Bine aţi venit Гость!
Vineri, 07.05.2021, 19:29
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

CANOANELE Sinodului al saselea local de la Sardica (343)
19.04.2012, 10:30


CANOANELE Sinodului al saselea local de la Sardica (343)

CANONUL 1 Sardica (MUTAREA (TRANSFERAREA) EPISCOPILOR)

Osiu, episcopul cetatii Corduvei, zise: „Nu atât obiceiul cel rau, cât mai vârtos coruptia cea preavatamatoare a cârmuirii afacerilor bisericesti trebuie sa se dezradacineze chiar din temeliile ei, ca nici unuia dintre episcopi sa nu-i fie iertat a se muta dintr-o cetate mica în alta cetate. Caci este vadit pretextul acestei cauze, pentru care se fac unele ca acestea. Caci niciodata nu s-a putut afla vreunul din episcopi, care sa fi nazuit a se muta de la o cetate mai mare la o cetate mai mica, prin ceea ce s-a dovedit ca unii ca acestia s-au aprins cu un înfocat chip al lacomiei dupa averi, si au slujit mai mult trufiei, ca sa se para ca au câstigat stapânire mai mare. Prin urmare, nu sunt oare de acord ca astfel de rautate sa se pedepseasca mai aspru, caci socotind ca unii ca acestia nici comuniunea laicilor nu se cuvine sa o aiba?" Episcopii zisera cu totii: „Toti sunt de acord".

(14 ap.; 15 sin. I ec; 5 sin. IV ec; 20 Trul.; 13, 16, 18, 21 Antioh.; 2, 17 Sard.; 48 Cartag.)

 

CANONUL 2 Sardica (ÎNSELACIUNEA LA MUTAREA (TRANSFERAREA) EPISCOPILOR)

Episcopul Osiu zise: „Iar de s-ar afla vreunul asa de nebun ori îndraz­net, încât sa fie de parerea de a aduce o oarecare scuza pentru unele ca acestea, adeverind ca i s-au adus scrisori de la popor, vadit este ca s-au putut corupe câtiva oarecari cu plata si cu pret pentru ca sa faca tul­burari în Biserica, ca si cum ar dori, fireste, sa-1 aiba pe dânsul episcop. Deci socotesc ca acest fel de viclesuguri si uneltiri sunt cât mai vrednice de pedeapsa, încât unul ca acesta nici la sfârsitul vietii sa nu se învred­niceasca nici chiar de comuniunea laicilor. Raspundeti deci, sunteti de acord cu aceasta socotinta?" Raspuns-au: „Se aproba cele spuse".

(14 ap.; 15 sin. I ec; 5 sin. IV ec; 20 Trul.; 13, 16, 18, 21 Antioh.; 1, 17 Sard.; 48 Cartag.)

 

CANONUL 3 Sardica (AUTONOMIA EPARHIALA. JUDECAREA

PRICINILOR DINTRE IERARHII DIN APUS. SINODUL EPISCOPILOR VECINI)

Episcopul Osiu zise: „Aceasta înca este de nevoie a se adauga ca nici unul dintre episcopi sa nu treaca de la eparhia sa în alta eparhie, în care se gasesc episcopi, fara numai de s-ar chema de fratii cei ce sunt într-însa; spre a nu se parea ca noi închidem usile dragostei. Asemenea trebuie sa ne îngrijim si pentru ca, daca în vreo eparhie careva dintre episcopi ar avea pricina împotriva fratelui si împreuna episcopului sau, nici unul din­tre acestia sa nu cheme episcopi din alta eparhie drept judecatori. Iar daca cumva vreunuia dintre episcopi i s-ar parea ca este condamnat în vreo pricina si ar socoti ca pricina lui nu este rea, ci buna, ca astfel sa se înnoiasca judecata, de s-ar parea dragostei voastre sa cinstim memoria Sf. Petru si sa se scrie lui Iuliu, episcopul Romei, în privinta celor care s-au judecat, ca prin episcopii vecini ai eparhiei, de ar trebui, sa se în­noiasca judecata si el sa dea pe judecatori. Iar de nu s-ar putea dovedi ca pricina lui este de acest fel, încât sa fie nevoie de a doua judecata, atunci cele o data judecate sa nu se mai desfaca si cele facute sa ramâna întarite.

(35 ap.; 15 sin. ec; 5 sin. IV ec; 13, 16, 21 Antioh.; 2, 4, 5 Sard.)

CANONUL 4 Sardica (SINODUL EPISCOPILOR VECINI)

Episcopul Gaudentiu zise: „Daca vreunul dintre episcopi s-ar caterisi prin sentinta episcopilor care se afla în vecinatate si ar zice ca din nou va aduce motive de aparare pentru sine, atunci sa nu se puna altul în scaunul sau pâna ce episcopul Romei, cunoscând chestiunea, ar da hotarâre în privinta aceasta".

(14, 74 ap.; 3, 5 Sard.; 16 sin. I-II)

CANONUL 5 Sardica (RÂNDUIALA EPISCOPILOR DIN APUS)

Episcopul Osiu zise: „Hotarasca-se ca daca vreun episcop s-ar pârî si, întrunindu-se episcopii acelui teritoriu, l-ar scoate din treapta lui, si el, ca si când ar fi fost chemat, s-ar refugia (cu apel) la prefericitul episcop al Bisericii Romei si acesta ar voi sa-1 asculte si ar socoti ca este cu dreptate a se cerceta din nou pricina lui si va crede de cuviinta, sa scrie episcopilor învecinati cu eparhia, ca acestia sa cerceteze totul cu de-amanuntul si cu temeinicie, si sa aduca sentinta în chestiune, potrivit fidelitatii adevarului. Iar daca vreunul dorind sa se asculte din nou pricina lui si la rugamintea lui episcopul Romei ar socoti sa judece, si acesta ar trimite presbiteri din partea sa, sa fie în puterea acestui episcop de a judeca ori de este bine si de a se hotarî daca trebuie sa trimita judecatori împreuna cu episcopii în­vecinati, ca judecatori vor avea puterea aceluia de a judeca, care i-a trim­is; si aceasta este a se primi. Iar daca episcopul Romei ar socoti ca pentru cunoasterea pricinii episcopului ajunge si sentinta data mai înainte îm­potriva episcopului, sa faca ceea ce s-ar parea preaînteleptului sau sfat ca este bine". Episcopii au raspuns: „Se primesc cele spuse".

(14, 74 ap.; 5, 6 sin. I ec; 2, 6 sin. II ec; 17, 19, 28 sin. IV ec; 14, 15 Antioh.; 3, 4 Sard.; 23, 28, 105, 125 Cartag.)

CANONUL 6 Sardica (ALEGEREA EPISCOPILOR)

Episcopul Osiu zise: „Daca s-ar întâmpla vreo eparhie, în care se afla episcopi mai multi, sa absenteze un episcop si acela pentru oarecare lenevire nu ar voi sa se înfatiseze si sa hotarasca împreuna asupra asezarii episcopilor, iar multimile adunându-se s-ar ruga sa se faca ase­zarea episcopului cerut de dânsii, trebuie ca mai întâi episcopul cel ce a absentat sa se înstiinteze prin scrisorile exarhului eparhiei (înteleg adica ale episcopului mitropoliei) ca multimile se roaga a li se da lor pastor, so­cotind cum ca bine este a se astepta ca sa vie de fata si acesta. Iar de nu ar veni, fiind poftit si prin scrisori, si nici nu ar raspunde prin scrisoare, tre­buie sa se satisfaca vointa multimii. Trebuie sa se cheme însa si episcopii eparhiei învecinate pentru asezarea episcopului mitropoliei. Dar în gener­al sa nu fie iertat a pune episcop într-un sat sau într-o cetate mica, pentru care ajunge si un singur presbiter; caci nu este nevoie sa se aseze episcopi acolo, ca sa nu micsoreze numele si autoritatea episcopului. Si episcopii eparhiei, dupa cum am spus mai înainte, sunt datori a aseza episcopi în alte cetati, în care s-a gasit ca si mai înainte au fost episcopi. Iar de s-ar afla ca într-o cetate asa de mult a sporit numarul poporului, încât sa se socoteasca vrednica si de episcopie, apoi aceia sa primeasca si episcopi. Toti sunt de acord cu aceasta?". Raspuns-au toti: „De acord".

(1 ap.; 46 sin. I ec; 16, 19 Antioh.; 12, 57 Laod.; 53, 56 Cartag.)

CANONUL 7 Sardica (LEGATURA EPISCOPILOR CU CAPETENIA STATULUI)

Episcopul Osiu zise: „Starea defavorabila a împrejurarilor noastre si multe straduinte si cererile nedrepte ne-au facut sa nu avem atâta tihna si libertate câta trebuie sa avem. Caci multi dintre episcopi nu întrelasa a se duce în tabara, si mai ales cei din Africa, care, precum am aflat de la iubit­ul nostru frate si împreuna episcop Gratu, nu primesc sfaturile cele mân­tuitoare, ci le defaima, asa încât un om aduce la lagar cele mai multe si de­osebite cereri, care nu pot sa fie de folos bisericilor si nu ajuta si nici nu sprijina pe saraci si pe mireni sau pe vaduve, cum ar trebui sa se întâmple si cum este de cuviinta, si mijlocesc unora demnitati si functiuni lumesti. Deci aceasta anomalie ne pricinuieste paguba nu fara oarecare sminteala si osânda. Ca am socotit a fi mai cuviincios ca episcopul sa dea ajutorul sau aceluia care este asuprit de cineva, sau daca vreuna din vaduve s-ar ne­dreptati, sau iarasi daca vreun orfan s-ar lipsi de cele ce i se cuvin, de cum­va si aceste cauze ar avea cerere dreapta. Deci, iubiti frati, fiind cu totii de acord asupra acestei chestiuni, sa hotarâti ca nici unui episcop nu i se cu­vine sa mearga la tabara, afara de aceia pe care i-a chemat preaevlaviosul nostru împarat prin scrisorile sale. Dar fiindca de multe ori se întâmpla ca unii, având trebuinta de gratiere, sa se refugieze la Biserica, deoarece pen­tru pacatele lor s-au osândit la închisoare sau la deportare în vreo insula, sau daca li s-a dat orice fel de pedeapsa, unora ca acestia sa nu li se denege^ ajutorul, ci fara întârziere si fara îndoiala sa li se ceara iertare. Deci, daca sunteti de acord cu acestea, cu totii sa votati pentru". Raspuns-au toti: „Sa se hotarasca aceasta".

(11 Antioh.; 8, 9, 20, 21 Sard.; 104, 106 Cartag.)

 

CANONUL 8 Sardica (SOLII BISERICESTI AI EPISCOPILOR)

Episcopul Osiu zise: „întelepciunea voastra sa hotarasca si aceasta: deoarece s-a socotit ca nu cumva vreunul dintre episcopi, ducându-se la tabara, sa cada sub osânda, daca unii ar avea cereri de acest fel, de care am pomenit mai sus, sa le trimita prin diaconul sau. Caci fata slujitorului nu este odioasa, ci cele ce i s-au încredintat mai curând le poate exopera". Raspuns-au toti: „Acestea înca se hotarasc".

(11 Antioh.; 7, 9, 20, 21 Sard.; 104, 106 Cartag.)

CANONUL 9 Sardica (RANDUIALA PENTRU SOLII BISERICESTI AI EPISCOPILOR)

Episcopul Osiu zise: „Socot ca si urmatoarele sa se hotarasca: Daca episcopii din oarecare eparhie ar trimite cereri catre fratele si împreuna episcopul lor, cel ce se afla în cetatea mai mare, adica în capitala, metro­pola, el sa trimita pe diaconul sau si cu acesta cererile, dându-i aceluia si scrisori de recomandare, scriind deci, fireste, si catre fratii si împreuna episcopii nostri, care ar fi petrecând în acelasi timp în locurile ori în cetatile în care preaevlaviosul împarat chiverniseste afacerile obstesti. Iar daca vreunul dintre episcopi ar avea prieteni la curtea palatului si ar voi sa-i roage pentru ceva preacuviincios, sa nu se sfiasca de a-i ruga si prin diaconul sau, si de a le da însarcinarea ca sa acorde celui ce se roaga aju­torul lor cel folositor. Iar cei ce se duc la Roma, precum am zis mai înain­te, trebuie sa dea cererile pe care le-ar avea iubitului nostru frate si îm­preuna episcop Iuliu, ca el mai înainte sa le cerceteze, ca nu cumva vreu­na din ele sa fie prea îndrazneata, si asa sa-i trimita la tabara, acordându-le ajutorul si îngrijirea sa". Toti episcopii au raspuns ca sunt de acord si ca hotarârea aceasta este foarte potrivita.

(11 Antioh.; 7, 8, 20, 21 Sard.; 104, 106 Cartag.)

CANONUL 10 Sardica (SA SE TINA RANDUIALA CANONICA A

TREPTELOR PREOTESTI. TREPTELE PRIN CARE SE AJUNGE LA EPISCOPAT)

Episcopul Osiu zise: „Socotesc ca este de trebuinta si aceea ca sa se cerceteze cu toata grija si sârguinta ca, daca vreun bogat sau scolastic din for s-ar învrednici a se face episcop, sa nu se aseze în episcopat mai înainte, pâna nu va fi îndeplinit slujba de citet, si de diacon, si de pres-biter, ca prin fiecare treapta, de s-ar socoti vrednic, sa poata pasi pro­gresând spre înaltimea episcopiei. Si va avea gradul fiecarei trepte lun­gime de vreme, fireste, nu prea mica, prin care sa se poata cunoaste-credinta lui si felul onestitatii moravurilor si statornicia si buna cuviinta a lui; si socotindu-se el vrednic de preotia cea dumnezeiasca, sa se bucure de cinstea cea mai mare. Caci nici nu se cuvine si nici priceperea, nici bu­nele moravuri nu admit a se tinde la aceasta, la episcopie, cu îndrazneala si cu usurinta, încât ori episcopul, ori presbiterul, ori diaconul sa se puna în chip usuratic, ca asa cu drept cuvânt s-ar socoti neofit; fiindca chiar si preafericitul Apostol, care a fost si învatatorul neamurilor, se vede ca a oprit sa se faca prea degraba asezarile în treptele ierarhice; fiindca cerce­tarea facuta într-un timp mai îndelungat va putea arata dupa cuviinta vietuirea si moravurile fiecaruia". Zis-au toti ca sunt de acord si nicide­cum nu trebuie sa se desfiinteze acestea.

(80 ap.; 2, 9 sin. I ec; 14, 15 Trui; 2 sin. VII ec; 9, 10, 11, 12 Neocez.; 2, 3, 12 Laod.; 16 Cartag.; 17 sin. l-ll; 4 Chirii Alex.)

CANONUL 11 Sardica (AUTONOMIA EPARHIALA. LIPSA EPISCOPILOR DIN EPARHIE)

Episcopul Osiu zise: „Avem datoria sa hotarâm si ca, daca un episcop vine dintr-o cetate într-alta cetate sau dintr-o eparhie într-alta eparhie, pentru fala slujindu-se de laudele sale sau de sfintenia religiei, si ar voi sa zaboveasca mai multa vreme acolo si episcopul acelei cetati nu ar fi iscusit la învatare, sa nu-1 defaime si sa nu vorbeasca întruna, nazuindu-se sa ru­sineze si sa înjoseasca persoana episcopului de acolo; caci acest pretext obisnuieste a produce tulburari; si prin viclenia aceasta urmareste sa-si câstige si sa-si acapareze scaunul cel strain, nesfiindu-se a-si parasi biseri­ca care i s-a dat lui si a se muta la alta. Deci trebuie sa se hotarasca timpul spre acest scop, deoarece a nu primi pe episcop s-a socotit a fi lucru ne­omenesc si badaran. Caci va aduceti aminte ca în vremea trecuta Parintii nostri au hotarât ca, daca vreun mirean (petrecând în cetate) în trei zile de duminica în trei saptamâni nu ar merge la serviciul divin, sa se înlature de la împartasire. Deci, daca pentru mireni aceasta s-a legiuit, nu trebuie si nu se cuvine, dar nici nu foloseste ca episcopul, daca nu ar avea nici o nevoie mai grea sau treaba Anciravoioasa, sa lipseasca timp mai îndelungat de la biserica sa si sa mâhneasca poporul ce i s-a încredintat". Toti episco­pii zisera: „Hotarâm ca si parerea aceasta este foarte potrivita".

(8, 9, 14, 15, 33, 35 ap.; 8, 15 sin. I ec; 5 sin. IV ec; 20, 66, 80 Trul.; 2, 13, 16, 18, 21 Antioh.; 1, 2, 3, 12, 17 Sard.; 48, 71 Cartag.; 16 sin. 1-11)

 

CANONUL 12 Sardica (AUTONOMIA EPARHIALA. CONCEDIUL. LIPSA EPISCOPILOR DIN EPARHIE)

Episcopul Osiu zise: „Deoarece nimic nu trebuie sa se treaca cu vede­rea, sa se hotarasca si acestea: unora dintre frati si împreuna episcopi li se pare ca în cetatile unde au fost pusi episcopi si-au agonisit prea putine averi proprii, pe când în alte locuri au câstiguri mari, din care ei pot sa si ajute pe saraci. Deci socotesc sa li se îngaduie lor asa ca, daca ar vrea sa mearga la averile lor, spre a strânge rodurile, trei zile de duminica, adica trei saptamâni, adica sa petreaca ei la averile lor si sa mearga la biserica din apropiere, în care un presbiter tine slujba dumnezeiasca, pentru ca sa nu se para ca el este fara slujba dumnezeiasca, si sa liturghiseasca si sa nu mearga prea adeseori în cetate în care este episcop; în chipul acesta nici averile lui proprii nu vor suferi nici o paguba în urma absentei lui si se pare ca se va înlatura învinuirea trufiei si a mândriei". Toti episcopii zise­ra: „Se aproba si aceasta dispozitie".

(36, 58 ap.; 19, 80 Trul.; 5, 20 Gang.; 11 Sard.; 16 sin. I-H; 71, 121 Cartag.)

CANONUL 13 Sardica (PEDEPSELE DATE DE UN EPISCOP AU TARIE ÎN ÎNTREAGA BISERICA)

Episcopul Osiu zise: „Sa aprobe toti si acestea: Daca vreun diacon, sau presbiter, sau oricare dintre clerici ar fi excomunicat si s-ar refugia la alt episcop, care-I cunoaste si stie ca s-a dezbinat de comuniunea cu episcopul sau, nu trebuie sa-i acorde aceluia comuniunea, facând ocara fratelui sau episcop. Iar de ar îndrazni sa faca aceasta, sa stie ca, adunându-se episco­pii, va fi tras la raspundere". Zis-au episcopii: „Hotarârea aceasta va pastra totdeauna pacea si va mentine unitatea tuturora".

(12, 13, 16, 32, 33 ap.; 5 sin. 1 ec; 6 Antioh.; 11, 29, 133 Cartag.; 1 Sof.)

CANONUL 14 Sardica (INSTANTA DE APEL PENTRU CLERICI. APELUL CLERICILOR PEDEPSITI DE EPISCOP)

Episcopul Osiu zise: „Ma simt îndemnat sa nu trec cu tacerea nici cele ce ma agita permAnent: Daca s-ar gasi vreun episcop iute de fire, ceea ce trebuie sa fie departe de un astfel de barbat, si pornindu-se în graba îm­potriva unui presbiter sau diacon, ar vrea sa-1 scoata pe acela din Biserica, sa se poarte grija ca unul ca acesta sa nu se osândeasca îndata, nici sa se despoaie de comuniune". Toti episcopii zisera: „Cel ce se scoate sa aiba putinta de a se adresa episcopului capitalei, mitropolitului acelei eparhii; iar daca cel al capitalei lipseste, sa mearga la cel mai apropiat si sa se roage ca sa se cerceteze cauza lui cu temeinicie; fiindca nu se cade ca cei ce se roaga sa nu fie ascultati. Iar episcopul acela, care 1-a lepadat pe el pe drept sau pe nedrept, este dator sa fie cu rabdare spre a face cercetarea pricinei si hotarârea lui ori se va confirma, ori va suferi modificare. Dar mai înainte de s-ar cerceta toate cu bagare de seama si cu credinta, cel lipsit de co­muniune sa nu-si atribuie siesi comuniunea pâna nu se va lamuri cauza. Iar daca adunându-se oarecare clerici, vor vedea trufia si mândria lui, de­oarece nu este cuviincios a suferi ocara si mustrarea nedreapta, trebuie sa-1 îndrepte pe acela spre calea cea buna cu cuvinte mai aspre si mai grele, ca sa se supuna si sa asculte de cel ce porunceste cele ce se cuvin. Caci, dupa cum episcopul este dator sa ofere slujitorilor dragoste curata si tratament bun, în acelasi chip si supusii cu sinceritate trebuie sa îndeplin­easca pentru episcopi cele ale slujbei".

(12, 16, 28, 32 ap.; 5 sin. I ec; 4, 6, 20 Antioh.; 13, 15 Sard.; 9, 10, 11, 20, 29, 132 Cartag.)

 

CANONUL 15 Sardica (AUTONOMIA EPARHIALA)

Episcopul Osiu zise: „Cu totii hotarâm înca si urmatoarele: Daca vre­un episcop ar voi sa puna vreun slujitor bisericesc strain din alta parohie în vreo treapta, fara de învoirea episcopului sau propriu, acest fel de asezare sa se considere nula si fara tarie. Iar daca oarecare si-ar permite acest lucru, trebuie ca acestia sa se admonesteze si sa se îndrepte spre calea cea buna de catre fratii si împreuna episcopii nostri". Zis-au toti: „Aceasta hotarâre înca sa fie inalterabila".

 (35 ap.; 16 sin. I ec; 2 sin. II ec; 8 sin. III ec; 5, 20 sin. IV ec; 17 Trul.; 13 Ancira; 13, 22 Antioh.; 48, 54, 90 Cartag.)

CANONUL 16 Sardica (LIPSA (CONCEDIUL) CLERICILOR DE LA BISERICA LOR)

Episcopul Aetiu zise: „Nu va este necunoscut ce fel de mari lucruri se în­tâmpla în Mitropolia Tesalonicului. Fiindca de multe ori se duc acolo pres-biteri si diaconi din alte eparhii si nemultumindu-se a petrece vreme scurta, ramân, si tot timpul îl petrec acolo, si abia dupa un timp foarte îndelungat sunt siliti a se înapoia la bisericile lor; deci sa se hotarasca în privinta aces­tora". Episcopul Osiu zise: „Hotarârile care s-au adus în privinta episcopi-lor sa se observe si pentru aceste persoAne".

(8, 9, 14, 15, 33, 35, 36, 58 ap.; 8, 15 sin. I ec; 5 sin. IV ec; 5, 20, 66, 80 Trul.; 2, 13, 16, 21 Antioh.; 5, 20 Gang.; 11, 12 Sard.; 48, 71, 120, 121 Cartag.; 16 sin. 1-11)

CANONUL 17 Sardica (PRIMIREA EPISCOPILOR OSÂNDITI)

Episcopul Osiu zise: „Urmând si propunerii fratelui nostru Olimpiu, sa se hotarasca înca si aceasta ca, daca vreun episcop suferind sila s-ar scoate pe nedrept, ori pentru stiinta, ori pentru marturisirea Bisericii catolicesti, ori pentru apararea adevarului, si fugind de primejdie, dar, fiind supus judecatii nevinovat, ar merge în alta cetate, sa nu fie oprit a petrece acolo pâna când s-ar înapoia sau pâna ce ar putea gasi scapare de ocara ce i s-a facut; caci dureros si prea greu lucru este ca cel ce a suferit prigoana nedreapta sa nu se primeasca de noi; unul ca acesta trebuie sa se primeasca cu prea multa bunatate si blândete". Zis-au toti: „Sa se hotarasca si aceasta".

(15 ap.; 15, 16 sin. I ec; 5, 10, 20, 23 sin. IV ec; 17, 18 Trul.; 10, 15 sin. VII ec; 18 Ancira; 3 Antioh.; 11, 12, 16 Sard.; 30 Cartag.)

CANONUL 18 Sardica (ÎNGADUINTA NEÎNTEMEIATA)

Episcopul Gaudentiu zise: „Tu stii, frate Aetiu, ca de când ai fost ase­zat episcop, totdeauna a stapânit pacea: pentru ca sa nu ramâna nici o urma de divergenta de pareri în privinta persoAnelor bisericesti, sa se hotarasca a fi primti toti aceia care au fost pusi de Museu si Eutihian, deoarece nu li s-a gasit lor nici o vina".

(4 sin. II ec; 19 Sard.)

 

CANONUL 19 Sardica (NUMAI EPISCOPII SAVÂRSESC HIROTONII)

Episcopul Osiu zise: „Smerenia mea are parerea urmatoare: Fiindca avem datoria sa fim linistiti si rabdatori si sa fim cu milostenie statornica fata de toti, care au fost odata promovati în clerul bisericesc de catre vre­unul dintre fratii nostri, daca nu vor voi sa se înapoieze Ia bisericile la care au fost numiti, de acum înainte sa nu se primeasca; iar Eutihian nici numele de episcop sa nu si-1 revendice pentru sine si nici Museu sa nu se socoteasca drept episcop; iar mireneasca comuniune, de ar cere-o, nu tre­buie sa Ii se denege". Zis-au toti: „Se aproba".

(4 sin. II ec; 18 Sard.)

CANONUL 20 Sardica (SE ÎNTARESC HOTARÂRILE CANONICE ADUSE DE SINOD)

Episcopul Gaudentiu zise: „Cele hotarâte spre mântuire si cu unanim­itate si potrivit starii noastre a ierarhilor, placute lui Dumnezeu si oame­nilor, fara numai daca hotarârilor aduse va urma frica; caci si însine stim ca dumnezeiescul si venerabilul nume al preotiei a ajuns adeseori sub osânda pentru nerusinarea câtorva. Deci, daca ar îndrazni sa faca altceva împotriva celor hotarâte de toti, nazuind sa placa mai mult trufiei si mân­driei decât lui Dumnezeu, sa cunoasca chiar de acum ca s-a facut pe sine vrednic de a fi tras la raspundere si de a pierde cinstea si demnitatea epis­copiei". Raspuns-au toti: „Hotarârea aceasta o gasim potrivita si o aprobam".

(11 Anîioh.; 7, 8, 9, 21 Sard.; 104, 105 Cartag.)

CANONUL 21 Sardica (RANDU1ALA PENTRU LEGATURA EPISCOPILOR CU CAPETENIA STATULUI)

„Aceasta dispozitie înca sa fie preacunoscuta si îndeplinita ca daca fiecare dintre noi episcopii, care suntem asezati pe lânga drumuri sau canal, vazând pe un episcop, l-ar întreba despre pricina calatoriei si unde merge; si de va afla ca acela merge la tabara, sa cerceteze conditiile ara­tate mai sus si de va merge chemat fiind, sa nu i se puna nici o piedica calatoriei lui. Iar de va merge pentru desertaciuni, precum s-a spus mai sus dragostei voastre, ori pentru cererile unora s-ar sârgui a merge la ta­bara, sa nu iscaleasca nici scrisorile lui, nici sa nu aiba comuniune cu acela". Zis-au toti: „Se hotaraste si aceasta".

(11 Antioh.; 7, 8, 9, 20 Sard.; 104, 106 Cartag.)
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 419 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: