ˇ         Mintea chibzuita îsi întareste sufletul si-si deprinde trupul la toata nevointa.

ˇ         Cel ce înainteaza filosofeaza în acestea trei: în porunci, în dogme si în credinta Sfintei Treimi.

ˇ         Mintea izbavita de patimi se afla în acestea: în gânduri simple, în contemplarea fapturilor si în lumina vesnica.

ˇ         Patimile sunt stârnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire, precum s-a zis.

ˇ         Mintea care a închis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are razboi decât cu amintirea.

ˇ         Postul cumpatat, privegherea si cântarea de psalmi fac egala starea trupului.

ˇ         Acestea trei schimba în rau starea trupului: lipsa de regula în hrana, schimbarea aerului si atingerea dracilor.

ˇ         Amintirile patimase sunt facute simple prin rugaciune, citire, înfrânare si dragoste.

ˇ         Închide întâi simtirea prin liniste si apoi lupta cu armele virtutilor împotriva amintirilor.

ˇ         Pacatul cu cugetul este reaua întrebuintare a gândurilor; iar pacatul cu fapta este reaua întrebuintare a lucrurilor.

ˇ         Nepatimire desavârsita are acela care nu e împatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.

ˇ         Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se întâmpla aceasta din necinstiri, din paguba, sau din banuiala gândurilor.

ˇ         Domnul orbeste mintea patimasa; caci se întristeaza pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.

ˇ         Ura fata de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul bârfitorului.

ˇ         Trândavia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii.

ˇ         Saturarea naste pofta dupa feluri multe de mâncari; iar lipsa îndulceste si pâinea simpla.

ˇ         Cel ce se bucura în chip ascuns împreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de pizma.

ˇ         Îndeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobândit nume mare la multi.

ˇ         Câstiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si îl vei afla acoperamânt greselilor tale.

ˇ         Nepasatorul s-a vândut multor stapâni; si cum îl poarta, asa umbla.

ˇ         În vreme de pace îti este binevoitor ca un prieten; iar în vreme de încercare te razboieste ca un dusman.

ˇ         Îsi pune sufletul sau pentru tine înainte de stârnirea patimilor; iar când se stârnesc, îti ia sufletul tau.

ˇ         Mintea luminata scoate cuvinte întelepte si sufletul cultiva gânduri dumnezeiesti.

ˇ         În cei ce înainteaza, dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; în cei desavârsiti, deprinderile în amândoua partile sunt greu de clintit.

ˇ         Taria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: �Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos�, si celelalte.

ˇ         Ţine de firea mintii sa petreaca în Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de grija si despre judecatile Lui înfricosate.

ˇ         Stapânindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simtire, misca patimile.

ˇ         Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; si te vei izbavi repede de gândurile aduse de amintire (de prejudecata).

ˇ         Îndeletniceste-te neîncetat cu cuvinte dumnezeiesti. Caci osteneala cu ele mistuie patimile.

ˇ         Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea în jurul patimilor.

ˇ         În osteneala, în robotire si în sudoarea fetei ai fost osândit sa manânci pâinea cunostintei.

ˇ         Precum sufletul face viu trupul dupa fire, asa si virtute si cunostinta sufletul.

ˇ         Stapânindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, sa cazi în necinste.

ˇ         Fugind de slava desarta, cauta spre Dumnezeu; iar de nu, vei cadea desigur în parerea de sine, sau în curvie.

ˇ         E propriu slavei desarte sa-si arate destoinicia; si e propriu mândrie sa dispretuiasca si sa se otarasca.

ˇ         Fugind de lacomia pântecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate un obraz palid la vedere.

ˇ         Când nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, îi dai curviei aceeasi materie.

ˇ         Mândria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne încredem în noi însine si sa ne înaltam împotriva oamenilor.

ˇ         Împotriva mândriei sunt doua leacuri; cine le primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru.

ˇ         Ca sa înlaturi mândria, trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti necazurile cele fara voie.

ˇ         Povatuirea prin încercari este un toiag duhovnicesc. Ea învata pe cel ce se înalta fara minte sa cugete cu smerenie.

ˇ         Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, îneaca legumele, asa si mintea, daca nu curateste, pierde ostenelile.

ˇ         Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l sfatuieste.

ˇ         Cel omorât de patimi nu asculta sfatul si nu sufera câtusi de putin mustrarea si povatuirea duhovniceasca.

ˇ         Cel ce nu primeste sfatul nu îsi îndreapta caile sale, ci e dus pururi spre prapastii si râpe.

ˇ         Mintea care s-a tamaduit pe sine însasi si tamaduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor.

ˇ         Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urât si sa mori jalnic.

ˇ         Omoara pacatul, ca sa nu învii mort si ca sa nu treci de la o moarte mica la una mare.

ˇ         Din viata la viata trece acela care si-a omorât patimile si s-a despartit de nestiinta.

ˇ         Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; si fa cele zise si te vei izbavi de patimi.

ˇ         Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care împartasindu-se cel curat ramâne nemuritor.

ˇ         Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea îndraznind spre ele nadajduieste sa dobândeasca cele fagaduite si sa scape de amenintari.