Bine aţi venit Гость!
Marţi, 26.10.2021, 05:57
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

CANOANELE Fericitului Petru, Arhiepiscopul Alexandriei si Martirul (†311)
19.04.2012, 13:05

CANOANELE Fericitului Petru, Arhiepiscopul Alexandriei si Martirul (†311)

CANONUL 1 Petru Alex. (POCAINTA CELOR CAZUTI DIN PRICINA PRIGOANELOR)

Deoarece s-au ajuns a patra oara Pastile în persecutie, a fost destul pentru cei ce au fost urmariti si întemnitati, si au rabdat chinuri cumplite si batai de nesuferit, si alte multe nevoi grele, si dupa aceea s-au predat din cauza neputintei trupului, daca acestia la început nu au fost reprimiti din cauza caderii mari, careia s-au supus, totusi deoarece ei mult s-au nevoit si mult timp s-au luptat împotriva, ca nu de voie au venit ei la aceasta, ci predându-se din cauza neputintei trupului, fiindca si ranile lui Iisus se arata pe trupurile lor, si acum au al treilea an de plângere, sa li se dea lor penitenta, spre aducerea-aminte despre întoarcere, alte patruzeci de zile, pe care desi le-a ajunat Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos dupa ce s-a botezat, totusi a fost ispitit de diavolul, astfel si dânsii, exercitându-se mai mult în timpul acelora, si desteptându-se mai tare, de aci înainte vor priveghea în rugaciuni, meditând asupra ceea ce a zis Domnul catre cel ce-L ispitea pe El sa i se închine: „Mergi înapoia mea, Satano; ca scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te închini, si Lui sin­gur sa-i slujesti" (Mat. 4, 10).

CANONUL 2 Petru Alex. (POCAINTA CELOR CE AU CAZUT USOR)

Iar celor ce numai dupa ce au fost întemnitati si au rabdat asupririle si infectiile din temnita, ca în strâmtoare, iar apoi fiind robiti neluptând cu chinurile, dupa multa lipsa de putere si dupa oarecare orbire, s-au în­frânt, le va ajunge un an catre celalalt timp; fiindca si ei cu totul s-au dat pe sinesi spre a fi asupriti pentru numele lui Hristos, desi au si primit în temnita de la frati mare mângâiere, pentru care au sa rasplateasca în­multit daca doresc a se elibera de robia prea-amara a diavolului, aducân-du-si prea bine aminte de cel ce zice: „Duhul Domnului peste mine, pen­tru care m-a uns, m-a trimis spre a propovadui saracilor, a binevesti ro­bilor iertare si orbilor vedere, a slobozi pe cei înfrânti întru usurare, a propovadui anul cel primit al Domnului si ziua rasplatirii" (Isaia 61, 1-2; Luca4, 18-19).

(62 ap.; 10 sin. I ec; 1,2,3, 9, 12 Ancira; 73, 81 Vasile cel Mare; 2, 5 Grig. Nyssa)

 

CANONUL 3 Petru Alex. (POCAINTA CELOR CE S-AU PREDAT FARA CAZNE)

Iar celor ce chiar nimic nu au patimit ceva de acest fel, si nici nu au aratat rod de credinta, ci singuri au alergat la rautate si s-au predat de lasitate ori de frica, iar acum au venit la pocainta, de lipsa si potrivit este a li se pune înainte parabola smochinului celui neroditor, precum zice Domnul: „Avea oarecine un smochin sadit în via lui, si a venit cautând rod în el, si n-a gasit. Atunci zise catre vier: Iata trei ani de când vin cau­tând rod în smochinul acesta si nu gasesc, taie-1, pentru ca si pamântul îl face nefolositor. Iar el raspunzând, zice lui: Doamne, lasa-1 si anul acesta, pâna ce-I voi sapa împrejur si voi pune gunoi, si poate face rod! Iar daca nu, îl vei taia la anul cel viitor" (Luca 13, 6-9); pe care parabola luând-o ei înaintea ochilor, si aratând rod vrednic de pocainta în cursul unui timp îndelungat de pocainta, vor avea mai mult folos.

(62 ap.; 6, 9 Ancira; 2 Grig. Nyssa)

CANONUL 4 Petru Alex. (OSÂNDA CELOR CE NU SE POCAIESC)

Iar celor în privinta carora nu este nici o nadejde si sunt nepocaiti, câstigându-si piele de Etiop neschimbata si împietriri de pantera, li se va zice cele ce s-au zis celuilalt smochin: „Sa nu se mai faca din tine rod în veci, si se usca smochinul îndata" (Mat. 21, 19). Se plineste asupra lor si cele zise de Ecclesiastul: „Ce este strâmb nu se va putea îndrepta, si ce lipseste nu se va putea numara" (Ecclesiast 1, 15); ca de nu se va îndrepta mai înainte cel strâmb, este cu neputinta sa se împodobeasca; si de se va împlini mai întâi lipsa, este cu neputinta a se numara aceasta. Drept aceea si la sfârsit li se va întâmpla lor cele zise de Isaia proorocul: „Si vor vedea deci, zice, madularele oamenilor care s-au lepadat de mine; ca viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge, si vor fi spre vedere la tot trupul" (Is. 66, 24). Fiindca si precum mai înainte s-a zis de dânsul: „iar cei nedrepti ca marea înviforata, asa se vor tulbura, si nu vor putea sa se odihneasca; si cei nelegiuiti nu se vor putea bucura, a zis Dumnezeu" (Is. 20, 21).

(62 ap.; 10 sin. 1 ec; 9 Ancira; 2 Grig. Nyssa; 84, 85 Vasile cel Mare)

 

CANONUL 5 Petru Alex. (POCAINTA CELOR PREFACUTI, CE I-AU VICLENIT PE VRAJMASI)

Iar în privinta celor ce s-au prefacut ca David, care s-a facut epileptic ca sa nu moara, caci n-a fost epileptic, ci care nu au iscalit simplu cele de lepadat, si dupa multa strâmtoare si-au batut joc de vicleniile vrajmasi­lor, ca niste copii cuminti si întelepti între copiii fara de întelepciune, si, sau ca si cum au trecut prin altare, sau ca si cum cu mâna, sau ca si cum au pus pagâni în locul lor, deoarece, precum am auzit, unii dintre cei ce au marturisit au dat iertare unora dintre aceia, caci mai ales cu multa evlavie au evitat ca însusi cu mâinile lor sa faca focul si sa tamâieze pe de­monii necurati, si deoarece prin ignoranta a ramas ascuns ca ei au facut aceasta nebunie, totusi li se va mai da acestora un timp de sase luni pen­tru convertirea la pocainta; astfel si ei mai mult vor avea folos, cugetând neîncetat la cele spuse de prooroc si care zic: „Prunc s-a nascut noua, fiu s-a dat noua, a carui stapânire peste umarul Lui si numele lui se cheama înger de mare sfat" (Is. 9, 6); carele precum stiti a zamislirii celuilalt prunc, care mai înainte a propovaduit înaintea fetei iesirii lui pocainta spre iertarea pacatelor, s-a zamislit si el însusi ca sa propovaduiasca pocainta, caci noi îi auzim pe amândoi propovaduind mai întâi nu numai despre pocainta, ci si despre împaratia cerurilor, care, precum am înva­tat, înlauntrul nostru este (Luca 17, 21), ca aproape de noi este cuvântul pe care-1 credem în gura noastra si în inima noastra; despre care si ei aducându-si aminte se vor învata a marturisi cu gura lor pe Domnul Iisus, crezând în inima lor: ca Dumnezeu 1-a sculat pe El din morti; pe care auzindu-le ca cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se martu­riseste spre mântuire (Rom. 10, 8).

(62 ap.; 1-6 Ancira; 7 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)

 

CANONUL 6 Petru Alex. (POCAINTA ROBILOR CRESTINI CARE AU JERTFIT DE SILA)

Iar în privinta celor ce au pus sclavi crestini sa jertfeasca idolilor în locul lor, si sclavii, ca unii care sunt sub stapânire, si sunt într-un fel oare­care întemnitati de stapâni si îngrozindu-se de acestia si de frica lor, au venit si au alunecat la aceasta, aceia într-un an vor arata faptele pocain­tei, învatându-se pentru viitor sa faca voia lui Dumnezeu si sa se teama de EI ca robi ai lui Hristos, mai ales auzind ca fiecare, daca va face ceva bine, aceasta va lua de la Domnul, fie rob, fie slobod (Ef. 6, 8).

(62 ap.; 3 Ancira; 3 Grig. Nyssa)

 

CANONUL 7 Petru Alex. (POCAINTA CELOR CE SI-AU PUS ROBI CRESTINI SA JERTFEASCA)

Iar cei liberi, adica stapânii acelor sclavi, care au fost siliti sa jertfeasca idolilor, trei ani se vor cerceta întru pocainta, ca unii care s-au fatarnicit si au primit pe cei ce sunt împreuna sclavi sa jertfeasca idolilor, fiindca nu au ascultat pe Apostolul, care voieste ca stapânii sa faca aceeasi ce fac sclavii, lasând amenintarile, stiind, zice Apostolul, ca Domnul din ceruri si al nostru, si al lor este (Ef. 6, 9). Iar daca toti avem un Domn, care nu cauta Ia fata, „caci si toate si întru toti este Hristos, si între barbari si în­tre sciti, si între sclavi si între slobozi" (Col. 3, 11), deci sunt datori a re­flecta asupra celor ce le-au facut voind a-si mântui sufletele lor cei ce pe sclavii, care sunt laolalta, i-au atras la idolatrie, care si ei puteau scapa, daca li s-ar fi dat lor dreptate si ce este potrivit, precum zice iarasi Apos­tolul (Col. 4, 1).

(62 ap.; 1, 6 Ancira; 5 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)

CANONUL 8 Petru Alex. (RÂNDUIALA PENTRU CEI CE AU FOST TRADATI)

Iar în privinta celor ce au fost tradati si au cazut, sau care singuri au intrat în lupta si au marturisit ca sunt crestini, si au fost aruncati în tem­nita, fiind chinuiti, rational este a le da ajutor întru veselia inimii, si a-i face partasi la toate, si în rugaciuni, si întru cuminecarea sângelui si tru­pului Iui Hristos, si în mângâierea cuvântului, pentru ca mai cu tarie ne-voindu-se, sa se învredniceasca si ei de darul chemarii celei de sus. „Fiindca chiar de sapte ori, zice, de va cadea dreptul, iarasi se va ridica" (Pilde 26, 16); ceea ce daca ar fi facut toti cei cazuti, ar fi aratat pocainta cea mai deplina si din toata inima.

(62 ap.; 12 sin. I ce; 3 Ancira; 9 Petru Alex.; 3 Vasile cel Mare)

CANONUL 9 Petru Alex. (SFAT PENTRU CEI CE CAUTA ISPITA)

Si în privinta celor ce ca treziti din somn au sarit în lupta cea aduca­toare de chinuri si care va avea loc în viitor, si care îsi pricinuiesc lorusi ispita de a se lupta cu marea si cu multe valuri, dar care mai ales împotri­va fratilor aprind jaratecul pacatosilor, cu acestia înca trebuie sa se co­munice, deoarece în numele Iui Hristos au venit la aceasta, desi nu iau aminte la cuvintele Lui, care învata: „Rugati-va sa nu intrati în ispita", si care iarasi zice catre Tatal în rugaciune: „Si nu ne duce în ispita, ci ne mântuieste de cel viclean" (Luca 11,4); si poate ca aceia nici nu stiu ca însusi Stapânul si învatatorul nostru de multe ori i-a evitat pe cei ce voiau a-L instiga, si ca uneori pleca într-un tinut aproape de pustie (loan 11, 54), si ca atunci când s-a apropiat vremea patimii Lui nu s-a predat, ci a as­teptat pâna ce au venit asupra Lui cu sabii si cu furci; atunci zise catre ei: „Ca la un tâlhar ati iesit, cu sabii si cu furci sa ma prindeti" (Mc. 14, 48), care l-au si dat pe El, zice, Iui Pilat; dar celor ce întru asemanarea Lui si dupa scopul Lui au umblat, au patimit, aducându-si aminte de cuvintele Lui dumnezeiesti, prin care ne ajuta pe noi în prigoAne, zice: „Luati am­inte de voi, ca va vor da pe voi la adunari si în sinagogile lor va vor bate pe voi"; „si va vor da" a zis, iar nu: „predati-va singuri pe voi". „Si va vor duce, zice, înaintea dregatorilor si împaratilor pentru numele Meu" (Le. 21, 12), „dar sa nu va duceti însiva; fiindca el voieste ca si noi, persecutati fiind pentru numele Lui, sa pribegim din loc în loc"; precum iarasi îl au­zim ca zice: „Si daca va alunga pe voi din cetatea aceasta, fugiti în cea­lalta" (Mt. 10, 23); caci El nu voieste sa ne ducem singuri catre scutierii si lancierii diavolului, ca sa nu ne facem lor pricinuitori si de mai multe morti, ca si cum i-am sili pe acestia sa se salbaticeasca si mai tare si sa savârseasca deplin faptele de moarte aducatoare, ci dimpotriva, El voieste sa asteptam si sa avem grija de noi, sa priveghem si sa ne rugam ca sa nu intram în ispita (Mt. 26, 41). Astfel, Stefan, cel dintâi care a primit martir­iul pe urmele Lui, târât fiind în Ierusalim de cei fara de lege si adus fiind în sinedriu, a fost împroscat cu pietre, în numele lui Hristos, s-a slavit ru-gându-se si zicând: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta" (F. Ap. 7, 60); astfel si Iui Iacob al doilea, prins fiind de Irod, cu sabia i s-a taiat capul; astfel si lui Petru, cel mai ales dintre apostoli, de multe ori fiind prins si închis si necinstit, mai pe urma s-a rastignit în Roma; de asemenea si preavestitului Pavel, fiind predat de multe ori, si primejduit pâna la moarte, si mult nevoindu-se, si întru multe prigoAne si necazuri laudân-du-se, si lui întru aceeasi cetate i s-a taiat capul cu sabia, care întru cele ce s-a laudat a ispravit; si ca în Damasc s-a slobozit cu cosnita noaptea peste zid si a scapat din mâinile celui ce cauta sa-1 prinda. Caci cea dintâi tinta a lor a fost sa binevesteasca si sa învete cuvântul lui Dumnezeu, întru care întarind pe frati ca sa ramâna în credinta; ziceau ei si ca prin multe ne­cazuri trebuie sa intram noi întru împaratia lui Dumnezeu (F. Ap. 14, 22); caci ei nu cautau folosul lor, ci al multora, ca sa se mântuiasca (I Cor. 10, 33). Si sunt multe înca de a le spune lor în privinta aceasta, pentru ca sa lucreze în chip cuvenit, dar, precum zice Apostolul, nu ne ajunge vremea a spune (Evr. 11, 32).

(62 ap.; 3, 5 Ancira; 8 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)

CANONUL 10 Petru Alex. (OSÂNDA CLERICILOR CAZUTI)

Drept aceea, nu este rational sa mai ramâna în slujba bisericeasca acei clerici care au fugit de martiriu, au cazut si iarasi au luptat, fiindca au parasit turma Domnului si pe sine s-au batjocorit, ceea ce nici unul dintre apostoli nu a facut. Caci si fericitul Apostol Pavel, care multe prigoAne a suferit si s-a distins prin multe biruinte din lupte, cunoscând ca mai bine este a se libera si a fi cu Hristos, adauga si spune: „Dar a mai ramânea în trup este mai trebuincios pentru voi" (Filip. 1, 24); caci având în vedere nu folosul sau, ci al multora, ca sa se mântuiasca, a socotit ca este mai necesar a ramânea cu fratii si a purta grija de ei decât a se odihni (I Cor. 10, 33); care voieste ca cel ce învata sa fie model credinciosilor în învatatura (Rom. 12, 7). Drept aceea, cei osânditi în temnita, cazând din slujba si s-au întors iarasi la lupta, sunt foarte nechibzuiti; caci cum se roaga ei pentru ceea ce au parasit, putând sa fie fratilor de folos în acelasi timp? Fiindca pâna ce nu gresisera, aveau iertare pentru fapta lor nesocotita; iar daca au gresit, ca unii care s-au mândrit si s-au prihanit pe sine, nu mai pot sa slujeasca; din care cauza sa se îngrijeasca mai vârtos întru smerenie cum sa sfârseasca viata parasind slava cea desarta. Caci acelora este suficienta co­muniunea ce vor avea în liniste si în deplinatate din ambele motive, atât pentru ca sa nu li se para ca au fost împovarati când vor fi dusi cu sila din descompunerea de aici, cât si pentru ca unii cazând sa nu pretexteze ca au slabit din pricina penitentei, care mai mult decât toti ceilalti vor avea rusine si ocara, în chipul aceluia care a pus temelie, dar nu a fost în stare sa o desavârseasca. Ca, zice, toti cei ce trec pe acolo vor începe sa-1 batjo­coreasca zicând: „Omul acesta a pus temelie si n-a fost în stare sa desavâr­seasca" (Luca 14, 29-30).

(62 ap.; 10 sin. I ec; 1, 2 Ancira; 3 Atanasie cel Mare; 10 Vasile cel Mare; 2 Teof. Alex.)

CANONUL 11 Petru Alex. (CEI CE S-AU PRIMEJDUIT PENTRU FRATI)

Iar cei ce, intrând la început în toiul prigoAnei, au stat în fata judecatii, si privind sfintii mucenici, s-au grabit catre rasplata chemarii de sus, si straduindu-se cu buna râvna, s-au supus pe sine la aceasta mucenicie, întrebuintând multa îndrazneala, mai ales vazând pe cei ce se chinuiesc si pe cei ce cad, din cauza carora mânati fiind de un glas intern si îndem-nându-se sa poarte razboi împotriva celui ce se împotriveste, se sârguiau spre aceasta, ca sa nu i se para diavolului întru sine ca este întelept din cauza ca i s-a parut ca biruieste prin viclenie (Pilde 3, 7), desi s-a tainuit ca a fost biruit de cei ce au suportat chinuri prin sfâsierile trupului si prin batai, si prin ascutisul sabiei, si arderile focului, si cufundarile în apa; si pentru acestia, care au scapat cu credinta, sa se faca rugaciuni si cereri, si se cuvine a fi cu considerare la cei ce s-au pedepsit în temnita si au suferit de foame si de sete, ori la cei afara de temnita ce înaintea judecatii foarte s-au muncit prin sfâsierea trupului si batai, si mai pe urma s-au biruit de slabiciunea trupului. Ca întru nimic nu se vatama cineva daca patimim si ne doare împreuna cu cei ce plâng, si suspina pentru cei ce s-au biruit în nevointa de multa sila a diavolului uneltitor, adica pentru parinti, sau frati, sau fii; caci stim ca si pentru credinta altora au dobândit unii bunatatea lui Dumnezeu, întru iertarea pacatelor si sanatatea trupului si învierea mortilor. Deci aducându-ne aminte de multele lor patimi si miz­erii, pe care le-au suferit pentru numele lui Hristos, si aducându-ne am­inte ca ei s-au si pocait si s-au tânguit de cele ce ei s-au facut prin tradare, întru slabiciunea si omorârea trupului, ba înca si dovedind despre sine ca au trait viata retrasa, ne rugam si ne cucerim împreuna pentru curatirea lor pe lânga celelalte de cuviinta, prin acela care s-a facut Mijlocitor catre Tatal pentru noi, cel ce curateste pacatele noastre. „Caci, zice, chiar de ar pacatui cineva, avem pe Iisus Hristos mijlocitor drept catre Tatal, si El este împacare pentru pacatele noastre" (I Ioan 2, 1-2).

(62 ap.; 4 Ancira; 9 Petru Alex.; 2 Grig. Nyssa)



   
 

CANONUL 12 Petru Alex. (CEI CE S-AU RASCUMPARAT)

Iar celor ce au dat arginti ca sa aiba deplina liniste de orice primejdie, sa nu li se aduca învinovatire; fiindca au suferit paguba si pierdere de bani spre a nu se pagubi de sufletul lor, ori sa-1 piarda; ceea ce altii din lacomie urâta nu au facut; cu toate ca Domnul zice: „Ca ce va folosi omu­lui de ar dobândi lumea întreaga, iar de sufletul sau se va pagubi, sau îl va pierde?" Si iarasi: „ca nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona" (Mt. 6, 24; Le. 16, 13). Fiindca aceia s-au aratat slujind lui Dumnezeu, urând argintii si calcându-i în picioare, defaimându-i si îndeplinind si prin aceasta cele scrise: „Rascumpararea sufletului omului este bogatia sa" (Pilde 13, 8). Caci si în Faptele Apostolilor am citit ca cei târâti în Tesalo-nic la mai-marii cetatii, în locul lui Pavel si Sila, s-au liberat prin saturare cu bani. Ca dupa ce mult i-au asuprit pentru numele lui Hristos si dupa ce au tulburat gloatele si pe mai-marii cetatii, „luând ei, zice, din destul de la Iason si de la ceilalti, i-au liberat. Iar fratii îndata noaptea au trimis pe Pavel si pe Sila la Bereea" (F. Ap. 17, 9-10).

(62 ap.; 5 Ancira)

CANONUL 13 Petru Alex. (CEI CE SE FERESC DIN CALEA VRAJMASULUI)

Drept aceea, nici cei ce au parasit toate pentru mântuirea sufletului si s-au departat sa nu se învinovateasca, fiindca s-ar fi prins altii din cauza lor; caci si în Efes în locul lui Pavel au târât în teatru pe Gaiu si pe Aris-tarh, pe sotii lui Pavel, si voind el sa mearga în popor, fiindca din cauza lui s-a facut tulburarea; deoarece a înduplecat si a convertit mult popor spre cinstirea de Dumnezeu „nu l-au lasat pe el învataceii", se spune, „ba chiar si unele dintre capeteniile Asiei, prieteni fiindu-i, trimitând la el, îl rugau sa nu se duca la teatru" (F. Ap. 19, 30, 31); iar daca unii ar starui, bat­jocorind pe cei ce cu curatenie iau aminte la cel ce zice: „Mântuind, mân-tuieste-ti sufletul tau, si sa nu privesti înapoi" (Fac. 19, 17), sa-si aduca aminte de Petru, cel distins între apostoli, care aruncat fiind în temnita si predat la patru capetenii cu câte patru ostasi ca sa-1 pazeasca, a fugit noaptea si s-a liberat din mâna ucigasului Irod, si din toata asteptarea poporului iudeilor, dupa porunca îngerului Domnului, si facându-se ziua, se spune, nu putina tulburare era între ostasi, oare ce s-a facut cu Petru? Irod deci cautându-1 si negasindu-1, cercetând pe pazitori, a poruncit sa fie sugrumati (cf. F. Ap. 12, 4-19), din cauza carora nici o învinuire nu atinge pe Petru, caci se putea, vazând si ei ceea ce s-a facut, sa scape, precum si toti pruncii din Bethleem, si din toate hotarele lui, daca parintii lor ar fi stiut ceea ce se va întâmpla, care s-au omorât de ucigasul Irod din cauza ca el cauta sa se piarda un prunc, dar care si el a scapat dupa porunca înge­rului Domnului, atunci în graba a început a prada si cu iuteala a jefui po­trivit chemarii numelui, precum s-a scris: „Cheama numele Lui, prada în graba, jefuieste la iuteala; pentru ca mai înainte de a sti copilul sa cheme pe tatal sau si pe mama sa se va lua puterea Damascului si prazile Samari-ei înaintea regelui Asiriei" (îs. 8, 3-4). Deci si magii, cei ce au fost pradati si jefuiti, cu supunere si cu cinstire se închina pruncului, si deschizându-si vistieriile si aducându-i preapotrivite si preacuviincioase daruri, aur, ta­mâie si smirna, ca unui împarat si Dumnezeu, si om; drept aceea nu au so­cotit ei a fi demn sa se întoarca la împaratul asirian, fiind calauziti de Pro­videnta. „Ca luând înstiintare prin vis, se spune, sa nu se întoarca la Irod, pe alta cale s-au dus în tara lor" (Mt. 2, 16). Deci vazând Irod, varsatorul de sânge, ca a fost înselat de magi, s-a mâniat foarte si trimitând, se spune, a omorât pe toti pruncii din Bethleem si din toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul aflat de la magi (Mt. 2, 11-16); cu care cautând sa omoare si pe celalalt prunc nascut mai înainte de el si neaflându-I, a ucis pe tatal lui, pe Zaharia, între templu si altar (Mt. 23, 25), scapând pruncul cu Elisabeta, mama lui, pentru ceea ce ei cu nimic nu se învinovatesc.

(62 ap.; 3, 5 Ancira; 2 Grig. Nyssa)

CANONUL 14 Petru Alex. (DESPRE MARTURISITORI)

Iar daca unii au suferit multa sila si nevoie, cascându-li-se gura, si suferind în legaturi, si au ramas statornici în marturisirea credintei, si au fost statornici când li s-au ars mâinile, aducându-i fara voie la jertfa ne­sfintita; dupa cum mi-au scris mie din temnita de trei ori fericitii muceni­ci, precum si alti împreuna slujitori, în privinta celor din Libia - unii ca acestia, mai ales când împreuna marturisesc pentru sine si pentru alti frati, pot sa fie în slujba lor, rânduiti fiind între marturisitori, întocmai ca si cei omorâti în multe chinuri, si care nu mai pot sa vorbeasca si sa-si ridice cuvântul, sau sa se miste spre a sta împotriva celor care-i chinuiesc în zadar; dar care nu s-au învoit cu urâciunea acelora, precum cu adeva­rat iarasi am auzit de la cei împreuna slujitori. Deci se vor pune între marturisitori si toti aceia care vietuiesc dupa Timotei si asculta de cel ce zice: „Urmareste dreptatea, frica de Dumnezeu, credinta, dragostea, rabdarea, blândetea; lupta-te cu lupta buna a credintei, apuca viata cea vesnica, la care ai fost chemat, si ai marturisit marturisirea cea buna îna­intea multor martori" (I Tini. 6,11-12).

(62 ap.; 3, 5 Ancira)

CANONUL 15 Petru Alex. (POSTUL DE MIERCUREA SI VINEREA)

Nu ne va învinovati cineva pe noi fiindca tinem miercurea si vinerea, în care cu drept cuvânt ni s-a poruncit noua dupa predanisire sa ajunam; de o parte miercurea, din cauza sfatului facut de Iuda pentru vinderea Domnului; iar de alta parte vinerea, pentru ca a patimit EI pentru noi; iar duminica o tinem zi de bucurie pentru cel ce a înviat în ea, întru care am primit sa nu plecam nici genunchii.

(66, 69 ap.; 29, 89 Trul.; 49, 51 Laod.)
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 431 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: