Bine aţi venit Гость!
CANDELA
Meniu site
Categoriile secţiunii
| BISERICILE SI MANASTIRILE DIN MOLDOVA [3] |
| DOCUMENTAR [1] |
| Femeia ortodoxa [34] |
| Teologie [16] |
| Canoanele Bisericii Ortodoxe [43] |
| Sarbatorile Bisericii Ortodoxe [44] |
| Predici [22] |
| Articole [47] |
| VIDEO [2] |
| Scrisori din strainatate [1] |
| Condoleantze [8] |
Calendar
 |
||
| Stil vechi | Miercuri | Stil nou |
| 1 Decembrie | 14 Decembrie | |
| Postul Crăciunului | ||
| Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe) | ||
 Sfântul Prooroc Naum (VII î.H) , Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul |
||
| Tot in aceasta zi | ||
| Evanghelia zilei | ||
| Apostolul zilei | ||
| Rugăciunea zilei | ||
| File din Pateric | ||
| Pilda zilei | ||
| Biblia într-un an | ||
Catalog de fişiere
| Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe |
CARTAGINA (continuare)
| 19.04.2012, 11:26 | |
CANONUL 70 Cartagina (ÎNFRÂNAREA CLERULUI DE LA SOTII) Raspândindu-se stiri ca unii dintre clerici nu se retin de la sotiile lor, se hotaraste ca episcopii si presbiterii si diaconii sunt datori sa se retina de la sotiile lor la timpuri determinate; si daca nu fac aceasta, sa se amoveze (excluda) din starea eclesiastica; ceilalti clerici sa nu se constrânga la aceasta, ci trebuie sa se pastreze obiceiul fiecarei biserici. (5, 17, 26, 51 ap.; 3 sin. 1 ec; 14 sin. IV ec; 5, 6, 12, 13, 30 Trul.; 18 sin. VII ec; 19 Ancira; 1, 8 Neocez..; 4 Gang.; 3, 4, 25. 38 Cartag.; 3 Dionisie Alex.; 12, 27, 88 Vasile cel Mare) CANONUL 71 Cartagina (NU SE ÎNGADUIE PARASIREA SCAUNULUI) S-a hotarât iarasi ca nici unui episcop sa nu-i fie iertat, parasindu-si scaunul sau statornic, sa se mute la o oarecare biserica, ce se afla în tinutul sau, sau purtând grija de lucrul sau propriu mai mult decât se cuvine, sa fie nepasator pentru purtarea de grija si osteneala fata de scaunul sau propriu. (58 ap.; 25 sin. IV ec; 19 Trul; 11, 12 Sard.; 19 Laod.; 121, 123 Cartag.; 16 sin. 1-11) CANONUL 72 Cartagina (BOTEZUL COPIILOR GASITI) Asijderea s-a hotarât în privinta pruncilor ca de câte ori nu se vor gasi martori siguri, care sa afirme fara îndoiala ca aceia sunt botezati, si nici ei din cauza vârstei nu vor putea raspunde în chip potrivit despre taina cea data lor, acestia sa se boteze fara nici o piedica, ca nu cumva aceasta îndoiala sa-i lipseasca pe ei vreodata de curatenia acestei taine, si fratii nostri, delegati ai maurilor, ne-au recomandat aceasta, deoarece ei cumpara de la barbari multi copii de acestia despre care nu se stie daca au fost botezati. (49, 50 ap.; 7 sin. II ec; 84 Trul.; 8 sin. VII ec; 45, 48, 110 Cartag.; 1, 91 Vasile cel Mare) CANONUL 73 Cartagina (ÎN AFRICA, ZIUA PASTILOR SE VESTESTE LA SINOD) Asijderea s-a hotarât ca ziua cinstitelor Pasti sa se publice tuturor prin iscalirea actelor sinodului. Iar ziua sinodului sa se tina aceeasi care s-a hotarât la sinodul de la Iconia, adica cea înainte de ziua a zecea a calendarului lui septembrie; deci trebuie sa se scrie capeteniilor tuturor eparhiilor ca atunci când vor convoca la sine sinodul sa tina ziua aceasta. (37 ap.; 5 sin. I ec; 8 Trul.; 6 sin. VII ec; l, 20 Antioh.; 34, 51, 95, 106 Cartag.) CANONUL 74 Cartagina (SCAUNELE NU SE TIN VADUVITE MAI MULT DE UN AN) Asijderea s-a hotarât ca nici un episcop interimar nu are voie sa tina, prin orice fel de staruinta sau împerecheri ale mirenilor, scaunul caruia i s-a dat (episcop interimar), ci sa staruie ca pâna într-un an sa se îngrijeasca de instituirea noului episcop pentru acestia; iar de ar neglija aceasta, dupa împlinirea anului sa se aleaga alt episcop interimar. (36 ap.; 25 sin. IV ec; 35 Trul.) CANONUL 75 Cartagina (APARATORII SARACILOR. BISERICA SI STATUL) împreuna cu totii am hotarât sa se ceara de la împarati ca, din cauza tratamentului rau fata de saraci, de povara carora Biserica neîncetat este suparata, sa se aleaga purtarea de grija a episcopilor defensori pentru acestia împotriva tiraniei bogatilor. (2, 23 sin. IV ec; 97 Cartag.) CANONUL 76 Cartagina (EPISCOPII SA IA PARTE LA SINOADE) De asemenea, s-a hotarât ca de câte ori ar trebui sa se întruneasca un sinod, episcopii care nu sunt împiedicati nici de vârsta, nici de neputinta, nici de vreo nevoie mai grea, sa se prezinte dupa cuviinta; si sa se dea de stire primatilor din fiecare eparhie despre toti episcopii, ori de s-ar tine doua sau trei întruniri si de s-ar alege oricâti cu schimbul din fiecare numar la ziua sinodului neaparat sa se prezinte; iar daca nu ar putea sa se prezinte, din cauza ivirii unor nevoi multe, precum se poate întâmpla, de nu vor anunta primatului propriu cauza împiedicarii lor, apoi unii ca acestia trebuie sa se îndestuleze cu comuniunea propriei lor Biserici. (37 ap.; 5 sin. I ec; 19 sin. IV ec; 8 Trul.; 6 sin. VII ec; 20 Antioh.; 40 Laod.; 18, 73, 77, 95 Cartag.) CANONUL 77 Cartagina (JUDECAREA ÎN ABSENTA) În privinta lui Cresconiu al Vilarecentiei, s-a hotarât de catre toti aceasta, ca de acum înainte asijderea sa se dea de stire primatului Numidiei, pentru ca sa stie ca el trebuie sa îndemne prin scrisorile sale pe mentionatul Cresconiu ca sa se prezinte la adunare, pentru ca el sa nu întârzie a se prezenta la apropiatul sinod a toata Africa; iar de va refuza sa vina, sa stie ca se va aduce sentinta împotriva lui. (35 ap.; 5 sin. 1 ec; 8 Trul.; 6 sin. VII ec; 20 Antioh.; 40 Laod.; 18, 48, 73, 76, 95 Cartag.) CANONUL 78 Cartagina (CURMAREA SCHISMEI DIN IPONIA) S-a hotarât iarasi ca, deoarece nu se mai poate amâna pentru multa vreme ca Biserica din Iponia sa ramâna fara de purtatori de grija si deoarece bisericile de acolo se detin de cei ce cauta comuniunea ilegala a lui Ecytiu, trimitându-se din sinodul prezent, episcopii: Rigin, Alipie, Augus-tin, Mateiu, Teasiu, Evodie, Plachian, Urban, Valeriu, Amvivie, Fortunat, Cuodvultdeu, Onorat, Ianuarie, Apt, Onorat, Ampelie, Victorian, Evan-ghel si Rogatian, si adunându-se si îndreptându-se cei ce au socotit cu hotarâre vrednica de osânda ca trebuie sa astepte fuga lui Ecytiu, cu rugaciunile tuturor sa se hirotoneasca acestora episcop, iar daca aceia nu vor voi sa se gândeasca la pace, sa nu împiedice alegerea primatului spre a fi hirotonit, întru folosul Bisericii, care este parasita de atâta vreme. (58 ap.; 25 sin. IV ec; 19 Trul; 11 Sard.; 65, 71, 74, 93, 121, 123 Cartag.) CANONUL 79 Cartagina (ORÂNDUIALA PENTRU CLERICII ÎNVINUITI) S-a hotarât iarasi ca de câte ori clericii sunt reclamati si li se aduce vreo acuza, atât pentru ca sa nu se aduca defaimare Bisericii, cât si în interesul respectului ce i se cuvine Bisericii, pentru care li se face crutare clericilor acestora, tot asa si pentru ca sa se împiedice trufia ereticilor si mândria pagânilor daca acesti clerici vor voi sa-si apere cauza lor, precum se cuvine, si sa-si dovedeasca nevinovatia lor, sa faca aceasta în timpul excomunicarii lor de un an; iar daca vor întrelasa sa-si lamureasca afacerea lor în timp de un an, de aici înainte nicidecum sa nu se mai primeasca cuvântul lor de aparare. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9 sin. IV ec) CANONUL 80 Cartagina (CARTILE CANONICE ALE CALUGARILOR) Asijderea s-a hotarât ca, daca cineva primeste pe vreunul din manastirile straine si ar voi sa-1 promoveze pe acela în cler, ori sa-1 puna egumen la manastirea sa, episcopul care face aceasta, dezbinându-se de comuniunea cu ceilalti, sa se multumeasca numai cu comuniunea poporului sau; iar acela sa nu ramâna nici cleric, nici egumen. (14, 15, 16 ap.; 15, 16 sin.I ec; 4, 5, 10, 20, 23 sin. IV ec; 17, 18, 20 Trul; 19, 21 sin. VII ec; 3, 21 Antioh.; 1, 2, 13, 15, 16 Sard.; 54, 90 Cartag.; 2, 3, 4 sin. I-II) CANONUL 81 Cartagina (EPISCOPUL SA NU LASE MOSTENIRE ERETICILOR SI NECRESTINILOR) Asijderea s-a hotarât ca, daca vreun episcop ar prefera, fata de Biserica, sa lase mostenitori pe eretici sau pagâni, ori de sunt rudenii, ori de sunt afara de rudenia sa, sa se pronunte si dupa moartea lui anatema asupra unuia ca acesta si numele Iui nicidecum sa nu se pomeneasca de iereii lui Dumnezeu, nici sa se poata dezvinovati, daca va muri fara testament, deoarece, facându-se episcop, are datoria sa faca cuviincioasa împartire a averii sale potrivit fagaduintei sale. (38, 40 ap.; 22 sin. IV; 35 Trul.; 24 Antioh.; 22, 32 Cartag.) CANONUL 82 Cartagina (LIBERAREA SCLAVILOR) De asemenea, s-a hotarât ca în privinta liberarilor de sclavi, care se fac în Biserica, sa se petitioneze la împarat. (72 ap.; 4 sin. IVec; 85 Trul.; 3 Gang.; 64 Cartag.) CANONUL 83 Cartagina (MUCENICII ÎNCHIPUITI) Asijderea s-a hotarât ca pretutindeni altarele care sunt ridicate prin tarini si prin vii, ca si cum întru pomenirea mucenicilor, în care însa nu se dovedeste a fi asezat nici un trup, nici moaste ale mucenicilor, de este cu putinta, sa se distruga de catre episcopii locali, iar daca aceasta nu se poate face din cauza tulburarilor poporului, totusi sa se admonesteze gloatele, ca sa nu se adune la acele locuri. Si pentru ca cei ce cugeta drept cu nici o superstitie sa nu se lege de aceste locuri, nicidecum sa nu se savârseasca acolo pomenirea mucenicilor, decât numai daca ar fi vreun trup sau oarecare ramasita de-ale ori daca s-a predanisit în vechime în chip demn de încredere ca acolo ar fi fost domiciliul de origine, sau al mosiei, sau al patimilor vreunui martir; iar toate altarele, care se ridica oriunde în urma visurilor si descoperirilor false ale unor oameni, în tot chipul trebuiesc înlaturate. (31 ap.; 4 sin. IVec; 31 TruL; 7 sin. VII ec; 5 Antwh.) CANONUL 84 Cartagina (DARÂMAREA IDOLILOR. BISERICA SI STATUL) De asemenea, s-a hotarât a se cere de la preaslavitii împarati ca ramasitele idolatriei, nu numai cele sculptate, ci si cele din orice fel de locuri, ori din dumbravi, ori din copaci, cu tot chipul sa se nimiceasca. (58 Cartag.) CANONUL 85 Cartagina (PRIMATUL CARTAGINEI) Toti episcopii zisera ca daca se hotaraste ca trebuie sa se dicteze în sinod oarecare scrisori, sa binevoiasca a dicta si a iscali în numele tuturor veneratul episcop care prezideaza în acel scaun. Deci se hotaraste ca episcopilor delegati, care trebuie sa se trimita în eparhiile din Africa din cauza donatistilor, sa li se dea scrisori, care sa cuprinda cercul împuternicirii lor, peste care împuternicire sa nu treaca. Si au iscalit. Aureliu, episcopul Bisericii Cartaginei, am consimtit cu hotarârea prezenta si citind-o iscalesc. Asijderea au iscalit si ceilalti episcopi. (55 Cartag.) CANONUL 86 Cartagina (ÎNTÂIETATEA ÎNTRE EPISCOPI SE STABILESTE DUPA VECHIMEA HIROTONIEI) Episcopul Valentin zise: „Daca bunatatea rabdarii voastre îmi permite, voi expune pe rând cum s-a procedat în timpul trecut în Biserica Cartaginei si cele ce s-au întarit în mod sarbatoresc prin iscaliturile fratilor si marturisesc ca noi suntem datori a le tine pe toate acestea. Asadar, noi stim ca rânduiala bisericeasca totdeauna s-a pastrat nestricata, încât nici unul dintre frati n-a îndraznit a-si lua întâietate fata de cei mai vechi ca dânsul, ci, potrivit iubirii, întâietatea li s-a dat totdeauna celor mai vechi, ceea ce s-a primit cu bucurie si de urmasi. Sfintenia voastra deci sa admita a se întari si mai mult aceasta rânduiala prin cuvântul vostru". Episcopul Aureliu zise: „Nu ar fi trebuit sa revenim asupra acestora, daca nu s-ar fi ivit unele conceptii de neînteles, care ne-au îndreptat atentia asupra acelor hotarâri; deoarece însa chestiunea aceasta, pe care fratele si împreuna liturghisitorul nostru a relevat-o acum este comuna, pentru ca fiecare dintre noi sa-si cunoasca rangul hotarât lui de Dumnezeu si ca cei instituiti mai târziu sa cedeze locul celor de mai înainte si sa nu îndrazneasca a lucra oarecând fara stirea acestora, pentru aceasta propun, dupa cum m-am gândit, ca întreg sinodul de acord sa înfrâneze pe cei ce dispretuiesc pe cei mai întâi de ei si pe cei ce îndraznesc ceva fata de cei mai vechi în hirotonie". Xanctip, episcopul primului scaun al Numidiei, zise: „Toti fratii prezenti au auzit propunerea fratelui si împreuna iereu-lui nostru Aureliu; ce zic la aceasta?" Episcopul Diatimiu zise: „Se supune aprobarii voastre ceea ce s-a hotarât prin votul celor batrâni, pentru ca cele cuprinse în hotarârile sinoadelor de mai înainte din Biserica Cartaginei sa se observe de catre toti, fiind deplin întarite hotarârii voastre". Toti episcopii zisera: „Rânduiala aceasta a fost observata atât de Parinti, cât si de înaintasi si se va pazi de catre voi prin voia lui Dumnezeu, observându-se însa si drepturile episcopilor celor care au precadere în Numidia si Mauritania". Apoi toti episcopii care au iscalit hotarârile acestui sinod au hotarât ca matricula, adica consemnarea scaunelor dupa rangul lor si norma din vechime a Numidiei, trebuie sa se pastreze atât la scaunul prim, cât si la mitropolia Constantinopolului. (34 ap.; 4, 6, 7, 18 sin. I ec; 2, 3 sin. II ec; 8, 9 sin. III ec; 9, 17, 28 sin. IV ec; 7, 36, 39 TruL; 9 Antioh.; 20, 56 Laod.; 3, 4, 5 Sard.; 17, 39, 89 Cartag.) CANONUL 87 Cartagina (JUDECAREA EPISCOPJLOR. EPISCOPII SA SE SUPUNA SINODULUI) În privinta lui Coudvultdeu al Centuriei, deoarece potrivnicul lui a cerut ca sa se introduca la sinodul nostru, întrebat fiind, ori de voieste sa fie anchetat cu acela înaintea episcopilor, caci mai întâi fagaduia, în cealalta zi însa a raspuns ca nu-i place aceasta si s-a dus - toti episcopii au hotarât ca nimeni sa nu se împartaseasca cu acel Coudvultdeu pâna ce nu se va termina procesul lui. Dar a se lua de la dânsul episcopia, înainte de sfârsitul procesului Iui, nici unui crestin nu i se poate parea cu cale. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9, 17, 19, 21 sin. IV ec; 8 Trul.; 14, 15 Antioh.; 40 Laod.; 4 Sara.; 8, 12, 15, 19, 96, 121, 128, 129, 130 Cartag.; 13, 16 sin. LII) CANONUL 88 Cartagina (PUNEREA ÎN RETRAGERE DJN EPISCOPIE) În privinta lui Maximian al Bagensiei, s-a hotarât sa se dea din sinod epistole, atât catre dânsul, cât si catre popor, ca acela sa se retraga de Ia episcopie, iar aceia (poporul) sa-si caute pe altul. (9 sin. III ec; 16 sin. I-II; 10 Petru Alex.; 2, 3 Chirii Alex.) CANONUL 89 Cartagina (CARTILE DE HIROTONIE) Apoi s-a hotarât ca cei ce se vor hirotoni de acum înainte în eparhiile Africii sa primeasca scrisori de Ia cei ce-i hirotonesc, iscalita cu mâna acelora, cuprinzând ele consulul si ziua, pentru ca sa nu se nasca nici o îndoiala în privinta celor din urma sau a celor de mai înainte. (86 Cartag.) CANONUL 90 Cartagina (CITETII SA RAMÂNA UNDE AU FOST HIROTESITI) Asijderea s-a hotarât ca, daca oricine ar citi în biserica chiar si numai o data, sa nu se primeasca de alta biserica în cler. Si au iscalit: Episcopul Aureliu al Bisericii din Cartagina, consimtind cu hotarârea prezenta, si citind-o, a iscalit-o. De asemenea, au iscalit si ceilalti episcopi. (33 Trul.; 14 sin. VII ec; 15 Laod.) CANONUL 91 Cartagina (ÎNTELEGEREA CU DONATISTII. BISERICA SI STATUL) Episcopul Aureliu zise: „Socotesc ca ceea ce s-a supus cumpanirii dragostei voastre trebuie sa se întareasca prin hotarâri bisericesti. Noi toti am fagaduit sa ne propunem ca fiecare dintre noi trebuie sa trateze cu capeteniile donatistilor sau sa-si asocieze pe alti episcopi vecini, ca astfel sa trateze cu aceia în fiecare cetate si localitate, prin dregatori sau prin capeteniile acelor localitati; si daca toti aproba aceasta propunere, atunci sa se publice". Toti episcopii zisera: „Toti sunt de acord si toti întarim aceasta propunere prin iscalitura noastra. De asemenea, cerem ca scrisorile ce sunt a se trimite din sinod Ia dregator sa Ie iscaleasca sfintia ta pentru toti". Episcopul Aureliu zise: „Daca se pare dragostei voastre, apoi sa se citeasca formularul tratativelor cu dânsii, pentru ca, daca se aproba, toti sa întarim acea directiva de procedura". Raspuns-au toti episcopii: „Sa se citeasca". Citit-a notarul Lait. (47, 57, 66-69, 91-94, 99, 117-119, 124 Cartag.) CANONUL 92 Cartagina (ÎNDRUMARI PENTRU ÎNTELEGEREA CU DONATISTII) Episcopul Bisericii Ecumenice, Aureliu, zise: „Rugam pe preavred-nicia voastra sa se citeasca ceea ce ni s-a îngaduit prin autoritatea acelui scaun preaînalt si sa porunceasca a se duce Ia îndeplinire". Si citindu-se mandatul si Anciraxându-se actele, episcopul Bisericii Ecumenice zise: „Binevoiti a asculta mandatul, care trebuie sa se trimita de catre vrednicia voastra catre donatisti si Anciraxând actele si trimitându-le lor, si apoi raspunsul lor sa ni-1 faceti cunoscut prin scrisorile voastre: «Noi, trimisii autorizati ai sinodului nostru ortodox, intram în tratative cu voi si dorim sa ne bucuram de îndreptarea voastra; caci cunoastem dragostea Domnului care zice: 'Fericiti sunt facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor numi (Matei 5, 9); Dar si prin prooroci ne spune ca si celor ce nu voiesc sa se numeasca frati ai nostri noi sa Ie zicem: 'Voi sunteti fratii nostri. Deci nu trebuie sa dispretuiti aceasta admonestare a noastra, care vine din iubirea pacii, caci daca voi credeti ca ati avea dreptate, sa nu întrelasati a o spune; anume întrunind sinodul vostru, alegeti dintre voi pe cei ce-i încredintati cu expunerea apararii acelei dreptati a voastre, dupa cum si noi vom face aceasta: anume ca cei alesi din sinodul vostru împreuna cu cei alesi dintre noi sa trateze în liniste în locul si timpul hotarât totul ceea ce este de cercetat, care desparte comuniunea voastra de noi, si ca cu voia Domnului Dumnezeului nostru sa se puna capat în sfârsit ratacirii vechi, ca nu cumva sufletele neputincioase si poporul fara experienta sa se piarda în dezbinarea sacrilega prin încrederea în oameni. Caci daca veti primi frateste aceasta, usor se va lamuri dreptatea; iar de nu voiti sa faceti aceasta, reaua voastra credinta se va cunoaste îndata'»". Si citindu-se acest formular, toti episcopii zisera: „Se aproba întru toate; asa sa fie". Si au iscalit. Aureliu, episcopul Bisericii Cartaginei: „Consim-tesc cu hotarârea prezenta, si citind-o iscalesc." Asijderea au iscalit si ceilalti episcopi. (47, 57, 66-69, 91, 93, 94, 99, 117-119, 124 Cartag.) CANONUL 93 Cartagina (ÎNDRUMARI PENTRU SOLII TRIMISI LA DONATI STI) Instructiile date fratilor Teasiu si Evodiu, delegatii trimisi din sinodul de Ia Cartagina catre preacinstitii si preaevlaviosii domnitori: „Când vor sosi ei cu voia Domnului în fata preacucernicilor împarati sa le descopere felul în care capeteniile donatistilor la sinodul din anul precedent prin interventiile dregatorilor au fost invitati sa se întruneasca cu deplina libertate a cuvântului ca daca ar încerca sa sustina doctrina lor, sa-si aleaga pe câtiva dintre dânsii în numar suficient, care sa trateze în liniste cu noi si cu smerenie crestineasca sa arate fara echivoc ca ar fi de partea lor oarecare dreptate, pentru ca prin aceasta sa se cunoasca puritatea ecumenica (ortodoxa) care din timpurile vechi a stralucit Ia înaltime, si acum (sa se cunoasca) de asemenea (aceasta puritate) în urma nestiintei si unilateralitati adversarilor, dar deoarece nu au avut încredere în aceasta, aproape nimic nu au îndraznit sa raspunda. Deci dar, deoarece a fost epuizat fata de dânsii procedeul episcopesc si cel pasnic si dânsii nefiind în stare sa raspunda ceva împotriva adevarului, în chip nepermis au recurs la forta, încât pe multi episcopi si pe multi clerici, ca sa tacem despre laici, i-au încatusat prin viclenie, si apoi au luat unele biserici si, de asemenea, au încercat sa ia si altele; prin urmare, a ramas ca bunavointa lor, a împaratilor, sa se îngrijeasca pentru Biserica catoliceasca, ceea ce i-a nascut în evlaviosul sân matern si i-a nutrit cu taria credintei, sa se întareasca prin grija lor împarateasca; ca nu cumva niste oameni îndrazneti în timpurile lor binecinstitoare de Dumnezeu, prin oarecare teroare, sa puna stapânire asupra popoarelor neputinciose din cauza ca nu i-a putut corupe se-ducându-i. Caci este cunoscut si de multe ori s-a publicat prin legi marea multime de urâciuni ce se comit de cei ce se întrunesc ilegal, ceea ce de multe ori s-a si osândit prin hotarârile sus-numitilor preaevlaviosi domnitori; deci împotriva nebuniei acelora sa putem capata ajutor divin, care nu este neobisnuit; nici strain de Sfintele Scripturi, câta vreme si Apostolul Pavel, dupa cum se vede din adevaratele fapte ale Apostolilor, cu ajutor armat a rapus conspiratia celor neastâmparati (F. Ap. 21, 33, 23, 24, 25). Deci noi acum cerem aceasta ca sa se acorde neîntârziat aparare institutiilor catolicesti ale Bisericii în fiecare cetate si în locurile diferite ale fiecarei mosii din vecinatate. Deodata trebuie sa se mai ceara si ca sa se pazeasca legea data de Teodosiu, cel de binecuvântata pomenire Parinte al lor, în privinta celor 10 litre de aur asupra ereticilor, care hirotonesc si care se hirotonesc, precum si asupra proprietarilor la care se gaseste adunarea acelora; si sa se ordone ca aceasta lege asa sa se întareasca, încât sa aiba putere asupra lor, ale caror viclenii sprijinitorii Bisericii catolice le-au dovedit prin marturii, ca astfel macar de frica sa înceteze de Ia procedura schismelor si de la rautate eretica cei ce vad pierzarea cea vesnica, si totusi întârzie sa se curateasca si sa se îndrepte. Mai trebuie apoi sa se ceara ca cu buna cinstire a lor sa se înnoiasca legea cea din fiinta, care a ridicat putinta ereticilor de a putea primi ceva, sau prin mosteniri, sau prin testamente, sau de a testa si, scurt zis, ca celor ce sunt orbiti de încrederea lor în nebunie si voiesc sa persiste în ratacirea donatistilor sa li se ia dreptul de a lasa ca mostenire sau a primi ceva. Iar cei ce prin gândul unirii si al pacii voiesc sa se îndrepte, cu suspendarea acestei legi sa poata primi mostenire, chiar daca Ie-a revenit lor ceva din dar sau mostenire când se aflau înca în ratacirea ereticilor, fireste cu exceptia acelora care au socotit ca trebuie sa treaca la catoliceasca Biserica numai dupa ce au fost chemati la judecata; caci despre unii ca acestia este de crezut ca nu de frica judecatii celei ceresti, ci din nesatiul catre folosul pamântesc au dorit unirea catoliceasca. în privinta tuturor acestora este necesar ajutorul autoritatilor fiecarei eparhii si hotarâm ca delegatia sa lucreze si sa duca la îndeplinire, cu libertate de actiune, si altceva ceea ce ar crede ca este favorabil pentru folosul Bisericii". Dar s-a mai hotarât afara de acestea ca sa se trimita scrisori din adunarea noastra catre preaslavitii împarati si autoritatile supreme, prin care sa se convinga deplin ca delegatii sunt trimisi de noi la preafericita curte prin consimtamântul nostru, al tuturor; si deoarece este inoportun sa iscalim noi toti aceste scrisori, ca aceste scrisori prin iscaliturile noastre ale tuturor sa nu fie supraîncarcate, te rugam, frate Aureliu, ca dragostea ta sa bincvoiasca a le iscali în numele nostru, al tuturor. Si au iscalit. Aureliu, episcopul Bisericii Cartaginei, consimt la hotarârea prezenta, si citind-o am iscalit. Asij-derea au iscalit si ceilalti. — Apoi trebuie sa se trimita scrisori si catre dregatori, ca pâna ce Domnul va binevoi sa întoarca la noi pe delegati sa acorde aparare Bisericii ecumenice la autoritatile cetatilor si proprietarii mosiilor. Iar în privinta lui Ecytiu se mai adauga si ca sa se înlature nerusinarea lui din provinciile în care el îsi pune în evidenta drepturile sale ie-ratice fata de purtatorii de grija ai Bisericii din Iponia. Episcopului Bisericii din Roma înca trebuie sa i se trimita scrisori, precum si altora, unde este împaratul, spre a le recomanda pe delegati. Si au iscalit. De asemenea, Aureliu, episcopul Bisericii din Cartagina, consimt la hotarârea prezenta si, citind-o, iscalesc. Asijderea si ceilalti au iscalit. (47, 57, 66-69, 91, 93, 99, 117-119, 124 Cartag.) CANONUL 94 Cartagina (ÎMPACAREA CU DONAT1STII LA CARTAGINA. REZUMATUL CELOR HOTARÂTE DE SINOD) Din toate eparhiile sa se trimita liber delegatie la sinod. Se dispune a se trimite delegati si scrisori catre Mizoniu, deoarece trebuie sa trimita liber delegatia; pentru ca numai în Cartagina s-a facut unirea, sa se trimita scrisori catre dregatori, ca si dregatorii acestia sa dispuna a se pune straduinta pentru unire si în celelalte provincii si cetati; iar de la Biserica Cartaginei în numele Africii întregi sa se trimita multumiri la curte o data cu scrisorile episcopilor pentru ca s-au liberat de donatisti. S-au citit scrisorile papei Inocentiu, precum ca episcopii nu pot trece oricând în partile de peste mare; ceea ce s-a întarit prin învoirea episcopilor, iar spre a exprima multumire pentru urmarirea donatistilor, sa se trimita la curte doi clerici ai Bisericii din Cartagina. (47, 57, 66-69, 91, 93, 94, 99, 117-119, 124 Cartag.) CANONUL 95 Cartagina (SINOADELE EXARHALE DIN AFRICA) S-a hotarât ca de acum înainte nu mai este necesar ca în fiecare an sa se întruneasca fratii, ci de câte ori va cere trebuinta obsteasca, adica a toata Africa, (atunci) dându-se scrisori din toate partile catre acest scaun, trebuie sa se adune sinodul în acea eparhie în care ne-ar îndemna nevoia si împrejurarile; iar pricinile care nu sunt comune, sa se judece în (episcopii) eparhiile, parohiile proprii. (37 ap.; 5 sin. I ec; 19 sin. IV ec; 8 TruL; 6 sin. VII ec; 20 Antioh.; 40 Laod.; 18, 51, 73, 76 Cartag.) CANONUL 96 Cartagina (JUDECATORII ALESI. DIJMUITORII BISERICESTI) Iar daca se face apel si cel ce a apelat si-ar alege judecatori, si apoi si acela pe care 1-a pârât si-ar alege, de atunci înainte nici unul dintre ei sa nu mai apeleze. Delegatii desemnati de diferite eparhii se primesc cu placere; si adica cei din Numidia, din Yizacis, din Mauritania Sitifensis, de asemenea cei din Cezareea, precum si din Tripolitania. Pe lânga acestea s-a hotarât a se cere ca pentru toate nevoile Bisericii sa se aleaga cinci executori, care se vor împarti în diferite eparhii. (74 ap.; 6 sin. 11 ec; 9 sin. IV ec; 15, 100, 122 Cartag.) CANONUL 97 Cartagina (AVOCATII SAU APARATORII BISERICESTI. EPISCOPUL CHEMAT ÎN JUDECATA. BISERICA SI STATUL) S-a mai hotarât ca delegatii Vicentiu si Fortunatian, cei ce vor merge în numele tuturor eparhiilor sa ceara de Ia preaslavitii împarati ca sa dea voie a se institui defensori scolastici, care sa aiba slujba si grija de a apara drepturile în afacerile Bisericii; si acestia, ca iereii eparhiei, care au primit misiune pentru apararea afacerilor celor bisericesti, sa poata lucra cu înlesnire pentru afacerile Bisericii cele de trebuinta, cât si a intra în cancelariile judecatoriilor de câte ori cere nevointa spre a se opune fata de cei potrivnici. S-a hotarât ca delegatii cei alesi, trimisi la curtea împarateasca, sa aiba libertate de actiune. Este cunoscut ca mauritanii din Cezareea au marturisit prin scrisorile lor ca Primos a fost somat prin autoritatile cetatii Tigaveniei sa se prezinte la sinod, caci dupa ordinele împaratesti are sa se prezinte neaparat; si s-a întâmplat ca, desi s-a cautat acest Primos, nu s-a gasit, precum au anuntat diaconii; iar acum deoarece aceiasi mauritani au cerut ca trebuie sa se trimita scrisori de la întreg sinodul la preacinstitul frate, primatele Inocentiu, s-a hotarât a se trimite (scrisoare) pentru ca sa stie ca sinodul a cautat pe Primos si nicidecum nu s-a gasit. (2, 23 sin. IV ec; 75, 93 Cartag.) CANONUL 98 Cartagina (RÂNDUIALA PENTRU ÎNFIINTAREA DE EPARHII) S-a hotarât si aceea ca popoarele care niciodata nu au avut episcopii sai proprii nicidecum nu vor primi episcopi nici în viitor, decât numai daca se hotaraste de sinodul complet al fiecarei eparhii si de primatul cu cadere si cu consimtamântul aceluia sub a carui cârmuire se afla acea biserica. (34 ap.; 6 Sard.; 53, 56 Cartag.) CANONUL 99 Cartagina (ORÂNDUIREA TREBURILOR BISERICESTI DUPA PACEA CU DONATISTII) Fireste ca si acele popoare care s-au convertit de la donatisti si au avut episcopi fara de hotarârea sinodului, acestea se vor învrednici fara îndoiala a avea episcopi; iar popoarele care au avut episcopi si, savârsindu-se acestia, n-au voit sa aiba episcopul lor propriu, ci au nazuit sa fie supusi ocârmuirii altui episcop oarecare, aceasta nu se cuvine a li se refuza. Totusi, si aceea s-a dispus ca episcopii care mai înainte de aducerea legii împaratesti despre unire au convertit pe popoare la Biserica ecumenica, acei episcopi trebuie sa le aiba pe acele popoare pe care le-au avut; iar dupa legea unirii si mai departe trebuie ca toate bisericile si ocârmuirile lor, chiar daca poate fi oarecare drepturi care se cuvin acelor biserici, sa se adjudece episcopilor catolicesti din acele locuri în care bisericile s-au detinut de eretici, ori s-au convertit mai apoi la catoliceasca Biserica, ori de nu s-au convertit; si daca cineva dupa emiterea legii împaratesti si-a însusit oarecare biserici, trebuie sa le restituie pe acelea. (38 ap.; 47, 57, 66-69, 91-94, 117-119, 124 Cartag.) CANONUL 100 Cartagina (JUDECAREA EPISCOPILOR) Dupa ce, în urma raportului si cererii episcopului Maurcntiu, s-a citit scrisoarea adusa de episcopul Placentiu, suplinitorul delegatului Numi-diei, si care scrisoare, dupa dorinta aceluiasi Placentiu, s-a citit înaintea episcopilor si deoarece, cautându-se, nicidecum nu s-au gasit cei care dupa spusele diaconilor aveau sa stea înaintea usilor, adica batrâni din Germania cea noua, chiar si dupa ce au fost cautati de doua si de trei ori, din care cauza Sfântul Sinod a hotarât sa se trimita scrisori primatului Xanctip, ca sa ia spre stire ca episcopul nu poate fi expus ocarii dupa voia poporului mentionat. Episcopul Maurentiu zise: „Deoarece batrânii din Germania noua au fost cautati de doua si de trei ori si nu s-au gasit, cu toate ca au fost avizati de înaintestatatorul episcop sa se prezinte Ia slavi-tul sinod, care se tine pe timpul idusului de acum, totusi ei s-au hotarât sa absenteze cu totii; deci dar sfintia voastra sa hotarasca asupra acestei chestiuni, ca sa nu sufar eu nevinovat de calomnie prin persistenta lor". Sfântul Sinod a hotarât sa aduca sentinta sa din acest sinod împotriva îndaratniciilor potrivit judecatii ieratice; deoarece smerenia bisericeasca trebuie sa se pazeasca în toate lucrurile, s-au fagaduit scrisori catre primatele Xantip, ca sa ia la cunostinta despre judecatorii alesi de sinod, care iara întârziata sa cerceteze în cetatea Tubursicia si sa aduca hotarârea potrivita asupra chestiunii. Episcopul Maurentiu zise: „Cer judecator pe Preasfintitul primat Xantip, pe preasfintitul Augustin, pe Florentin, pe Teasiu, pe Sampsihiu, pe Secund si pe Posidiu, porunciti sa se hotârasca aceasta pentru mine". Sfântul Sinod a învoit pe judecatorii ceruti; iar pe ceilalti judecatori necesari pentru completarea numarului lor, primatul Xantip va hotarî sa-i aleaga batrânii din Germania noua. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9 sin. IV ec; 12, 15, 96, 121 Cartag.) CANONUL 101 Cartagina (PACEA DINTRE BISERICA ROMEI SI ALEXANDRIEI) S-a mai hotarât ca sa scrie preasfintitului Papa Inocentiu în privinta neîntelegerii dintre Biserica Romei si cea a Alexandriei, ca ambele biserici sa pastreze întreolalta pacea pe care o propovaduieste Domnul. CANONUL 102 Cartagina (PARASIREA ÎNTRE SOTI NU ESTE DIVORT) S-a hotarât ca, potrivit învataturii evanghelice si apostolice, nici cel lasat de sotie, nici cea parasita de barbat sa nu se împreune cu altcineva, ci ori sa ramâna asa, ori sa se împace; ceea ce daca vor dispretui, sa fie supusi la penitenta; în privinta acestei chestiuni trebuie sa se ceara emiterea unei legi împaratesti. (48 ap.; 87, 93, 98 Trul; 20 Ancira; 9, 21,31, 35, 36, 46, 48, 77, 80 Vasile cel Mare) CANONUL 103 Cartagina (SFINTELE SLUJBE SE RÂNDUIESC NUMAI DE SINOD) S-a mai hotarât ca rugaciunile întarite la sinod, ori cele de introducere la liturghie, ori cele ce se rostesc la aducerea Jertfei, ori la punerea mâinii, de toti sa se savârseasca si niciodata nicidecum sa nu se rosteasca altele împotriva credintei, ci sa se citeasca cele ce s-au adunat odinioara de cei preaîntelepti. (60 ap.; 63 Trul.; 59 Laod.) CANONUL 104 Cartagina (JUDECATA BISERICEASCA SI CEA LUMEASCA) S-a hotarât ca oricine ar cere vreodata de la împarat ca afacerile sale sa se judece la judecatoriile lumesti sa se lipseasca de demnitatea sa; iar de ar cere de la împarat judecata episcopeasca, întru nimic sa nu i se puna piedica. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9 sin. IVec; 12 Antioh.; 15, 96 Cartag.) Vezi comentariile de la canonul 12 Antiohia. CANONUL 105 Cartagina (CARTILE CANONICE. CLERICII DIN AFRICA SA NU MEARGA LA ROMA DECÂT CU CARTI CANONICE) Oricine, nefiind în comuniune în Africa, ar trece pe ascuns spre a intra în comuniune în partile de peste mare se va pagubi de clericatul sau. (12, 13 ap.; 5 sin. I ec; II, 13 sin. IV ec; 17 Trul.; 6, 7, 8, 11 Antioh.; 41, 42 Laod.; 9 Sard.; 23 Cartag.) CANONUL 106 Cartagina (RÂNDUIALA PENTRU LEGATURA CLERULUI CU CAPETENIA STATULUI ROMAN DE APUS) S-a hotarât ca oricine va vrea vreodata sa mearga la curtea împarateasca, în scrisoarea de recomandare, care se trimite catre Biserica Romei, sa se arate în chipul cel mai clar scopul pentru care merge la curte, si de acolo sa primeasca apoi alta scrisoare catre curte. Din cauza aceasta, daca cel ce a luat scrisoare de trimitere (recomandare) numai catre Roma, trecând sub tacere nevoia pentru care trebuie sa mearga la curte, ar vrea de-a dreptul sa mearga la curte, acela se va scoate din comuniune. Iar daca acolo în Roma i s-ar ivi vreo nevoie neasteptata de a merge la curte, va arata nevoia aceasta episcopului Romei si va lua alta scrisoare de la însusi episcopul Romei. Apoi scrisorile de trimitere date clericilor lor de catre primati sau de catre oricare dintre episcopi sa aiba indicata ziua Pastilor; iar daca ziua Pastilor din acel an nu este înca cunoscuta, atunci sa se puna data Pastilor trecute, în felul cum s-a obisnuit a se scrie de Consulat în actele publice. (12 ap.; 11 Antioh.; 7, 9 Sard.; 97 Cartag.) CANONUL 107 Cartagina (EPISCOPUL NU POATE JUDECA PRICINA SA) Pe vremea preaslavitilor împarati, în anul al saptelea al lui Onoriu si în al treilea al lui Teodosiu, al augustilor consuli, în a saptesprezecea zi a calendelor lunii iulie, în Cartagina, în al doilea despartamânt al Bisericii. S-a hotarât în acest sinod ca un episcop singur sa nu dea sentinta în afacerile judecatoresti proprii. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9 sin. IV ec; 12, 15, 20, 96 Cartag.) CANONUL 108 Cartagina (DONATISTII DOBÂNDESC LIBERTATE) Dupa consulatul preaslavitilor augustilor împarati, în anul al optulea al lui Onoriu si în al patrulea al lui Teodosiu, în ziua a optsprezecea a calendelor lunii iulie, în Cartagina, în al doilea despartamânt al Bisericii, Episcopii Florentin, Posidiu, Presidiu si Venantiu au primit în sinodul acesta delegatia împotriva donatistilor. In vremea aceasta s-a dat lege ca oricine, potrivit alegerii sale libere, sa primeasca nevointa crestinismului. (80 ap.; 12 Neocez.; 99 Cartag.) CANONUL 109 Cartagina (OSÂNDIREA PELAGIANISMULUI) Pe vremea preaslavitilor împarati, în anul al 12-lea al lui Onoriu si în al optulea al lui Teodosiu, al consulilor în calendele lunii mai, în Cartagina, în cancelaria bisericii lui Faust, fiind episcopul Aureliu presedintele sinodului general, asistat de diaconi, s-a hotarât de catre toti episcopii bisericii din Cartagina, întruniti în Sfântul Sinod, ale caror nume si iscalituri sunt puse la acte. De va zice cineva ca protoparintele Adam s-a facut (de Dumnezeu) om muritor, asa încât ori de ar pacatui, ori de n-ar pacatui, va muri cu trupul, adica va iesi din trup nu dupa vina pacatului, ci din nevoia firii, sa fie anatema. (1, 4 sin. III ec; 110-116 Cartag.) CANONUL 110 Cartagina (BOTEZUL COPIILOR) Asijderea s-a hotarât ca oricine tagaduieste ori zice ca pruncii cei mici si de curând nascuti din pântecele maicilor, botezându-se, nu se boteaza întru lasarea pacatelor si nici nu-si atrag nimic din pacatul stramosesc al lui Adam, care trebuie sa se capete prin baia renasterii (de unde urmeaza ca la acestia nu se întelege forma botezului cea întru lasarea pacatelor cea adevarata, ci cea mincinoasa), sa fie anatema; fiindca nu altfel trebuie sa se înteleaga cele spuse de apostolul: „Precum printr-un singur om a intrat pacatul în lume si prin pacat moartea; si astfel moartea a trecut la toti oamenii, întru acela prin care toti au pacatuit" (Rom. 5, 12), fara numai în felul în care pururea le-a înteles catoliceasca Biserica, cea raspândita si întinsa pretutindenea. Deci pentru canonul acesta al credintei, si pruncii, care de sine nici unul din pacate n-au putut savârsi, cu adevarat întru lasarea pacatelor se boteaza, ca sa se curateasca întru dânsii prin renastere ceea ce si-au atras din nasterea cea veche. (1, 4 sin. 111 ec; 72, 109, 111-116 Cartag.) CANONUL 111 Cartagina (LUCRAREA HARULUI) Asijderea s-a hotarât ca oricine ar zice ca harul lui Dumnezeu, prin care cineva se îndreapta prin Iisus Hristos Domnul nostru, are putere numai pentru lasarea pacatelor celor savârsite deja si ca nu da înca ajutor spre a nu mai savârsi altele, sa fie anatema. (1, 4 sin. UI ec; 109, 110, 112-116 Cartag.) CANONUL 112 Cartagina (LUCRAREA HARULUI) Asijderea s-a hotarât ca oricine va zice ca acelasi har al lui Dumnezeu, cel prin Iisus Hristos Domnul nostru, ne ajuta numai ca sa nu pacatuim, deoarece prin acela ni se descopera si ni se arata cunoasterea pacatelor spre a sti ce trebuie sa cerem si de ce trebuie sa ne ferim, dar prin el nu ni se da si ca, cunoscând ce este de facut, sa avem si dragostea, si putinta de a faptui, sa fie anatema; fiindca Apostolul, zicând: „Cunostinta îngâmfeaza, iar dragostea zideste" (I Cor. 8, 1), este prea nelegiuit a crede ca spre a ne îngâmfa avem harul lui Hristos, iar spre a ne zidi nu-1 avem, câta vreme ambele sunt darul lui Dumnezeu: si a sti ce trebuie a faptui, si a iubi ceea ce trebuie a faptui; ca dragostea zidind, cunostinta sa nu poata a se mândri, caci precum s-a scris si de la Dumnezeu: „Cel ce învata pe oameni stiinta" (Ps. 93, 10), tot asa s-a scris ca: „Dragostea de la Dumnezeu este" (I loan 4, 7). (1, 4 sin. III.; 109-111, 113-116 Cartag.) CANONUL 113 Cartagina (TREBUINTA HARULUI) Asijderea s-a hotarât ca oricine ar zice ca pentru aceea ni se da noua harul dreptatii, ca ceea ce putem face prin vointa libera sa savârsim mai usor prin har, ca si când daca nu ni s-ar fi dat harul, desi nu usor, dar am fi putut si fara acela sa împlinim poruncile divine, sa fie anatema. Caci unde a vorbit Domnul despre rodurile poruncilor, acolo nu a zis: „Fara de Mine mai greu puteti faptui", ci a zis: „Fara de Mine nimic nu puteti face" (loan 15,5). (1, 4 sin. III ec; 109-112, 114-116 Cartag.) CANONUL 114 Cartagina (TOTI OAMENII AU PACATE) Asijderea s-a hotarât ca în privinta celor ce le graieste Sfântul Apostol loan: „De vom zice ca pacat nu avem, pe noi însine ne amagim si nu este adevarul întru noi" (I loan 1, 8), daca oarecine ar fi de parere ca sunt a se întelege astfel, ca si când ar spune ca pentru cuget umilit nu trebuie sa zicem ca nu avem pacate, iar nu fiindca cu adevarat asa este, sa fie anatema; fiindca Apostolul mai apoi urmeaza si adauga astfel: „De vom marturisi pacatele noastre, credincios este el si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasea de toata nedreptatea" (I loan 1, 9), si aici lamurit se arata ca nu numai din cuget umilit, ci chiar cu adevarat se zice. Caci Apostolul putea sa zica: „De vom zice ca nu avem pacat, ne înaltam pe noi si nu este umilinta întru noi"; zicând însa: „ne amagim pe noi însine, nu este adevarul întru noi", a aratat lamurit ca cel ce zice despre sine ca nu are pacat nu spune adevarul, ci minte. (1, 4 sin. III ec; 109-113, 115-116 Cartag.) CANONUL 115 Cartagina (NIMENI NU ESTE FARA DE PACAT) De asemenea, s-a hotarât ca daca oricine ar zice ca cele ce le rostesc sfintii în rugaciunea domneasca: „Si ne iarta noua pacatele noastre" (Matei 6, 12), nu le zic pentru sine însisi, deoarece lor nu le mai este necesara aceasta cerere, ci pentru altii, care sunt pacatosi în poporul lor, si ca nu zice fiecare dintre sfinti: „Iarta-mi mie datoriile mele", ci „lasa noua datoriile noastre", ca si cum cel drept ar întelege sa ceara mai vârtos pentru altii decât pentru sine, sa fie anatema; caci sfânt si drept era Apostolul Iacov când a zis: „Ca întru multe gresim toti" (Iac. 3, 2). Pentru ce se adauga „toti", decât numai ca ideea aceasta sa fie în armonie cu psalmul, unde se citeste: „Sa nu intri la judecata cu robul tau, ca nu se va îndrepta înainte ta tot cel viu" (Ps. 142, 2); si în rugaciunea preaînteleptului Solo-mon: „Nu este om care sa nu greseasca" (III Reg. 8, 46), si în cartea sfântului Iov: „în mâna fiecarui om se însemneaza, ca fiecare om sa-si cunoasca neputinta sa" (Iov 37, 7). Drept aceea înca si sfântul si dreptul Daniel proorocul la plural zice: „Noi am pacatuit, am nelegiuit" (9, 5) si celelalte, pe care acolo cu umilinta si dupa adevar le marturiseste, ca sa nu se creada, precum socotesc unii aceasta, ca el nu vorbeste despre pacatele sale, ci mai vârtos despre ale poporului sau, dupa aceea a zis ca: „ma rugam si marturiseam pacatele mele si pacatele poporului meu Domnului Dumnezeului meu" (9, 20); n-a voit sa zica: „pacatele noastre", ci a zis: „Ale poporului sau si ale sale", ca si cum proorocul ar fi vazut înainte de cei ce le vor întelege rau acestea. (1, 4 sin. 111 ec; 109-114, 116 Cartag.) CANONUL 116 Cartagina (RUGACIUNEA DOMNEASCA NU ESTE FATARNICA) Asijderea s-a hotarât ca oricine afirma ca cuvintele din rugaciunea Domneasca unde zicem: „Lasa-ne noua datoriile noastre" (Matei 6, 12) asa se zic de sfinti precum ca numai din cuget smerit, iar nu dupf adevar se rostesc acestea, sa fie anatema. Caci cine ar suferi pe cel ce se roaga mintind nu oamenilor, ci lui Dumnezeu însusi? pe cel ce cu buzele sale zice ca voieste a i se ierta, iar cu inima zice ca nu are pacate care sa i se ierte lui. (1, 4 sin. UI ec; 109-115 Cartag.) CANONUL 117 Cartagina (JURISDICTIA ASUPRA BISERICILOR REVENITE DE LA DONATISTI. RÂNDUIREA CÂRMUIRII BISERICILOR ÎNTOARSE DE LA DONATISTI) Asijderea s-a hotarât, fiindca mai înainte cu câtiva ani s-a decis întru aceasta biserica de catre un sinod complet ca toate acele biserici care se afla sub jurisdictie si s-ar fi facut catolicesti mai înainte de aducerea legilor în privinta donatistilor sa revina acelor scaune prin ai caror epis-copi.au fost îndemnate sa se împreune cu unitatea catoliceasca, iar toate acelea care dupa emiterea legilor s-au împreunat sa revina acelora de care s-au tinut si când erau de partea lui Donat. Si fiindca din cauza aceasta s-au ivit si se ivesc multe certuri între episcopi în privinta jurisdictiei, acum s-a hotarât în acest sfânt sinod ca, în privinta celor ce se pare ca atunci nu s-a facut îngrijire desavârsita, oriunde exista biserica catoliceasca, dar si de cea din partea lui Donat, si acelea au depins de scaune diferite, în oricare timp s-ar fi facut acolo unirea, sau înainte, sau dupa emiterea legilor, sa depinda de acel scaun caruia a apartinut acolo catoliceasca bise-rica existenta din vechime. (47, 57, 66-69, 91-94, 99, 118, 119, 124 Cartag.) CANONUL 118 Cartagina (NOUA ORÂNDUIRE A EPARHIILOR DUPA ÎNTOARCEREA DONATISTILOR) Fireste, astfel, ca, daca s-au convertit episcopi de la donatisti la unitatea catoliceasca, episcopii sa împarta deopotriva între dânsii circumscriptiile gasite asa, în care erau ambele parti: adica sa li se încuviinteze unele tinuturi unuia si altele altuia, asa ca cel mai vechi în episcopie sa împarta, iar cel mai mic sa aleaga; si de cumva va fi numai un loc, va apartine aceluia care se va gasi mai învecinat; iar daca cu amândoua scaunele se învecineaza, aceluia i se va lasa, pe care multimea-1 va alege. Si de cumva cei vechi catolicesti vor vrea pe al lor, si cei ce s-au întors de la Donat pe al lor, sa fie preferata parerea celor mai multi fata de cei mai putini; iar daca partile sunt egale, sa revina celui mai vechi episcop. Si daca se vor gasi mai multe locuri de felul acela ca într-însele sunt ambele parti, care nu se pot împarti în chip egal, fiind numarul din acele locuri inegal, acolo întâi sa se împarta în chip egal numerii, si pentru ceea ce ramâne de prisos în acel loc se va observa ceea ce s-a zis mai sus, când s-a vorbit despre un singur loc. (47, 57, 66-69, 91-94, 99, 117, 119, 124 Cartag.) CANONUL 119 Cartagina (STAPÂNIREA UNUI TINUT BISERICESC DUPA DREPTUL DE STAPÂNIRE NASCUT DIN 3 ANI DE CÂRMUIRE. PRESCRIPTIA JURISDICTIEI DUPA TREI ANI) Asijderea s-a hotarât ca, daca cineva dupa emiterea legilor ar converti vreun loc la unitatea catoliceasca si daca l-ar detine pe acela trei ani fara sa-1 pretinda cineva, de aici sa nu se mai ceara de la el, chiar daca în cursul celor trei ani exista un episcop care avea dreptul sa-I ceara, dar s-a linistit; iar daca nu a existat un astfel de episcop, sa nu se hotarasca în condica; ci când locul cel vaduvit va primi episcop, sa-i fie lui îngaduit a-I cere în curs de trei ani de la acea zi. Tot asa, daca vreun episcop s-ar întoarce din partea Iui Donat la biserica cea catoliceasca, sa nu se hotarasca în condica în timpul hotarât, ci din ziua în care s-a întors sa aiba dreptul a cere în curs de trei ani locurile care se cuvin scaunului sau. ( 47, 57, 66-69, 91-94, 117, 118, 124 Cartag) CANONUL 120 Cartagina (NEÎNTELEGERILE TERITORIALE DINTRE EPARHII LE JUDECA SCAUNUL SINODAL) Asijderea s-a hotarât ca oricare episcopi, care pretind popoarele despre care cred ca se cuvin scaunului lor, urmarind sa faca aceasta nu prin hotarârea celorlalti episcopi, ci ar navali asupra popoarelor (le trece sub jurisdictia sa) care tin de altul, fie ca ele voiesc, fie ca ele nu voiesc, sa se pedepseasca cu pierderea (pricinii) lor. Si toti aceia care au facut aceasta, daca nu se va solutiona (afacerea) în adunarea episcopilor, ci se cearta chiar pe aceasta chestiune, sa se îndeparteze de acolo acela despre care se va dovedi ca, abandonând pe judecatorii bisericesti, a facut navalire (asupra popoarelor). Si nici sa nu se amageasca cineva pe sine ca a luat de Ia primat scrisori pentru a le tine, ci ori de are scrisori, ori de nu are, sa se înteleaga cu cel ce Ie tine (popoarele) si de la acela sa ia scrisori ca sa se arate ca el în chip pasnic detine biserica ce i se cuvine lui. Iar daca si acela care mai înainte a detinut biserica ar aduce împotriva vreun motiv, asupra acestuia înca sa se hotarasca între episcopii judecatori sau de catre aceia pe care primatul i-ar da lor sau de catre cei învecinati, pe care-i vor alege prin buna învoiala. (6 sin. I ec; 9, 17 sin. IV ec; 25 Trul.) CANONUL 121 Cartagina (JUDECAREA CELOR CE ARATA NEPASARE FATA DE TREBURILE EPARHIILOR LOR) De asemenea, s-a hotarât ca toti acei episcopi care ar neglija sa câstige pentru unitatea catolica locurile apartinatoare scaunului lor sa se pdep-seasca de catre episcopii sârguinciosi din vecinatatea lor, ca sa nu se întârzie a face aceasta. Pentru aceea, daca în termen de sase luni de la ziua întrunirii în acest scop nimic nu ar ispravi, atunci acele locuri se vor atribui celui ce poate sa le câstige; asa însa ca, daca acela despre care se arata ca lui i se cuvin acele locuri, într-adins, din oarece calcul s-a parut numai ca neglijeaza, fiind aceasta pe placul ereticilor, ca ei sa fie primiti fara zgomot: si în aceasta de catre altul s-a zadarnicit sârguinta Iui, pe care daca ar fi întrebuintat-o, mai mult ar fi întarit pe cei eretici; aceasta cer-cetându-se întreolalta de catre episcopii judecatori, locurile se vor restitui scaunului sau. Iar daca episcopii judecatori sunt din diferite eparhii, acel primat va da pe judecator, pe al carui teritoriu se afla locul în privinta caruia s-a ivit neîntelegerea. Iar daca prin învoire comuna s-ar alege judecatori din vecinatate, sa se aleaga ori unul, ori trei; si daca s-ar alege trei, sa urmeze sau hotarârii tuturor, sau a celor doi. (58 ap.; 19 Trul.; 11 Sard.; 19 Lciod.; 41, 71, 123, 124 Cartag.) CANONUL 122 Cartagina (DE LA JUDECATORII ALESI NU SE POATE FACE APEL) Iar de la judecatorii alesi prin întelegere comuna sa nu fie îngaduit a apela. Si oricare de s-ar dovedi ca din îndaratnicie nu vrea sa se supuna judecatorilor, episcopul primului scaun, cunoscând aceasta împrejurare, va da scrisori ca nici unul dintre episcopi sa nu comunice cu acela pâna ce nu se va supune. (58, 74 ap.; 6 sin. II ec; 9 sin. IVec; 15, 96, 100 Cartag.) CANONUL 123 Cartagina (OSÂNDA EPISCOPULUI NEPASATOR DE TREBURILE EPARHIEI) Daca vreun episcop va fi neglijent fata de eretici, ori în privinta condicilor, ori în privinta scaunelor, sa se admonesteze de catre episcopii sârguinciosi vecini si sa i se arate neglijenta lui, ca sa nu aiba cuvânt de aparare; iar daca din ziua în care a fost admonestat pâna în sase luni, petrecând în aceeasi eparhie, nu ar purta grija în privinta celor ce sunt datori a se întoarce Ia unitatea catoliceasca (ortodoxa), cu unul ca acela sa nu intre în comuniune pâna nu va îndeplini acest lucru. Si daca executorul nu ar veni în acele locuri, sa nu i se puna în sarcina episcopului. (58 ap.; 19 Trul.; 11 Sard.; 47, 57, 71, 121, 122, 124 Cartag.) CANONUL 124 Cartagina (OSÂNDA EPISCOPILOR CARE FAC ARATARI NEADEVARATE) Iar daca se va dovedi ca vreun episcop a mintit în privinta intrarii în comuniune a ereticilor donatisti, spunând ca au intrat în comuniune si se dovedeste ca el însusi stie ca nu au intrat în comuniune, acela sa piarda chiar episcopia. (58 ap.; 19 Trul.; 11 Sard.; 47, 57, 71, 121-123 Cartag.) CANONUL 125 Cartagina (AUTOCEFALIA BISERICII DIN AFRICA) Asijderea s-a hotarât ca presbiterii, diaconii si ceilalti clerici inferiori care vor fi nemultumiti de sentinta episcopilor lor, în pricinile ce le au, sa se audieze de episcopii lor învecinati si controversele cele dintre dânsii le vor solutiona aceia care au fost acceptati de ei cu consimtamântul episcopilor lor proprii. Iar daca si de la acestia ar voi sa apeleze, sa nu le fie iertat sa apeleze decât numai la sinoadele din Africa sau la primatii eparhiilor lor. Iar cel ce ar vrea sa apeleze peste mare de nimeni sa nu se primeasca în comuniune în Africa. (6 sin. II ec; 9 sin. IV ec; 4 Antioh.; 10, 11, 12, 14, 15, 20, 23, 28, 105 Cartag.) CANONUL 126 Cartagina (VÂRSTA CANONICA PENTRU CALUGARITE) Asijderea s-a hotarât ca, daca oricare dintre episcopi ar pune sau a pus valul calugaresc pe o fecioara pâna la vârsta de 25 de ani, în cazurile când a fost nevoit sa faca aceasta fiind primejduita castitatea feciorelnica, sau în cazul când se banuieste existenta vreunui îndragostit puternic, sau a unui rapitor, sau aceea se simte strabatuta de oarecare primejdie aducatoare de moarte, si parintii ei, sau cei sub a caror grija se gaseste se roaga ca sa nu se savârseasca fara de schima calugareasca, pe unul ca acesta sa nu-1 învinuiasca cu sinodul care a fixat acel numar al anilor. (16 sin. IVec; 4, 40 Trul.; 6, 16, 44 Cartag.; 18 Vasile cel Mare) CANONUL 127 Cartagina (SCAUNUL DE JUDECATA SINODALA ÎN AFRICA) Asijderea întreg sinodul a hotarât sa se aleaga din fiecare eparhie câte trei judecatori, pentru ca sa nu se mai retina pentru timp mult toti episcopii întruniti la sinod. Si s-au ales din Biserica Cartaginei, Vicentiu, Fortu-natian si Clar; din eparhia Numidiei, Alipie, Augustin si Restitut; din eparhia Bizacenei, pe lânga preasfintitul primat Donatian, Cresconiu, Iu-cund si Emilian; din cea a Mauritaniei Sitifensis, Severian, Asiatic si Donat; din eparhia Tripolitaniei, Plautiu, trimis dupa obicei în delegatie; care toti au cercetat împreuna cu preasfintitul primat Aureliu toate chestiunile; pe care întreg sinodul 1-a rugat sa iscaleasca toate chestiunile solutionate sau scrisorile. Si au iscalit: Aureliu, episcopul Cartaginei, consimtind cu hotarârea prezenta si citind-o, am iscalit. Asemenea au iscalit si ceilalti episcopi. CANONUL 128 Cartagina (CEI AFURISITI NU-I POT PÂRÎ PE CLERICI) S-a mai hotarât de catre toti, deoarece prin hotarârile de mai înainte ale sinoadelor s-a normat în privinta persoAnelor clericale care trebuie sa se admita la acuzare si nu s-au hotarât care persoAne sa nu se admita; din cauza aceasta hotarâm dupa dreptate ca acela sa nu se admita la acuzare care a fost scos din comuniune si se gaseste sub afurisire, fie cleric, fie laic cel ce voieste sa acuze. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9, 21 sin. IV ec; 8, 19, 30, 129, 130 Cartag.) CANONUL 129 Cartagina (ARATAREA CELOR CE NU-I POT PÂRÎ PE CLERICI) Asijderea s-a hotarât ca nici un sclav si nici chiar cei liberati sa nu se admita la acuzare; apoi nici unul dintre aceia pe care legile civile nu-i admit sa pârasca pentru vinovatii, precum nici unul dintre aceia care sunt pângariti cu pata privatiunii de drepturi civile, adica comediantii, si nici oricare persoAne care s-au spurcat cu fapte rusinoase: nici ereticii, nici pagânii, nici iudeii; totusi, tuturor carora li se refuza acest drept de acuzare nu li se refuza dreptul de a acuza în cauzele lor proprii. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9, 27 sin. IV ec; 8, 19, 30, 128, 130 Cartag.) CANONUL 130 Cartagina (ÎNVINUIREA NEDOVEDITA ÎNLATURA PE PÂRÂTOR) Asijdeea s-a hotarât ca de câte ori clericii vor fi pusi de acuzatori sub acuza pentru mai multe vinovatii, si una dintre ele, care la început s-a dezbatut, nu s-a putut dovedi, celelalte sa nu se mai admita dupa aceea spre dezbatere. (74 ap.; 6 sin. II ec; 9, 21 sin. IV ec; 9, 19, 30, 128, 129 Cartag.) CANONUL 131 Cartagina (CINE POATE FI MARTOR LA JUDECAREA CLERICILOR) Si sa nu se mai admita la marturie ca martori cei despre care s-a poruncit sa nu se primeasca nici la acuza sau pe care acuzatorul îi aduce din casa sa; nici sa se primeasca marturia pâna la vârsta de 14 ani. (75 ap.; 2 sin. I ec; 8, 19, 30, 59, 128-130, 132 Cartag.) CANONUL 132 Cartagina (DUHOVNICUL NU POATE FI MARTOR. SINGURA MARTURIA DUHOVNICEASCA NU ARE CREZARE) Asijderea s-a hotarât ca, daca un episcop ar zice cândva ca cineva lui singur i-a marturisit vinovatia sa si acela tagaduieste, sa nu socoteasca episcopul ca va fi târât în ocara sa, fiindca lui singur nu i se da crezamânt, chiar daca zice ca din imboldul constiintei sale nu poate sa fie în comuniune cu cel ce tagaduieste fapta sa. (75 ap.; 131 Cartag.) CANONUL 133 Cartagina (EPISCOPUL SA NU FIE GRABNIC A OSÂNDI FARA DOVEZI) Câta vreme episcopul propriu nu ar comunica cu cel afurisit, cu episcopul acela sa nu comunice ceilalti episcopi; ca episcopul sa se fereasca mai bine a nu zice împotriva cuiva ceva ceea ce nu poate dovedi cu dovezi de la altii. Episcopul Aureliu zise: „Dupa ce s-au adus hotarârile prin vointa sinodului întreg întrunit si a smereniei mele, se decide sa se faca încheierea tuturor agendelor rezolvate în chip definitiv mai înainte si împreuna dezbaterea celor stabilite cu ziua de azi sa se primeasca la acele bisericesti; iar cele ce înca nu sunt solutionate le vom comunica în scris în ziua urmatoare cinstitului nostru frate si împreuna episcop Bonifaciu prin fratii nostri, episcopul Faustin si presbiterii Filip si Asell". Si au iscalit. (12, 16, 28-32, 75 ap.; 5 sin. I ec; 4 sin. IV ec; 4, 6, 20 Antioh.; 13, 14, 15 Sard.; 9, 10, 11, 20, 29, 132 Cartag.) | |
| Vizualizări: 1085 | Descărcări: 0 | Comentarii: 1 | Rating: 0.0/0 | |
| Total comentarii : 0 | |