Bine aţi venit Гость!
Vineri, 07.05.2021, 13:10
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

CANOANELE SFINTILOR PARINTI
19.04.2012, 13:09


CANOANELE SFINTILOR PARINTI

CANOANELE Fericitului Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei (†264)

CANONUL 1 Dionisie al Alex. (RÂNDUIALA PENTRU POSTUL MARE. SFAT PENTRU AJUNARE ÎN SAPTAMÂNA PATIMILOR)

Mi-ai scris, fiul meu preacredincios si preaîntelept, întrebând în care ceas trebuie a se lasa ajunarea în ziua Pastilor; anume zici ca unii frati zic ca trebuie sa se faca aceasta catre cântatul cocosilor; iar altii ca se cade de cu seara: ca fratii din Roma, precum zici, asteapta cocosul; iar despre cei ce sunt aici, ziceai ca mai degraba. Deci cauti a se pune termen precis si ceas deplin masurat, care lucru este si dificil, si gresit. Caci de toti se va "marturisi la fel cum ca sarbatoarea si veselia trebuie a se începe dupa timpul învierii Domnului nostru, smerind pâna la acel timp sufletele cu ajunari. Dar prin cele ce mi-ai scris ai dovedit foarte corect si întelegând din dumnezeiestii evanghelisti ca nu se vede nimic precis la dânsii în pri­vinta ceasului când a înviat. Caci evanghelistii au scris în feluri diferite despre cei ce au venit la mormânt în timpuri diferite, si toti au zis ca au aflat pe Domnul înviat, „si târziu sâmbata" (28, 1), precum zice Matei; „si de dimineata, fiind înca întunerec" (20, 1), precum scrie Ioan; „si dis-de-dimineata" (24, 1), precum Luca; „si foarte dimineata rasarind soarele" (16, 2), precum Marcu. Dar când a înviat cu adevarat, nici unul nu spune lamurit; se marturiseste însa ca în seara sâmbetei, care lumina spre cea dintâi zi a saptamânii, pâna la rasaritul soarelui acelei dintâi zile a sapta­mânii, cei ce au venit la mormânt nu l-au mai aflat pe el zacând acolo. Si noi zicem ca evanghelistii nici nu se deosebesc, nici nu se contrazic întreo-lalta; caci, desi se pare a fi o deosebire mica în privinta chestiunii ridicate, daca toti se potrivesc ca noaptea aceea a rasarit lumina lumii, Domnul nostru, ei se deosebesc numai în privinta ceasului, ca noi sa ne sârguim a le potrivi pe cele zise cu pricepere si cu credinta. Deci cele zise de Matei sunt asa: „Târziu sâmbata, când se lumina de ziua întâi a saptamânii, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormântul. Si iata s-a facut cutremur mare; ca îngerul Domnului pogorându-se din cer, venind a rostogolit piatra si a stat deasupra ei. Si înfatisarea Iui era ca ful­gerul si îmbracamintea lui alba ca zapada; si de frica lui s-au cutremurat strajerii si s-au facut ca morti. Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis: Nu va temeti voi, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit cautati. Nu este aici, caci s-a sculat precum a zis" (28, 1-16), iar cuvântul acesta „târziu", unii cred ca dupa graiul comun însemneaza seara sâmbetei, iar cei ce înteleg mai înte-lepteste zic ca nu este aceasta, ci noapte adânca, deoarece „târziu" însem­neaza dupa o întârziere si dupa un timp lung; iar cum ca zice ca era noap­te, iar nu seara, a adaus: „care lumina spre cea dintâi zi a saptamânii". Si femeile au venit, dar nu cum zic ceilalti, aducând miresme, ci sa vada mormântul, si au aflat ca se facuse cutremur si pe înger sezând pe piatra, si au auzit de la el: „Nu este aici, s-a sculat". Asemenea Ioan zice: „în cea dintâi zi a saptamânii, Maria Magdalena a venit de dimineata la mor­mânt, fiind înca întunerec, si a vazut piatra luata de pe mormânt" (20, 1), dupa el deci, ea a venit înca întunerec fiind. Iar Luca zice: „Si sâmbata s-au odihnit dupa lege. Iar în întâia zi a saptamânii, dis-de-dimineata au venit la mormânt, aducând miresmele cele ce gatisera; si au aflat piatra rasturnata de pe mormânt" (23, 26; 24, 1-2). Acel „dis-de-dimineata" poate ca însemneaza zorile ce se ivesc mai înainte de dimineata în ziua întâi din saptamâna, caci trecuse deja deci desavârsit, împreuna cu noap­tea, sâmbata întreaga si s-a început alta zi când au venit ele aducând mi­resmele si mirurile; de unde este evident ca înviase cu mult mai înainte. Acestuia urmeaza si Marcu, zicând: „Au cumparat miresme ca sa mearga sa-1 unga; si foarte de dimineata în cea dintâi zi a saptamânii au venit la mormânt, rasarind soarele" (16, 1-2); deci si acesta zice „foarte de dimi­neata", ceea ce este asemenea cu „dis-de-dimineata", si a adaus „rasarind soarele". Este evident ca pornirea si calea lor dis-de-dimineata si foarte de dimineata s-a început; au întârziat însa pe cale, si Ia mormânt au pe­trecut pâna la rasaritul soarelui; si zice ca atunci tânarul cel în vesminte albe le-a zis acestora: „S-a sculat, nu este aici". Deci asa fiind acestea, des­coperim celor ce cerceteaza cu deamanuntul în care ceas, sau si în care jumatate de ceas, sau patrime de ceas, se cuvine a începe bucuria pentru învierea din morti a Domnului nostru; deci pe cei ce se preagrabesc si deja pe la miezul noptii se Iasa de ajunare, ca pe lenesi si neînfrânati îi do­jenim, ca pe unii care cu putin mai înainte de tinta întrerup calea, caci zice un întelept: Nu este lucru mic în viata, chiar daca putinul lipseste; iar pe cei ce se mai înfrâneaza si rabda mai mult, si rabda pâna Ia a patra straja, la care si celor ce calatoreau pe mare s-a aratat Mântuitorul nos­tru umblând pe apa, îi primim ca pe niste viteji si iubitori de osteneala. Dar sa nu prea osândim nici pe aceia care au încetat între timp, sau fi­indca au fost îndemnati, sau fiindca nu au putut, deoarece nici cele sase zile de ajunare nu le rabda toti în acelasi si în asemenea fel; ci unii perse­vereaza, petrecându-Ie nemâncati chiar pe toate; altii doua, altii trei, altii patru, altii nici una; iar celor ce s-au trudit foarte întru prelungirea zile­lor de ajunare, încât au obosit si numai ca nu s-au istovit, li se da învoire pentru gustare mai grabnica; iar daca unii, care nu numai ca nu au perse­verat, dar nici nu au ajunat, sau chiar desfatându-se în cele patru zile tre­cute, apoi ajungând Ia cele doua din urma, si numai pe acestea le-au pe­trecut ajunând, vineri si sâmbata, si cred ca fac vreun lucru mare si stra­lucit daca staruiesc pâna seara, eu socotesc ca acestia nu au rabdat aceeasi nevointa ca si aceia care mai multe zile s-au înfrânat. Si le-am scris acestea, precum cuget, sfatuind în privinta acestora.

(66 ap.;89 Trul.)

CANONUL 2 Dionisie al Alex. (OPRIREA DE LA CELE SFINTE A FEMEILOR AFLATE ÎN STAREA DE CURATIRE LUNARA)

Iar în privinta femeilor care au curatirea lunara, daca se cuvine, aflân-du-se ele asa, sa intre în Casa lui Dumnezeu, socotesc ca si a întreba este de prisos; deoarece cred ca nici ele, fiind credincioase si cucernice, n-ar îndrazni, aflându-se asa, sau sa se apropie de masa cea sfânta, sau sa se atinga de trupul si de sângele lui Hristos; caci nici aceea ce avea curgerea sângelui de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihanit a se ruga, oricum ar fi cineva, si a-si aduce aminte de Stapânul, oricum s-ar afla, si a se ruga spre a dobândi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat, si cu sufletul, si cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte si de Sfintele Sfintilor.

(44 Laod.; 6, 7 Tim. Alex.)

 

CANONUL 3 Dionisie al Alex. (ÎNFRÂNAREA SOTILOR)

Iar cei ce sunt independenti si casatoriti trebuie sa-si fie lorusi judeca­tori, fiindca au auzit pe Pavel care scrie ca este lucru cuviincios a se de­parta la un timp unul de altul prin consimtamânt, pentru ca sa staruiasca în rugaciune, si apoi sa se apropie (I Cor. 7, 5).

(13 TruL; 3, 4, 25 Carlag.; 5, 13 Tim. Alex.)

CANONUL 4 Dionisie al Alex. (SFAT PENTRU CAZUL DE SCURGERE A SAMÂNTEI)

Iar celor ce li se întâmpla scurgeri noaptea fara voie, acestia înca sa urmeze propriei lor constiinte; si sa se cerceteze pe sine ori de au îndoiala pentru aceasta, ori nu; caci întocmai ca si la mâncari, zice Apostolul: „cel ce se îndoieste, de va mânca, este osândit" (Rom. 14, 23); astfel, si în pri­vinta aceasta, tot cel ce se apropie de Dumnezeu sa fie cu buna cunostinta si sa aprecieze dupa propria sa convingere. Aceste întrebari ni le-ai pus tu noua dându-ne cinste, iar nu fiindca nu le cunosti, pentru ca prin aceasta sa ne predispui a fi de aceeasi parere, precum si suntem, si de acord cu tine. Iar eu, nu ca învatator, ci cu toata simplitatea, precum se cuvine când vorbim întreolalta, ti-am expus parerea în chip nepartinitor, asupra careia tu, fiul meu cel preaîntelept, sa judeci si sa-mi scrii în privinta acestora, daca ceva ti se pare mai drept sau mai bun, sau daca esti de parere sa fie asa. Ma rog, iubitul meu fiu, sa fii sanatos, slujind în pace Domnului.

(1Atanasie cel Mare; 12 Tim. Alex.)
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 460 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: