru Tine am fost făcuti, ca să ne desfătam, asezati fiind în raiul făcut de Tine.

93. Dar ne-am atras nouă cinste, alegând în locul desfătării fericite stricăciunea.

94. A cărei plată am luat-o în noi însine, schimbând viata vesnică cu moartea.

95. Acum, deci, Stăpâne, precum ai căutat la noi, caută

până la sfârsit; precum te-ai întrupat, asa ne si mântuieste pe noi toti.

96. Căci ai venit să ne mântuiesti pe noi cei pierduti. Să nune despărti pe noi de partea celor ce se mântuiesc.

97. Ridică sufletele si mântuieste trupurile. Curăteste-ne pe noi toti de toată întinăciunea.

98. Rupe legăturile patimilor care ne stăpânesc pe noi, Cel ce ai rupt cetele aracilor.

99. Si ne izbăveste pe noi de asuprirea lor, ca numai tie să-ti slujim, luminii celei vesnice.

100. înviind din morti si cântând împreună cu îngerii cântarea fericită, vesnică si nesfârsită.

SUTA A PATRA