Cartea a doua

Douazeci si patru de cuvinte scurte (sinoptice) si pline de toata cunostinta duhovniceasca.

Cuvântul I (a)

1)       Si începutul tutror virtutilor este întelepciunea duhovniceasca , chiar daca e si sfârsitul . Fiindca daca nu se apropie aceasta de minte, nu poate omul lucra vreun bine, pentru ca nu a auzit niciodata despre aceasta. (195)

2)       Cuvântul II (b)

Credinta, cea care a spus Apostolul ca este temelia faptelor celor dupa Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul Botez prin harul lui Hristos si nu din fapte . (197).

3)       Dar cetele fiintelor ceresti fara de trup si oamenii buni nu sufere sa vatame pe careva din cei împreuna robi , chiar daca ar fi foarte rau acesta, ci mai vârtos au mila de el si se roaga lui Dumnezeu pentru el , cum zice marele Atanasie. (!99).

4)       Iar ispitele oamenilor drepti si sfinti se întâmpla dupa bunavointa lui Dumnezeu spre desavârsirea sufletelor, si spre rusinarea vrajmasilor  lor, demonii. (200)

Cuvântul III (g)

5)       Lacomia pântecelui estge cea dintâi dintre cele opt capetenii ale rautatii . Iar dumnezeiasca frica si prima porunca le surpa pe toate. (201).

6)       Iar desavârsindu-se frica, se desavârseste si omul prin plâns si nu mai vrea sa pacatuiasca â, ci temându-se de întoarcerea patimilor, petrece neranit în frica cea curata. (203)

7)Iar semnul fricii dintâi sta în a urî pacatul si a ne mânia pe pacat, ca niste raniti de fiara. Iar al celei desavârsite în a iubi virtutea si a ne teme de abatere, fiindca nimeni nu este neschimbacios. (204).

8) De aceea la tot lucrul în viasa aceasta suntem datori sa ne temem de cadere. (204).

Cuvântul IV (d)

9) Temerea e din credinta  si din temere buna-cinstire, potrivit cu Prorocul, care dupa ce a înfatisat sus întelepciunea coborându-se mai jos zice : �Duhul cunostintei si al bunei-cinstiri, duhul temerii de Dumnezeu�. Iar Domnul începând de la temere a calauzit la plâns pe cel ce are temere (205).

10) Deci toata grija omului sa fie pentru pazirea simturilor ,ca sa nu stea sau sa nu faca ceva ce nu i se pare ca este dupa Dumnezeu (208)

11) Sa nu primeasca nici o cutezanta a gândului pâna ce va veni Domnul, caruia sa-i fie slava în veci. Amin.

Cuvântul 5 (e)

12) Chiar daca i se pare cuiva ca se împartaseste de toate virtutile , daca nu va rabda pâna la sfârsit  si nu se va izbavi de cursele diavolului , nu este vrednic sa Ajunga în Împaratia cerurilor. (208)

13) Zice Marele Vasile : Sa porti razboi deodata cu toate patimile, ca poate slabind te vei întoarce la cele dinapoi si nu te vei afla pregatit pentru Împaratia cerurilor . Ci lupta-te cu fiecare din patimi pe rând începând de la rabdarea celor ce vin asupra-ti(210).

Cuvântul 6 (z)

14) Nadejdea fara grija este viata si bogatie ascunsa pentru simtire , dar marturisita de întelepciune si de firea lucrurilor. (212).

15) Nimic nu întuneca asa ca rautatea . Dumnezeu se arata  simplitatii si smereniei si nu ostenelilor. Si se arata nu cum socot unii, din neexperienta ci prin contemplarea lucrurilor si a fapturilor si a tainelor descoperite în dumnezeiestile Scripturi. (215).

Cuvântul 7 (i)

16) Neîmpatimirea vine din nadejde, fiindca cel ce nadajduieste ca va dobândi în alta parte o bogatie vesnica usor dispretuieste pe cea din mâna , chiar daca cea vremelnica îi aduce toata odihna (216).

17) Pentru ca ceea ce ajuta  si împiedica pe om sa se mântuiasca este voia sa si nimic altceva (217)

18) Obisnuinta face pe om de la sine, pe încetul, fie bun , fie rau. Caci daca n-ar fi asa , nici un tâlhar nu s-ar fi mântuit. (217)

19) Dar ce face mai mult monahul, daca nu pastreaza fecioria si nu traieste în saracie. ? (218)

Cuvântul 8

20) Neîmpatimitul ia pururea aminte la Dumnezeu prin vedere (220)

21) Nu este cu putinta celor ce mai au înca vreo legatura cu ceva din cele sensibile, sa biruiasca patimile,(220).

22) Caci mai biune este sa fie împrastiat în chip rau si sa nu se afle ocupat nici cu lucrurile si cugetarile dumnezeiesti, decât sa lucreze dar pe cele rele .(221)

23) Odihna oricât ar fi de mica este o voie trupeasca. (221 �222)

24) Pacatul este la îndemâna chiar si a celor foarte drepti , iar pocainta nu e tuturor la îndemâna , pentru faptul ca moartea este aproape si înainte de ea desnadejdea. Bine este deci sa nu cadem , sau sa cadem si sa ne ridicam. Iar daca s-a întâmplat sa sa cadem, bine este sa nu desnadajduim si sa nu ne întristam de iuburea de oameni a Stapânului. Caci daca vrea, poate face mila cu neputinta noastra, numai sa nu ne departam de El sau sa ne îngrijoram si sa ne descurajam, daca, silindu-ne, nu isbândim sa împlinim poruncile . Ci sa ne gândim ca o mie de ani înaintea Domnului sunt ca o zi iar o zi ca o mie de ani. (222-223).

25) Pentru tot lucrul bun trebuie sa întrebe omul, ca Sfântul Antonie sau pe oricine se nimereste, ci pe cei ce au darul deosebiri, ca nu cumva cei ce întrebatifiind necercati sa cada amândoi în groapa, dupa pilda Evangheliei (223 224)

26) Din plâns, asadar, si din rabdare se nasc nadejdea si nepatimirea mortificarea lumii. (224)

Cuvântul 9

27) Daca mintea se simte pe sine, nu mai este numai în Dumnezeu, ci în sine însasi, si cel ce zice ca este numai cu Dumnezeu, trebuie sa fie fara chip, fara culoare, fara formasi neîmprastiat . De aceea monahul e dator sa ia aminte si fara întrebarea celor cercati sa nu �nici un gând bun sau rau, pentru ca nu le cunoastem nici pe unele (226)

28) Diavolul ia înfatisarea de înger al luminii � Fiindca gândurile semanate de el se arata celor necercati ca gânduri ale dreptatii  (228).

Cuvântul 10

29) Cu adevarat cel smerit la cuget nu înceteaza niciodata de a se ocarî pe sine chiar daca toata lumea s-ar razboi cu el si l-ar necinsti. (229-230)

30) Smerenia este roada cunostintei, iar cunostinta roada ispitelor (230)

31 Cel ce a gresit din cunostinta stie din parte ca nu cunoaste si cunostinta i se face pricina de smerenie (231)

32) Cel ce s-a cunoscut pe sine ca este faptura schimbaciosaniciodata nu se înalta întru nimic. Fiindca chiar daca are ceva este al facatorului .(231)

33) Zice Avva Cassian : �Smerenia se naste din cunostinta. (233)

Cuvântul 11

34) Este foarte bine a întreba în toate. Dar pe cei cercati; pe cei necercati e primejdios, neavând puterea de a deosebi (234)

35) Iar daca nu se afla cineva cu darul deosebirii între oamenii de acum , pentru ca lipseste smerenia care îl naste, suntem datori sa ne rugam cu staruinmta înainte fiecarei fapte, cum zice Apostolul Si daca chiar suntem lipsiti de mâini cuvioase, sau de curatia sufletului si a trupului sa fim macar în afara de pomenirea raului si de gânduri patimase.(234)

36) Dar unde se cauta voia proprie si nu a lui Dumnezeu, acolo este îngâmfare si Dumnezeu nu-si arata bunavointa nici nu-si descopera sfatul sau, ca nu cumva cunoscând cineva si nefacînd sa se osândeasca si mai mult (235)

37) Nu trimite Sfântul Lui Duh celui ce nu s-a curatit poe dine de patimi prin fapte trupestri si morale, ca nu cumva sa încline acesta din obisnuinta spre patimi si sa se Faca vinovat fata de Sfântul Duh venit din El.(235).

Cuvântul 12..

38) Pâna ce mintea n-a dobândit omorârea patimilor nu �i foloseste sa vina la contemplarea celor sensibile. (239).

39)Ingerul adevarat are putere de le Dumnezeu s iface mintea sa se linisteasca si sa-l primeasca, chiar daca nu vrea. Dar dracul nu poate sa faca aceasta, ci numai cand vede ca mintea il primeste I se arata, dupa ingaduinta lui Dumnezeu. Iar de nu e primit, se departeaza alungat de ingerul pazitor de la Dumnezeiescul Botez, dat fiind ca mintea nu si-a vandut libertatea.(243)

40)Iar fara Duhul Sfant aceasta virtute cuprinzatoare nu se numeste nepatimire. Ci chiar daca ar fi , poate , cineva astfel, el se afla mai degraba intru nesimtire.(245)

41)Cel ce vrea sa spuna ceva despre dragoste indrazneste sa graiasca despre Dumnezeu insusi.(Ioan4,16)(246)

42)Caci din tot sufletulinseamna ca din ratiune, manie si pofta. Pentru ca din aceste trei se alcatuieste sufletul.(246)

43)Toata lucrarea se face sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau pentru dragostea de aproapele.(248)

44)Dar Dumnezeu nu are niciinceput , nici sfarsit. Deasemenea nici virtutile Lui, pentru ca nici odata  n-a fost fara de ele. Ci totdeauna e suprabun si drept, atotintelept, atotputernic, neinfranat, nepatimitor, nescris imprejur, nehotarnicit, neaflat, necuprins, fara sfarsit, vesnic, necreat, neschimbat, neincetat adevarat, necompus, nevazut, nepipait, neinteles, desavarsit, mai presus de fiinta , negrait, mult milostiv, atotidurat, atotvazator.(248)

45)Dumnezeu e netrupesc, simplu, fara de inceput, un singur Dumnezeu inchinat  si preamarit de toata zidirea in tatal, fiul si Duhul Sfant. Iar cel ce s-a facut Lui are o singura vointa si nu mai multe compunse.(249)

46)Cibzuinta-aceasta se naste din ratiune si sta la mijloc intre abilitate si prea multa talcuire, si intre nechibzuinta.(250)

47)*Cel chibzuit insa nici nu se inalta, mandrindu-se si catand sa vateme pe cineva, nici nu se rostogoleste fara minte si nu se vatama de cineva; ci culegand cele bune le pazeste in Hristos Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava si stapanirea in veci. Amin.()

48)Neprihanirea este cugetul intreg, adica nestirbit.(251)

49)Aceasta se naste din partea poftitoare a sufletului  si fara de ea nu se pazeste  nici un bine, ciar daca se poate face.(251)

50)Insusirea barbatiei nu sta in a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra barbatiei. Dar nici a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesuptul barbatiei. Barbatia inseamna a starui in rabdare si in tot lucru bun si a birui patimile sufletului si a trupului.(252)

51)Dumnezeu e preamarit si prin dreptate zice Marele Dionisie.

52)El stie ca daca  isi inchipuie care peste tot vreun bine, se va lua de la sine ceea ce I se pare ca e al lui, cum zice Domnul, Caruiai se cuvine slava in veci. Amin.

53)Daca cineva ar avea multe necazuri si multe primejdi de la draci si de la oameni, tinand pacea Domnului  toate le va socoti nimic.(254)

54)Sufletul are pace cu Dumnezeu, cand pare ace cu sine insusi si se face intreg dupa voia lui Dumnezeu. Si se face asa, cand are pace cu toti oamenii, chiar daca sufera suparari grele de la ei.  Caci prin rabdare nu se tulbura nici decum, ci toate le sufera, tuturo le vrea binele, pe toti ii iubeste pentru Dumnezeu si pentru fire. Pentru cei infideli plange ca pentru niste pirduti, cuma facut Domnul si Apostolii, iar pentru cei credinciosi se roaga si lucreaza. Si asa primeste pacea gandurilor si petrce cu mintea in contemplatie si rugaciune curata catre Dumnezeu, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.

55)Dar ceea ce s-a dobandit dupa  vreme si osteneal indelungata, se poate pierde intr-o clipa de timp.(257)

56)Linistiti-va si cunoasteti, zice pentru ca linistea aduna mintea.(259)
57)Sfintii nici nu cunosc tot scopul lui Dumnezeu cu fiecare lucru sau gand al Acripturii, nici nu scriu deodata toate cele cunoscute de ei.(260)

58)Daca are vreun povatuitor, detator sa intrebe la tot lucru si sa primesc prin urechi raspunsulsi sa plineasca cu lucru cele spuse. Iar daca nu are vreunul, il are dupa Euhit, pe Hristos, si e dator sa-L intrebe prin rugaciune din inima pe El si sa nadajduiasca cu credinta raspunsul din lucru si prin cuvant, ca nu cumva Satana, neputand raspunde cu lucru, sa raspunda cu cuvantul, prefacandu-se pe sine in povatuitor si tragand la pierzare pe cei ce n-au rabdare1.(266)
59)ADAM->A(Anatoli)-rasarit; D(Dysis)- apus; A(Arktos)- miaza noapte; M(Mesimvria)- miaza-zi, om in siriaca=foc2 (274[v1] )

60)Deaceea numai cugetarea semeata a incantari de sine poate sa ramana ascunsa tuturor, ba aproape si celui ce o are pe aceasta, mai ales daca nu cade in incercari prin care sufltul e dus la mustrare si-si cunoaste neputinta si nestiinta sa(275)