Bine aţi venit Гость!
Marţi, 26.10.2021, 04:22
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

DIFERITE PRESCRIPTII CANONICE
19.04.2012, 13:17

 

DIFERITE PRESCRIPTII CANONICE

CANONUL 1: (CEI RÂNDUITI NECANONIC NU SUNT EPISCOPI)

Ce lucru îngrozitor am suferit noi, decât poate ca este dureros ca nu am suferit nimic si ca nu ne-am socotit a fi vrednici de patimile lui Hristos? (F. Ap. 5, 41). Daca sunteti îndurerati ca voi sub cerul liber va închinati Creatorului cerului si al pamântului, din cauza ca locasul de rugaciuni a fost cuprins de primejdie, gânditi-va ca cei unsprezece uceni­ci erau închisi într-o camera, iar cei ce au rastignit pe Hristos savârseau serviciul divinic iudaic în templul celebru. Dar poate ca si Iuda, cel ce a preferat moartea prin spânzurare vietii rusinoase, s-a aratat mai ales decât cei ce astazi nu se rusineaza de orice învinovatire a oamenilor, si astfel sunt gata în chip nerusinat pentru fapte imorale. Nu va lasati înselati de vorbele lor mincinoase, când afirma ca propovaduiesc credinta cea dreapta. Caci aceia nu sunt crestini, ci de cei ce fac comert din crestinism, deoarece dânsii totdeauna prefera ceea ce le aduce lor folos în viata vietuirii dupa adevar. Când au crezut ca vor câstiga degeaba acea întâietate, atunci au consimtit cu vrajmasii lui Dumnezeu, iar când au vazut ca poporul se înfurie, iarasi fatarnicesc dreapta credinta. Eu nu stiu daca aceia sunt episcopi, si niciodata nu voi socoti între preotii lui Hristos pe cel ce prin mâini murdare a fost asezat la conducere spre distrugerea credintei. Asa judec eu. Iar daca voi sunteti ceva de partea noastra, fireste ca veti judeca asa ca noi; iar daca veti judeca singuri, fiecare va fi stapân asupra parerii sale; iar noi suntem nevinovati de sângele aceluia.

Prescriptia 1. Prescriptia aceasta este un extras dintr-o Epistola (240 al. 192) a Sfântului Vasile cel Mare, adresata presbiterilor din Nicopole, în anul 376, în legatura cu un oarecare Fronton, care a fost ilegal instituit episcop si care persecuta pe presbiterii care nu-1 recunosteau. în cazul acestuia, aratând ca norma canonica generala ce se aplica aici este ca cei rânduiti necanonic nu sunt episcopi, îndeamna pe presbiterii persecutati sa nu-1 accepte pe episcopul instituit necanonic si sa nu descurajeze sufleteste, ci sa nadajduiasca în aju­torul lui Dumnezeu, care-i va scapa de acel om, despre care Sfântul Vasile de­clara ca nu-I recunoaste ca episcop canonic instituit.

CANONUL 2: (RÂNDUIALA PENTRU TIMPUL SI CHIPUL CUMINECARII)

Este bine si folositor a se împartasi în fiecare zi si a primi dumneze-iestile taine, caci însusi Hristos zice: „Cel ce manânca trupul meu si bea sângele Meu are viata vesnica" (loan 6, 54). Dar noi ne împartasim de pa­tru ori în fiecare saptamâna, duminica, miercurea, vinerea si sâmbata, si în alte zile, când se face pomenirea vreunui sfânt.

Este de prisos a dovedi ca nicidecum nu greseste cineva, daca în vre­muri de prigoana, în lipsa de preot sau de liturghisitor, este constrâns sa primeasca împartasania cu mâna sa proprie, deoarece aceasta se do­vedeste prin însasi faptele din obiceiul îndelungat. Caci toti care vietuiesc în pustietati, unde nu se gaseste preot, pastrând cuminecatura acasa, se împartasesc singuri. Iar în Alexandria si în Egipt, foarte adeseori, chiar fiecare dintre laici are în casa sa cuminecatura si când doreste se împarta­seste; caci dupa ce preotul a adus deja jertfa si a dat-o în primire, apoi cel ce o primeste trebuie sa creada ca se împartaseste ca de la preot. Caci

chiar si în biserica, preotul da particica din cuminecatura, si cel ce o pri­meste o tine cu toata puterea, si apoi cu mâna sa proprie o duce la gura. Deci aceeasi valoare are ori de primeste cineva o singura particica din cuminecatura de la preot, ori daca primeste mai multe particele deodata.

Prescriptia 2. Aceasta prescriptie este un extras din epistola 93, al.

289, a
Sfântului Vasile cel Mare, scrisa la anul 372, unui oarecare Cesarie. În ea se arata rânduiala pentru timpul si chipul cuminecarii, raspunzându-se anume la doua chestiuni: cât de des trebuie sa ne împartasim si daca, în lipsa preotului, cre­dinciosul simplu se poate cumineca cu mâna sa proprie. A se vedea si can. 58 si 101 ale sinodului Trulan, pentru raspunsul la a doua chestiune.

CANONUL 3: (POVATUIRE CATRE PREOTI PENTRU SLUJIREA SF. LITURGHII SI PENTRU CUMINECARE)

Straduieste-te, o, preotule, sa fii lucrator fara de rusine, drept îndrep­tând cuvântul adevarului. Niciodata sa nu mergi la slujba sfânta având vrajmasie împotriva cuiva, ca nu cumva sa alungi pe Mângâietorul în ziua sfintei slujbe. Nu te judeca, nici nu te certa, ci staruind în biserica roaga-te si citeste pâna la ceasul în care trebuie sa savârsesti dumnezeias­ca slujba tainica, si astfel sa pasesti la sfântul altar cu pocainta si cu inima :urata, neprivind încoace si încolo, ci cu frica si cu cutremur sa stai în Fata împaratului cerurilor. Nu grabi ori scurta rugaciunile din cauza pur­tarii de grija omenesti si nu tine seama de fata oamenilor, ci priveste nu­mai la împaratul cel ce sta de fata si la puterile ceresti care stau împrejur. Fii vrednic îndeplinitor al sfintelor Canoane Nu liturghisi împreuna cu :ei ce sunt opriti de a liturghisi. Baga de seama înaintea cui stai, cum li-turghisesti si pe cine împartasesti. Nu uita porunca Domnului si a Sfinti­lor Apostoli care zice: „Nu dati sfintele câinilor si nu aruncati margari­tarele înaintea porcilor" (Mt. 7, 6). Paziti-va de astfel de câini si de celelal­te. Vezi sa nu cazi de frica oamenilor; nu da pe Fiul lui Dumnezeu în mâinile nevrednicilor. Nu te teme în acel ceas de careva dintre cei slaviti îi pamântului, nici de cel ce poarta coroana. Celor care sunt vrednici de lumnezeiasca împartasanie, sa le-o dai în dar, precum si tu însuti ai pri-mit-o. Sa nu o dai celor ce nu li se permite de dumnezeiestile Canoane, caci îi se socotesc a fi ca pagânii; si daca nu se convertesc, vai atât lor, cât si icelor care îi împartasesc. Baga de seama (nu ma priveste pe mine, ci pe ine) ca nu cumva din neglijenta ta soarece sau altceva sa atinga Sfintele Faine, nici sa se umezeasca sau sa se afume, sau sa umble cu ele cei profani si nevrednici. Daca vei tine seama de acestea si de unele ca acestea, te vei mântui atât pe tine, cât si pe cei ce asculta de tine.

Prescriptia 3. Continutul acestei prescriptii îl constituie îndrumarea sau povatuirea alcatuita de Sfântul Vasile de la anul 375, pe care acela o dadea fie­carui preot în momentul hirotonirii, cu privire la modul cum trebuie sa savâr­seasca Sfânta Liturghie si sa împartaseasca pe credinciosii sai.

CANONUL 4: (ÎNDRUMARE PENTRU DUHOVNICI)

Epitimia sa nu se dea simplu dupa cantitatea pacatelor, ci sa se aiba în vedere si intentia celor ce pacatuiesc, ca nu cumva, voind sa cârpesti ceea ce s-a rupt, mai mare sa faci crapatura, si straduindu-te sa îndreptezi ceea ce a cazut, sa faci caderea mai mare; caci cei bolnavi si cei distrati, dar mai ales cei dedati voluptatii lumesti, precum si cei ce se falesc cu ori­ginea si puterea lor, cu încetul si putina atentie dau pacatelor lor, toti acestia pot, desi nu deplin, ci numai în parte, sa se libereze de rautatile care îi cuprind. Iar daca cineva dintr-o data provoaca îndreptarea, foarte usor îi va lipsi de îndreptare. Caci sufletul, îndata ce este adus în stare de a fi fara de rusine, cade în disperare; si atunci nu mai asculta nici de cu­vinte blânde, nici prin amenintare nu se întoarce, nici prin binefacere nu se îmboldeste, ci devine mult mai rau decât acea cetate despre care proro-cul zice dojenind-o: „fata ta s-a facut ca cea a desfrânatei si de nimic nu te rusinezi". Din cauza aceasta, pastorul trebuie sa aiba multa pricepere ca sa cerceteze din toate partile starea sufletului. Caci precum multi sunt cuprinsi de nebunie si cad în disperare cu privire la mântuirea lor, deoa­rece nu au putut sa suporte doctoriile amare, astfel sunt si cei care nu dau atentie celor sufletesti; din cauza ca nu li s-a dat pedeapsa potrivit paca­telor, si devin mult mai rai si mai mult pacatuiesc. Prin urmare, nimic din acestea nu trebuie sa ramâna neexaminat, ci toate cercetându-se cu dea-manuntul, preotul sa aplice cele corespunzatoare, ca nu cumva straduinta lui sa fie zadarnica.

Prescriptia 4. Aceasta prescriptie cuprinde îndrumarile adresate duhovni­cilor de catre Sfântul Ioan Gura de Aur. A se vedea si canonul 11 sin. I ecume­nic, si N. Milas, Canoanele, partea I, voi. I, p. 63.

 

CANONUL 5: (POVATUIRE PENTRU CUMINECARE)

Vad ca multi se împartasesc cu trupul lui Hristos în chip simplu si întâmplator, si se împartasesc urmând mai mult obiceiului cât si legii, de­cât ratiunii si chibzuielii curate. Se spune ca atunci când se apropie tim­pul sfintei Patruzecimi si a Pastilor, oriunde ar fi cineva, se împartaseste cu Sfintele Taine. Dar nu trebuie sa se tina numai sarbatorile, ci sa se cu­rete constiinta si apoi sa se împartaseasca; caci cel necurat si cel nevred­nic nici la sarbatoare nu este îndreptatit a se împartasi cu sfântul si preaînfricosatul Trup. Caci gândeste-te ca cei ce participau la jertfele Testamentului Vechi erau cu bagare de seama; si mai înainte se curatau si în toate privintele erau curati. Iar tu, când te apropii de Jertfa, de care si îngerii tremura, hotarasti lucrarea potrivit împrejurarilor de timp si cu mâini si buze murdare îndraznesti sa te apropii de Trupul si Sângele lui Hristos? Caci nici pe împarat nu ai vrea sa saruti când îti miroase gura; iar pe împaratul cerurilor îl saruti cu sufletul mirositor? Nelegiuit lucru este acesta. Prin urmare, daca nu esti vrednic de împartasanie, nu esti dintre cei vrednici nici de rugaciune si de situatia ta. Asculta de Domnul, care zice: „Cei ce se pocaiesc se apropie de împartasanie; iar cei ce nu se împartasesc nici nu se pocaiesc".

Prescriptia 5. Prescriptia aceasta, povatuire pentru cuminecare, cuprinde o serie de îndrumari canonice asupra felului cum trebuie sa se apropie cineva de Sfânta Cuminecatura, extrase dintr-o cuvântare a Sfântului Ioan Gura de Aur despre Epistola Sfântului Pavel catre Efeseni.

CANONUL 6: (CUMINECAREA DEASA SAU RARA?)

Multi se împartasesc cu aceasta Sfânta Jertfa o data pe an; altii de doua ori; altii mai des; si catre toti acestia se îndreapta cuvântul nostru. Dar nu numai catre cei ce sunt aici, ci si catre cei ce sunt în pustietati; caci acestia o data pe an fac acest lucru. Deci care trebuie laudati, cei care o data, sau care adeseori, sau care rareori se împartasesc? Nici pe cei ce se împartasesc o data, nici pe cei ce de multe ori, nici pe cei ce de putine ori, ci pe cei ce cu constiinta curata se împartasesc si a caror viata este irepro­sabila. Unii ca acestia, totdeauna, iar cei ce nu sunt de acest fel niciodata sa nu se apropie de cuminecatura. Dar de ce? Fiindca acestia primesc asupra lor judecata si osânda, cât si pedepsirea si pedeapsa; si nu te mira, caci precum hrana care dupa firea sa este nutritiva, daca ajunge în sucuri stricacioase, distruge si strica totul, si cauzeaza boala, tot astfel si Sfintele Taine. Tu te desfatezi la masa duhovniceasca si apoi iarasi îti întinezi gu­ra cu noroi? Ungi cu mir binemirositor si apoi iarasi umpli de putoare, împartasindu-te dupa un an? Crezi ca îti ajung patruzeci de zile spre a te curati de pacatele comise timp îndelungat si dupa o saptamâna iarasi te întorci la cele de mai înainte? Spune-mi ori de vindecându-te în patruzeci de zile de boala îndelungata si apoi iarasi înapoindu-te la mâncarurile care au pricinuit boala, nu ai pierdut atâta osteneala de mai înainte, cât ti-ai si stricat mai mult? Caci daca cele firesti se schimba, cu atât mai mult se schimba cele ce depind de vointa. Tu dai patruzeci de zile pentru sanatatea sufletului, si oare sa nu astepti nici patruzeci pentru ca Dum­nezeu sa te ierte. Spune-mi, glumesti? Pentru aceea si diaconul rosteste zicând: „Sfintele sfintilor", adica cel ce nu este sfânt sa nu se apropie. Nu zice numai: Cel ce este curat de pacate, ci cel ce este sfânt.

Prescriptia 6. Prescriptia aceasta canonica apartine Sfântului Ioan Gura de Aur, ea fiind un extras dintr-o cuvântare a sa despre Epistola sfântului Apostol Pavel catre Evrei, privitoare la cuminecarea deasa sau rara.

CANONUL 7: (CUMINECAREA SA SE FACA CU VREDNICIE)

Întrebare: Cum este mai bine a se împartasi, mai des sau mai rar?

Raspuns: Apostolul zicând: „Fiecare sa se examineze pe sine, si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar; fiindca cel ce cu nevrednicie manânca si bea, acela manânca si bea spre osânda sa, nesocotind trupul Domnului. Pentru aceasta sunt între voi multi neputinciosi si bolnavi si multi dorm; daca ne-am examina însa pe noi însine, nu am fi osânditi, iar judecându-ne de la Domnul ne certam, ca sa nu fim osânditi cu lumea lao­lalta" (I Cor. 11, 28-32). Este prea lamurit ca mai înainte trebuie sa ne curatim si sa ne liberam de toata fapta vrajmasa si astfel sa ne apropiem de dumnezeiasca slujba tainica, ca nu cumva sa fie spre pieirea sufletului si a trupului, caci Dumnezeu zice prin Moise catre Israel: „Fiecare om din semintia voastra care se va apropia de cele sfinte, pe care fiii lui Israel le-au consacrat Domnului, si necuratia lor fiind asupra-le, Domnul va stârpi acel suflet" (Lev. 22, 3). Si iarasi: „Curatiti pe fiii lui Israel de necuratiile lor, ca sa nu întineze locasul Meu" (Lev. 15, 31). Din cauza aceasta Apostolul înca zice catre cei ce cu nevrednicie se împartasesc, precum s-a zis mai sus: „Din cauza aceasta sunt între voi multi neputinciosi si bolnavi si multi dorm" (I Cor. 11, 30), adica sunt bolnavi si trag de moarte; din cauza aceasta atât dumnezeiescul David, cât si cei ce erau împreuna cu dânsul, când au voit sa manânce pâinile punerii înainte, care sunt prototipul trupului lui Hristos, arhiereul îndata a întrebat pe David ori de sunt curati de patul femeii, si atunci le-a dat lor pâinile" (I împ. 21, 4-5).

Prescriptia 7. Aceasta prescriptie canonica cuprinde raspunsul canonic dat de Sfântul Anastasie, patriarhul Antiohiei, din anul 561, despre împrejurarea când si cum trebuie mai bine sa ne împartasim, mai des sau mai rar, la care se raspunde cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel, ca totdeauna sa se primeasca Sfânta împartasanie cu vrednicie, fiindca „cel ce cu nevrednicie manânca si bea, acela manânca si bea spre osânda sa, nesocotind Trupul Domnului". Despre aceasta chestiune se trateaza si în Canoanele anterioare 2, 5, 6.

 

Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 531 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: