Bine aţi venit Гость!
Vineri, 06.12.2019, 04:48
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

SCRISOAREA LUI TEODOR STUDITUL (†826) CATRE CALUGARUL METODIU
19.04.2012, 13:22


SCRISOAREA LUI TEODOR STUDITUL (†826)  CATRE CALUGARUL METODIU

Pe cât venerabilitatea ta are dorinta sa vada pe smerenia noastra, tot atât sa crezi ca este si dorinta noastra dupa o întrevedere fata în fata. Dar dupa ce este scris ca „Nu de la cel ce voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste " (Rom. 9, 16), într-însul sa se puna dorinta si Lui sa i se lase grija, si Dânsul când va vrea va îndeplini dorinta celor ce se tem de Dânsul (Ps. 144, 19).

Dar acum trebuie a se raspunde cele cuvenite la întrebarile care s-au pus de fratii nostri duhovnicesti, Ilarie si Eustatie, prin mijlocirea cucerniciei tale. Si pentru ca sa ne fie mai usor de înteles cele ce se vor spune, întâi se va pune fiecare întrebare si apoi pe rând va urma raspunsul.

 

Întrebarea 1: Cuvine-se a primi pe presbiterii hirotoniti în Roma, Neapoli si Longobardia, fara sa fi fost anuntati si demisi, si a fi în comuniune si a mânca si a cânta cu dânsii?

Raspuns: Pe vremea eresului, din cauza nevoilor constrângatoare, nu se pot îndeplini neîncetat numai decât cele stabilite în timp de pace; dupa cum se vede ca a facut atât preafericitul Atanasiu, cât si preasfintitul Eusebiu, care ambii au hirotonit si straini. Si se vede ca acelasi lucru se întâmpla si acum pe vremea eresului de fata; asadar, cei despre care s-a vadit ca au fost hirotoniti în chipul acesta, dar nu au fost osânditi în public, sa nu se respinga, ci sa se primeasca dupa patru prezentari (kata tas tessaras protasis).

 

Întrebarea 2: Cuvine-se a se primi presbiterii care au fost hirotoniti în strainatate, în Sicilia?

Raspuns: Întrebarea aceasta este asemenea celei premergatoare, deose-bindu-se numai în privinta localitatii; fireste deci ca i se cuvine si raspuns la

 

Întrebarea 3: Cuvine-se a intra pentru rugaciune si cântare în bisericile

pângarite si detinute de preotii care au fost partasi eresului?

Raspuns: Nicidecum nu se cuvine a intra în astfel de biserici, din motivele mentionate; caci scris este: „Iata casa voastra ramâne pustie" (Mt. 23, 38); fiindca îndata ce s-a introdus eresul, a disparut superiorul celor de acolo, îngerul, dupa cuvintele marelui Vasile (Scrisoarea 191) si acea biserica s-a prefacut în casa comuna; si regele David zice: „Nu voi intra în biserica celor rai" (Ps. 25, 5), si Apostolul întreaba: „Ce unire are Biserica lui Dumnezeu cu idolii? " (11 Cor. 6, 16).

 

Întrebarea 4: Cuvine-se a cânta si a se ruga în biserici pângarite de aceiasi preoti, dar care nu le-au detinut?

Raspuns: Negresit ca se poate intra în astfel de biserici, spre a cânta si a se ruga, anume daca nu se mai pângaresc de acei eretici, ci se detin de ortodocsi pâna acum. Si în privinta aceasta s-a hotarât ca un episcop sau presbiter, care sunt de credinta cea mântuitoare, sa faca deschiderea bisericii prin rugaciunea cuvenita; astfel ca, daca s-a facut aceasta, nimic nu se mai opune ca într-însa sa se savârseasca chiar liturghie; drept pilda serveasca împre­jurarea ca Sfântul Atanasie, fiind rugat de catre împaratul Constantin sa acorde o singura favoare, de a da arienilor în Alexandria o biserica în care sa se adune pentru rugaciune, s-a învoit numai daca si lui i se va da în Constan-tinopol aceeasi favoare, ca ortodocsii sa se adune la rugaciune într-o biserica detinuta mai înainte de arieni.

 

Întrebarea 5: Cuvine-se a intra si a se ruga si a se închina în cimitirele care au fost detinute de preoti patati, unde odihnesc trupurile sfintilor?

Raspuns: Precum s-a spus mai înainte, canonul îngaduie intrarea în cimi­tirele lor, caci scris este: „Pentru ce sa se osândeasca libertatea mea de catre alta constiinta? (1 Cor. 10, 29), afara de cazul când din constrângere se intra, dar numai pentru cinstirea ramasitelor sfintilor.

 

Întrebarea 6: În ce chip trebuie sa se primeasca aceia care au primit schi-ma monahala de la preoti patati?

Raspuns: Se vor primi daca marturisesc ca au pacatuit si au fost supusi epitimiilor un timp anumit, totusi numai daca se primesc în acest fel de catre un preot care este de credinta cea mântuitoare.

 

Întrebarea 7: Cum se cuvine a se primi monahii si clericii care s-au iscalit în eres, fara epitimie, sau cu epitimie, daca declara ca nu vor mai îndeplini lu­crari în preotie? si daca putem da epitimie unora ca acestia?

Raspuns: Fireste ca dându-li-se epitimiile cuvenite; caci astfel aratând ro-durile pocaintei, sa poata fi vrednici de a se împreuna cu trupul ortodox; si nu se poate denega sa dati epitimie acestora; caci scris este: „Purtati sarcinile unii altora" (Gal. 6, 2).

 

Întrebarea 8: Cuvine-se a se primi la masa comuna si la cântare monahii care comunica fara deosebire cu oricine si se roaga si manânca împreuna cu acestia?

Raspuns: Deoarece Apostolul zice: „Feriti-va de oricare frate care vie­tuieste necumpatat, iar nu potrivit predaniei primite de la noi" (II Tes. 3, 6); astfel, cum nu judecati însiva ceea ce este bine? Deci daca se vor desparti de obiceiul pacatos, primind si epitimia cuvenita, se vor primi. Dar trebuie sa se bage de seama cine sunt acei „oricare" despre care vorbiti, ori de' sunt ere­tici, sau osânditi lamurit dupa viata lor? Despre acestia zice Apostolul: „Daca vreunul, numindu-se frate, desfrânat, sau lacom, sau idolatru, si asa mai departe, cu unul ca acesta nici sa nu mâncati împreuna" (I Cor. 5, 11).

 

Întrebarea 9: Ori de se cuvine a primi la masa împreuna si la cântare fara pecetluire pe presbiterii care au mâncat cu ereticii o data sau de doua ori, dar nu au stat în comuniune cu dânsii, nici n-au iscalit eresul?

Raspuns: In privinta acestora sa se bage de seama daca preotii au mâncat cu preotii sau cu laicii eretici, recunoscându-se ori de au mâncat cu cei cu cu­get drept, dar n-au stat în comuniune cu ereticii, dar mai mare este pedeapsa în privinta preotilor. însa fiecare trebuie sa se primeasca cu epitimie potri­vita. Si se cuvine a-i primi în comuniune atât la rugaciuni, cât si la pecetluire.

 

Întrebarea 10: Ori de se cuvine ca acei laici care au iscalit pentru eres si au stat în comuniune cu eretici, sa manânce împreuna cu laicii ortodocsi?

Raspuns: Indiferenta este cauza relelor; caci proorocul zice: „N-a facut deosebire între cel curat si cel pângarit" (Iez. 22, 26). Deci se cuvine ca orto­docsii, daca sunt zelosi, sa nu admita pe unii ca acestia la masa comuna, daca mai înainte au îndeplinit epitimia pentru iscalirea pacatoasa si daca nu s-au îndepartat de comuniunea eretica. Dar, deoarece unii, din nevoie fugind de primejdii, s-au pângarit cu comuniunea eretica, se vor primi la masa comuna dupa ce-si vor marturisi nechibzuinta si se vor pocai; si aceasta sa nu se faca fara discernamânt, ci potrivit împrejurarilor acelui caz, si sa produca folos amândurora din aceasta, iar nu paguba sufleteasca.

 

Întrebarea 11: Cuvine-se ca cei ce doresc sa se boteze, mai ales daca-i ameninta moartea, sa se boteze de catre preoti patati sau necunoscuti, daca nu se gaseste vreun presbiter.ortodox sau neprihanit?

Raspuns: Aici, în privinta acestora s-a pronuntat de catre ierarhii marturi­sitori si superiori norma aceasta, se permite ca presbiterii mentionati, care sunt opriti de la liturghisire din cauza comunicarii cu ereticii, daca nu se ga­seste preot ortodox, atât sa boteze, cât si sa dea Sfintele Taine, sfintite mai înainte de catre un preot necoplesit de erezie, si sa dea schima monahala, si sa savârseasca rugaciunea la înmormântare, si sa rosteasca Evanghelia la Utrenie, si sa binecuvânteze apa la Teofanie, dar, precum s-a spus, numai în caz de primejdie, pentru ca poporul sa nu ramâna cu totul fara de ascultarea Evangheliei si neluminat prin botez. Si de sunteti si voi de acord, aceeasi norma sa fie în vigoare si acolo.

 

Întrebarea 12: Se poate da epitimie celor care s-au dezbinat, si prin pocain­ta au revenit? sau a se primi acestia?

Raspuns: Mai înainte s-a lamurit deja ca trebuie sa li se dea epitimie; si este superfluu a repeta aceeasi chestiune.

 

Întrebarea 13: Daca un episcop cazând în vreo infractiune a fost caterisit de catre sinod, apoi totusi ar sfinti vreun presbiter, intrând în manastire, pri­meste epitimie pentru un timp anumit de la parintele sau, si dupa aceea savâr­seste lucrarile din preotie, rugam sa se lamureasca, ori de se cuvine a primi pe acest presbiter, daca este nepatat?

Raspuns: Deoarece incorectitudinea este clara, nici nu trebuie sa ne între­bati despre infractiunea aceasta; caci Domnul a zis: „Pomul rau nu poate pro­duce fructe bune " (Le. 6, 43); nu numai cel ce de la superiorul sau propriu, dar nici chiar cel ce de la vreun sfânt, de ar fi primit epitimie, nu se admite sa liturghiseasca; caci nici acela nu este preot, nici cel ce l-a dezlegat nu este sfânt; caci în felul acesta s-ar rasturna si desfiinta toate prescriptiile canonice.

 

Întrebarea 14: În privinta presbiterilor care au fost hirotoniti de ortodocsi, dar care nici n-au iscalit, nici n-au intrat în comuniune, ci numai au mâncat împreuna cu mitropolitul Constantin, cum sa se procedeze?

Raspuns: În privinta acestei chestiuni s-a raspuns mai înainte. Prin ur­mare, ori de a fost o masa comuna cu Constantin, ori cu oricare dintre orto­docsi, cel ce a mâncat împreuna cu acestia se va absolvi de infractiune numai prin pocainta cuvenita, nu numai pentru ca sa poata mânca laolalta cu cei ce s-au pastrat curati, ci si pentru ca sa poata participa la preotia de care s-a învrednicit. Iar masura eptimiei nu se poate hotarî precis mai înainte, atât din cauza însusirilor persoAnei, cât si împrejurarilor, este suficient însa a se da epitimie de doua ori sau de trei ori 40 de zile.

 

Întrebarea 15: Cum sa se procedeze în privinta presbiterilor care au fost hi­rotoniti de asemenea de catre ortodocsi, dar care din nestiinta au mâncat împreuna cu presbiterii, care au mâncat împreuna cu acelasi mitropolit?

Raspuns: Este scris: „Tot cel ce va pacatui din nestiinta se va curati" (Lev. 4, 2); astfel ca acestia vor fi liberi de orice epitimie.

 

Întrebarea 16: Oare presbiterii ortodocsi, anume Ilariu si calugarul Eusta-tiu, au dreptul de a da epitimii?

Raspuns: înca mai înainte s-a spus ca trebuie sa se dea epitimii. Dar, deoa­rece s-a pus Întrebarea ori de se cuvine sa se dea epitimie cel ce nu are preo­tia, în lipsa de presbiter, se poate afirma ca nu se cuvine ca si calugarul sim­plu sa dea epitimie.

 

Întrebarea 17: Cum sa se procedeze în privinta monahului care din nesti­inta a primit schima sfânta de la un presbiter hirotonit de catre un episcop caterisit?

Raspuns: în alt capitol s-a spus ca orice s-a pângarit din nestiinta se cura-teste; si nu se permite a se feri de a mânca împreuna cu unul ca acesta; si tot asa cu altii, care întretin întelegerea si prietenia.

Acestea ti le-am desfasurat dupa putinta, ca unuia ce esti în armonie si împreuna lucrator cu noi, iar tu transmite-le cu prudenta fratilor care vor întreba. „Credinta nu este a tuturor" (II Tes. 3, 2), si nici acestea nu se vor expune multora, nu numai din cauza nepriceperii calcatorilor de lege, cât si din cauza ispitirii celor care detin puterea. Iar pentru multele si frumoasele daruri trimise de cei preacucernici, sa primeasca de la Dumnezeu rasplata meritata si aici, de la noi, aceste doua cosuri întru amintirea prieteniei. Ra­mâneti cu bine întru Domnul, preacinstitilor, rugandu-va pentru noi pacato­sii, spre a ne învrednici de cele mai bune si care aduc mântuirea.
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 481 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: