E greu să scrii nefavorabil despre o persoană atât de iubită si apreciată cum este vedeta postului Acasă TV, Mihaela Tatu. Este volubilă, deschisă, optimistă, încrezătoare, mereu cu zâmbetul pe buze. Dumneaei doreste din tot sufletul să destupe mintile femeilor, mai ales ale celor trecute de prima tinerete, apoi să le scoată din starea de blazare în care multe se complac. La prima vedere totul pare în regulă. Însă nu-i deloc în regulă, este deci cazul să mărturisim că de vom tăcea, vor striga pietrele.
Emisiunea capătă din când în când amprentă sexuală.

Însă, ca teolog ortodox si tată crestin sustin că modul în care doamna Mihaela Tatu încearcă, împreună cu invitatii săi, să facă educatie sexuală telespectatorilor este cu totul străin de duhul Bisericii. Mai mult chiar, pune în pericol mântuirea pe care Hristos i-o promite omului si pentru care El s-a jertfit.

Mihaela Tatu si unii dintre invitati propovăduiesc cu patos experientele sexuale premaritale, normalitatea masturbării, sexul oral si anal� explicând cât sunt de firesti. "Nu decazi moral" spune dumneaei cu un ton firesc greu de închipuit, "perversiune e doar atunci când apare constrângerea" sau "în iubire nu există perversiune, totul e permis dacă ambii sunt de acord".
În situatia aceasta te întrebi, pe bună dreptate, ce explicatii să dai fanilor emisiunii în favoarea ideilor de moralitate, a căror interpretare, vedem bine, este din ce în ce mai laxă în zilele noastre? Cum să lupti cu ofertele acestei lumi care nu le refuză nimic si ce limbaj să folosesti pentru a te face ascultat?

Ideea este că nu poti să-i interzici omului orice plăcere fără să-i oferi ceva concret în schimb. Din păcate, în vremurile noastre nu există prea multe modele morale care să impună si să justifice prin viata lor alegerea unei căi de renuntări, când viata este tot mai grea si oricum nu prea ai multe satisfactii, iar vechea zicală "să faci ce zice popa, nu ce face popa*" este mai mult decât de suetă.

*[Sintagma îsi are originea în cuvântul Mântuitorului: Atunci a vorbit Iisus multimilor si ucenicilor Sai, zicând: Carturarii si fariseii au sezut în scaunul lui Moise; Deci toate câte va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic dar nu fac (Matei 23, 1-3). Însa asocierea între farisei si preotii Bisericii este fortata si blasfemiatoare. Personal gasesc folosirea acestei sintagme o palma data Bisericii si preotilor ei vrednici ce slujesc cu dragoste lui Dumnezeu si oamenilor.]

Cu sexul oral sau alte practici perverse e ca si cu sexul premarital. Pentru cine e pro, e aproape inutil să-ti pierzi timpul explicându-i de ce nu e bine. Am spus aproape inutil, nu inutil� Va întelege când va vorbi Însusi Hristos în inima sa. Azi trăim în lumea lui "ce-mi place, aia-i bine pentru mine". Multi consideră că actele de perversiune îsi pierd acest statut dacă sunt practicate de majoritatea oamenilor (vezi cazul doamnei Mihaela Tatu). Cei mai multi, când acceptă si fac cu plăcere o perversiune, afirmă că� nu mai este perversiune decât pentru cei ce nu o fac. Fals, pentru că dacă vrei să spui întunericului lumină n-ai decât, dar tot întuneric rămâne.

E de notorietate întâmplarea următoare. Un binecunoscut coleg de Trust a fost oprit de o vecină în vârstă, care i s-a plâns că doamna Tatu face în emisiunile ei apologia sexului oral. "Am si eu o nepoată care se uită la televizor si aude asa ceva, a zis femeia, e frumos să se spună asemenea lucruri, domnule X?" La care domnul X, armonizând parcă politica postului cu a sa opinie personală, i-a răspuns: "Nu stiu dacă e frumos, da-i tare plăcut".

Din păcate sunt si unii absolventi de teologie care au păreri extrem de pozitive în privinta asta.
O bună cunostintă de-a mea considera că sexul oral e o fraudă sexuală si o deturnare de sens, un act fără finalitate, anticreationist, de închidere în sine si nu de deschidere către celalalt, si care alături de homosexualitate, masturbare, fetisism si alte comportamente pervertite nu mai sunt devieri de la normal pentru multi dintre contemporanii nostri, ci o alegere personală.

Spunea doamna Tatu că în iubire nu este perversiune� Dar oare mai poate fi vorba de iubire? Aceste comportamente sexuale deviante fiind păcate (patimi), este exclusă iubirea, care e de sorginte divină. În păcat găsim pofta, iar Martin Buber afirma: "iubirea exclude pofta; în poftă te gusti pe tine, în iubire te dăruiesti celuilalt" . Omul împătimit nu se poate dărui. El caută împlinirea plăcerilor lui în altul. De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur considera curătia absolut inseparabilă de iubire. Deci, cum am putea considera necurătia având vreo legătură cu iubirea?

Îndeobste, Imnul iubirii de la I Corinteni 13 este cunoscut de cei ce au bunul obicei de a citi Sfânta Scriptură. Acolo Sfântul Apostol Pavel afirmă: Dragostea� nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr (I Corinteni 13, 6). Dragostea nu poate fi în înversunare cu adevărul, ci se odihneste, se sălăsluieste în el; iar adevărul este Hristos si esti în iubire când împlinesti poruncile Lui, când esti în afara Lui nu iubesti cu adevărat �[Consider ca ateii pot iubi si ei sincer, dezinteresat, însa cu o iubire fireasca sadita de Însusi Dumnezeu în firea omului, ca nazuinta spre tot ce este bun si frumos sau vrednic de dorit. "Crestinul însa, pentru mântuirea sa, are neaparata trebuinta de dragoste care sa lucreze cu putere de sus, adica de dragostea suprafireasca, de dragostea crestina sau de dragostea ca virtute teologica" (Învatatura de credinta crestina ortodoxa, E.I.B.M.B.O.R., 1992, p. 321)]

De aceea Fericitul Augustin spune o vorbă al cărui înteles a fost schimonosit de înteleptii lumii acesteia: "Iubeste si fă ce vrei!". Fericitul Augustin nu ne îndemnă la destrăbălarea de care el însusi a fugit, ci spune în esentă că atunci când iubesti, chiar poti face ce vrei, căci nu mai poti alege decât binele, virtutea, viata în Hristos. Sfântul Pavel spunea dealtfel că iubirea este împlinirea legii (Romani 13, 10).

E bine ca tot ceea ce vine în contact cu noi, orice părere, conceptie, idee de progres modern să o trecem prin sita adevărului. As putea spune că unii ascultă de Hristos, de învătătura Bisericii celei dreptmăritoare, de bunul-simt, iar altii ascultă sfaturile� Mihaelei Tatu si a unor invitati sexperti.

Numai că Sfântul Pavel ne lămureste, ca si pe romani odinioară: Au nu stiti că celui ce vă dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia căruia vă supuneti: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate? (Romani 6, 16).

Există o frumoasă pildă despre valoarea femeii, pe care am auzit-o prima oară din gura bătrânului părinte Serafim Man de la Rohia, duhovnicul lui Nicolae Steinhardt. Un tânăr îi spune unui cuvios părinte, unchi de-al său, că s-a însurat, că a luat fată bogată, că e frumoasă, gospodină, licentiată, că e din neam bun si că e directoare la o scoală. În acest timp, părintele scria pe o hârtie câte un zero după fiecare calitate. Nepotul continuă si spuse că este si bună credincioasă, moment în care călugărul pune înaintea celor sase zerouri cifra unu. Astfel, cele scrise pe hârtie s-au transformat din nimic într-un milion. Credinciosia femeii a dat valoare tuturor celorlalte calităti!

Din nefericire, femeia în viziunea Mihaelei Tatu trebuie să fie "de 3X femeie" (mamă, sotie, femeie cu carieră), numai bună crestină nu.

Femeie crestină, mai multă demnitate!

Laurentiu Dumitru