Bine aţi venit Гость!
Vineri, 26.04.2024, 09:40
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

ENCICLICA lui Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (†806), Roma cea noua,catre Adrian, Papa Romei celei vechi.
19.04.2012, 12:24

   ENCICLICA lui Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (†806), Roma cea noua,catre Adrian, Papa Romei celei vechi.

 

 (OSÂNDA SIMONIEI. HIROTONIILE SA NU SE FACA PE BANI)

Tarasie, din mila lui Dumnezeu episcopul Constantinopolului, Roma cea noua, catre preasfintitul si preafericitul frate si împreuna slujitor, domnul Adrian, papa Romei celei vechi, salutari întru Domnul.

în multe feluri si în multe chipuri, din Evanghelii, de la Apostoli si de la Parinti ne învatam ca la ceremonialul de sfintire a preotiei sa nu avem datina lacomiei de bani, si sa nu luam aur si argint, si sa nu ne însusim ceva strain Ia hirotonia vreunei persoAne ieraticesti, precum vom arata prin dovezile citate în cele urmatoare, atât din Scripturile de Dumnezeu inspirate, cât si din învataturile patristice. Caci cei ce-si pun mâinile sunt slujitori ai Duhului Sfânt, iar nu vânzatori ai Duhului Sfânt; deoarece cei ;e au primit autorizatia aceasta prin cuvântul Domnului au vestit ca cei ce în dar au primit harul Duhului Sfânt, în dar sa-1 dea celor care îl pri­mesc de la dânsii. Iar daca cineva se va dovedi ca pe aur l-a cumparat pe îcesta, pe unul ca acesta îl declara lepadat de tagma ieraticeasca. Caci Iesi cu numele a fost primit între clerici, în realitate prin fapta cuvântul ninteste; caci „nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu si lui mamona", pre-:um ne-am învatat din Evanghelie (Mat. 6, 24). Si deoarece am auzit pe Dumnezeu graind prin prooroci: „Preoti, graiti în inima Ierusalimului" Isaia 40, 2), si iarasi amenintând si graind: „paznicul de va vedea sabia menind si nu va semnala cu trâmbita, si poporul nu se va pazi, si venind iabia va lua dintre ei suflet, sângele îl voi cere din mâna paznicului" (Iez. 53, 6), temându-ne sa nu fim dojeniti si osânditi din cauza tacerii, vestim tuturor întâisezatorilor bisericilor noastre ca cu îndrazneala sa zicem cu dumnezeiescul apostol: „Curati suntem de sângele" (F. Ap. 20, 26) celor ce calca orânduirile canonice, si mult mai vârtos de ale acelora care au hi­rotonit sau s-au hirotonit pentru bani, pe care dumnezeiescul apostol Petru, al carui scaun l-a mostenit chiar sfintia ta frateasca, i-a osândit ca pe Simon vrajitorul; din cauza aceasta, nu ne sfiim sa vestim adevarul, pastrând si tinând dispozitiile cele transmise noua prin Canoane de Sfintii Apostoli si de slavitii nostri Parinti, si ne scârbim daca s-a calcat de cine­va ceva din acestea. Deci frateasca voastra arhierie venerabila, care legal si dupa voia lui Dumnezeu administreaza sfânta slujba ierarhica, are pen­tru aceasta vestita slava. Ca marele si întâiul Arhiereu Hristos Dumne­zeul nostru a zis prin proorocul: „Viu sunt Eu si voi slavi pe cei ce Ma slavesc" (l împ. 2, 30). Caci stii, barbate al doririlor duhului, ca aproape mai de suportat este eresul nelegiuit al lui Macedonie si al celor împreuna cu dânsul luptatori împotriva Duhului Sfânt; ca aceia bârfind ca Duhul Sfânt este creatura si rob al lui Dumnezeu si al Tatalui, tot astfel acestea, precum se vede, îl fac lor rob. Caci oricare stapân vinde ceea ce ar vrea, daca vrea, sau pe rob, sau altceva din ce are; asijderea si cel ce cumpara, vrând sa fie stapân peste cele ce le cumpara, prin pret de argint le câstiga. Astfel, cei ce fac acest comert înjosesc pe Duhul Sfânt, pacatuind la fel cu cei ce huleau ca Hristos prin Belzebul scoate dracii, sau, ca sa spun mai exact, se aseamana cu Iuda vânzatorul, care a vândut pe Hristos pe pret de argint de Dumnezeu ucigasilor iudei. Deci, precum într-adevar Duhul Sfânt este de o fiinta cu Hristos Dumnezeul nostru, este deplin lamurit ca cei ce vând pe Duhul Sfânt vor fi de aceeasi parte din care s-a vândut Hristos, precum s-a dovedit. Iar daca nu se vinde (dar clar este ca cu nici un chip nu se poate face aceasta), e fara îndoiala ca harul Duhului Sfânt, adica sfintenia preotiei, nu este întru dânsii; si nici nu au primit-o si nici nu au. Caci, sa-si aduca aminte de Sf. Petru, care catre cel ce s-a ispitit spre aceasta a zis: „Tu nu ai nici parte, nici soarte întru acest cuvânt" (F. Ap. 8, 21). Caci daca demnitatea preotiei se vinde, apoi de prisos este lor atât petrecerea vietii întru cinste, cât si conduita întru curatenie si virtute. Apoi, dupa dânsii, de prisos este si Pavel, dumnezeiescul Apostol, care învata: „Se cuvine episcopului sa fie fara de prihana, întreg la minte, cu­viincios, învatator, înfrânat, treaz" (I Tim. 3, 2), tinându-se de cuvântul credincios al învataturii, ca sa poata si a mângâia prin învatatura cea sa­natoasa, si a mustra pe cei ce se împotrivesc. Deci toate acestea sunt de­parte de cel ce vinde si cumpara preotia. Prin urmare, dovezile urmatoa­re alese din cartile sfinte declara ca cu totul strain de preotie este oricine care da sau primeste mita, în oricare timp, ori înainte de hirotonie, ori dupa hirotonie; caci a lua este luare oricând. Dar si toate promovarile eclesiastice se opresc a se da pentru bani.

Canonul al 29-lea al Sfintilor Apostoli: „Daca vreun episcop prin bani a ajuns Ia demnitatea aceasta mare, ori presbiter, ori diacon, sa se ca­teriseasca atât dânsul, cât si cel ce I-a hirotonit si sa se taie dosavârsit si de la împartasire, ca Simon Magul prin mine, Petru".

Din Faptele Apostolilor: „Si vazând Simon ca Duhul Sfânt se da prin punerea mâinilor Apostolilor, le-a adus lor bani, zicând: «Dati-mi si mie puterea aceasta, ca pe oricine voi pune mâinile sa primeasca Duhul Sfânt». Dar Petru a zis catre el: «Argintul tau sa fie cu tine întru pieire, caci ai socotit ca darul lui Dumnezeu se câstiga pe bani. Tu n-ai parte nici de soarta întru cuvântul acesta, pentru ca inima ta nu este dreapta înain­tea lui Dumnezeu. Drept aceea, pocaieste-te de aceasta rautate a ta si te roaga Iui Dumnezeu, doar ti se va ierta cugetul inimii tale; caci ama­raciunea fierei si întru legaturile nedreptatii vad ca esti»" (8, 18-23).

Din Cartea a Hl-a a împaratilor: „Si dupa întâmplarea aceasta nu s-a întors Ieroboam de la rautatea sa si iarasi a facut din poporul de rând preoti înaltimilor; cel ce vrea umplea mâna Iui si se facea preot înaltimi­lor. Si s-a socotit acesta spre pacat casei lui Ieroboam si spre pieire si stin­gere de pe fata pamântului" (13, 33-34).

Din Cartea a IV-a a împaratilor: „Si s-a întors Neeman la Elisei si toata tabara lui si a venit si a statut înaintea lui si a zis: «Iata, am cunos­cut ca nu este Dumnezeu în tot pamântul, fara numai în Israel, si acum ia multumita de la robul tau». Si a zis Elisei: «Viu este Domnul înaintea ca­ruia stau de voi lua», si 1-a silit sa ia si n-a voit. [...] Si a zis Ghiezi, sluga Iui Elisei: «Iata, a lasat domnul meu pe Neeman sirianul acesta de s-a dus, si n-a luat din mâna Iui nimic din cele ce a adus; viu este Domnul, voi aler­ga dupa el si voi lua de la el ceva». Si a alergat Ghiezi dupa Neeman. [...] Si a zis Neeman: «Ia doi talanti de argint». Si a luat doi talanti de argint în doi saci si doua rânduri de haine. Si dupa alte cuvinte, a zis catre el Elisei: «De unde vii, Ghiezi?» Si a zis Ghiezi: «N-a fost sluga ta nicaieri». Si a zis catre el Elisei: «Au n-a mers inima mea cu tine când a întors omul din carul sau dinaintea ta, si acum ai luat argintul si hainele? Sa cumperi cu ele gradini si maslinisuri, si vii, si oi, si boi, si slugi, si slujnice. Si lepra Iui Neeman se va lipi de tine si de semintia ta în veac». Si a iesit de la fata lui alb de lepra ca zapada" (5, 12-27).

Din comentariul Sf. Vasile la Isaia: „Legea a dat-o spre ajutor, ca sa zica ca nu este cuvânt ca acesta pentru care nu se poate da dar si aceasta nu este lege ca acel cuvânt al ventrilocului, caci nu s-a nascocit spre ama­gire ca acela, ci este învatatoarea adevarului; iar aceea vrajesc pentru argint; dar aceasta este ridicol, fiindca cei ce sunt amagiti Ie dau lor si ar­gint drept plata a minciunii, iar glasul acesta al legii nu este de acest fel, ca sa se dea bani pentru el, caci nimeni nu înapoiaza harul: „în dar, zice, ati luat, în dar dati" (Mt. 10, 8). Vezi cum s-a mâniat Petru asupra lui Simon, cel ce aduce argint pentru harul Duhului Sfânt: „Argintul rau, zice, fie cu tine spre pieire, caci ai socotit a câstiga darul lui Dumnezeu pe bani" (F. Ap. 8, 20). Deci cuvântul Evangheliei nu este ca graiurilc ven­trilocilor, cele ce se vând. Caci ce pret de rascumparare ar da cineva vrednic de acela? Asculta pe David, care se îndoieste si zice: „Ce voi ras­plati Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?" (Ps. 115, 3). Deci nu este cu putinta a da daruri pentru aceasta, vrednice de harul cel de la dânsul; un singur dar este vrednic de acesta, pastrarea lucrului daruit; cel ce-ti da tie comoara nu cere de la tine pretul celor date, ci pastrarea vrednica a lucrului dat".

Din scrisoarea aceluiasi, catre episcopii cei de sub el, ca sa nu se hiro­toneasca pentru bani: „Ei socotesc ca nu pacatuiesc daca nu iau îndata, ci iau dupa hirotonie, dar a lua este a lua oricând. Va îndemn deci ca acest venit sau mai bine zis aceasta introducere spre gheena, sa o lepadati si sa nu va faceti nevrednici de savârsirea Sfintelor Taine, spurcându-va mâinile cu astfel de venituri" (can. 90).

Din viata Sfântului Ioan Gura de Aur: „A venit la noi Eusebiu, care ne-a pricinuit noua vorba multa în privinta tuturor episcopilor, acuza­torul celorlalti sase episcopi, rugându-se a fi primiti în comuniune. Unii dintre episcopi se împotrivesc, zicând ca nu trebuie sa se primeasca, fiind el un clevetitor. Din cauza aceasta se ruga zicând: Deoarece procesul în cea mai mare parte s-a dezbatut în curs de doi ani si prin martori s-a facut amânarea, ma rog iubirii voastre de Dumnezeu, ca înca astazi sa produc eu martori; caci desi episcopul Antonin, care a primit aurul si a hirotonit, s-a savârsit, totusi au ramas în viata cei ce au dat si s-au hiro­tonit. Sinodul prezent a hotarât sa se cerceteze chestiunea; si sa înceapa dezbaterea din citirea actelor facute mai înainte. Au intrat martorii; au intrat si cei sase dintre cei ce au dat si s-au hirotonit; staruind însa mar­torii în depozitiile lor, atât cei mireni, cât si cei dintre presbiteri, pe care socoteau a se bizui, la început tagaduiau; iar când martorii au dovedit, aducându-le aminte de locuri si de timpuri, aratând atât felurile, cât si cantitatile de bani ce au dat, nici constiinta lor fiind preacurata, au marturisit de sine fara de multa constrângere: am dat si ni s-a întâmplat sa faca acest lucru, socotind ca aceasta este rânduiala si cu scopul ca sa scapam de serviciul public; si acum ne rugam, daca nu ne este îngaduit sa fim în slujba bisericii, sa primim înapoi macar aurul ce l-am dat; findca am dat unele giuvaeruri de-ale femeilor noastre. Ioan în privinta aceasta a fagaduit sinodului zicând ca eu îi voi libera pe ei de autoritatea de stat, rugând pe împaratul; voi însa dispuneti ca dânsii sa primeasca înapoi de la mostenitorii lui Antonin ceea ce au dat. Deci sinodul a hotarât ca ei sa primeasca aurul de la mostenitorii lui Antonin si sa se împartaseasca în-launtrul altarului, dar sa fie scosi dintre preoti, ca nu cumva, iertându-le aceasta, sa se formeze obiceiul iudaic sau egiptean de a vinde si a cumpa­ra preotia. Fiindca se zice ca depravatul si fals numitul patriarh al iudei­lor în fiecare an, sau an de an, schimba pe mai-marii sinagogilor prin adunare de argint; asemenea si imitatorul acestuia, patriarhul egipteni­lor, ca sa se împlineasca proorocia: «Preotii lui pentru daruri raspun­deau, si proorocii lui pentru argint preziceau» (Miheia 3, 11)".

Din Canoanele celor sase sute treizeci Sfinti Parinti întruniti la Calce-don: „Daca vreun episcop ar savârsi hirotonia pentru bani si ar face obiect de vânzare harul care nu se vinde, si ar hirotoni pe bani episcop, sau horepiscop, sau presbiter, sau diacon, sau pe altcineva dintre cei ce se numara în cler, ori ar promova pentru bani econom, sau ecdic, sau para-monar, sau pe oricare din canon pentru mârsav câstig, si daca se dovedes­te ca a facut aceasta, sa se primejduiasca pentru treapta sa; si cel hiroto­nit sa nu aiba nici un folos din hirotonia sau promovarea cea din negot; ci sa fie strain de demnitatea sau de functia pe care a dobândit-o pe bani. Iar daca cineva a fost mijlocitor în astfel de afaceri urâte si ilegale, acela, daca ar fi cleric, sa cada din treapta sa; iar daca este laic sau monah, sa se anatematizeze (can. 2).

Din enciclica preasfintitului arhiepiscop al Constantinopolului Ghena-die si a sinodului tinut împreuna cu dânsul: „Asadar, sa fie lepadat si strain de orice demnitate ieraticeasca si slujba, si supus blestemului ana­temei, atât cel ce crede ca-1 va câstiga pe acesta cu bani, cât si cel ce faga­duieste a-1 da pe acesta pe bani, ori cleric, ori mirean de ar fi, ori de s-ar dovedi, ori de nu s-ar dovedi ca a facut aceasta; caci nu se pot cândva îm­paca întreolalta cele incompatibile, nici mamona sa consimteasca cu Dumnezeu, sau ca cei ce slujesc aceluia sa slujeasca lui Dumnezeu; si aceasta este hotarârea netagaduita a Domnului: «Nu puteti sluji lui Dum­nezeu si lui mamona» (Mt. 6, 24)".

Din Canoanele Sfântului Sinod al saselea: „Cei ce pe bani se hirotonesc, sau episcopi, sau oricare clerici, iar nu dupa cercetarea si alegerea vietii, poruncim sa se cateriseasca; dar si cei ce i-au hirotonit" (can. 22).

Toti sa auzim aceasta si în urechi sa le luam, nu numai arhiereii, ci si cei ce sunt numarati în cler si toti cei ce locuiesc în lume. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu prisosinta la cele auzite, ca nu cumva sa alunecam pe alaturi (Evr. 2, 1); caci nu cu argint, sau cu aur, care se stri­ca, am fost rascumparati din vietuirea decazuta lasata ca mostenire de stramosi, ci prin cinstit Sângele lui Hristos, celui nevinovat si neîntinat ca un miel (I Petru 1, 18-19). Astfel învata-ne si pe noi, barbate preasfintite, sa urmam poruncilor din Scripturi, si celor evanghelice si apostolice, ca­nonice si parintesti, ca sa ne supunem cuvintelor gurii voastre. Ridica-te Ia înaltimi, înalta glasul tau întru tarie, mergi întru desfatare, vesteste cu în­drazneala, pentru ca sa se desfiinteze si întru nimicire sa se duca punerea mâinilor pentru bani si orice daca urmeaza acesteia pentru iubire de argint, nedreptate si negutatorie, pentru câstig mârsav. Caci aceasta împreuna cu cele de acest fel se vor nimici din poporul ales, prin chemarea numelui lui Hristos, primind darul mântuirii, si toate spurcaciunile ce urmeaza rautatea din radacina împreuna se vor taia. Si preotii ca finicii vor înflori, insuflând celor ce se mântuiesc buna mireasma a lui Hristos, cântând Bisericii cu biruinta: Domnul a înlaturat de Ia tine nedreptatile tale; înca si îndulcind pe cei ce culeg rodurile, ajungând ei la batrânete unse si aratându-i pe ei mostenitorii fericirii aceleia si vietii nestricate.

(29 ap.; 2 sin. IV ec; 22, 23 Trul.; 4, 5, 15, 19 sin. VII ec; 12 Laod.; 2 Sard.; 90 Vasile cel Mare; Enciclica lui Ghenadie)


Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 374 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: