Sunt ortodox pentru că:

• Am fost spiritist, buddhist, yogin, ateu, dar în toate aceste "credințe" nu am găsit ceea ce căutam. Spiritismul nu este, de fapt, o religie, ci doar o încercare de a comunica cu spiritele oamenilor decedați. Pentru buddhist, totul este suferință, iar țelul suprem este nirvana, vidul. Buddhistul nu are Dumnezeu. Yoginul vrea să scape de reîncarnări și să se unească cu Brahman. Atât buddhistul, cât și yoginul se consideră proprii lor dumnezei (vezi Lucifer). Ateismul este prostesc, dacă privim cât de minunat e alcătuit universul în care trăim. Probabilitatea ca universul și viața să se fi născut din întâmplare, dintr-un big bang, tinde la 0... Sunt ortodox pentru că Dumnezeu mi-a arătat că există. Acum câțiva ani, mi-am cerut iertare cu lacrimi de la Dumnezeu, pentru că nu am crezut în El. Am simțit ceva ce nu am mai simțit decât peste mulți ani. Pur și simplu sufletul meu era înconjurat de o căldură și pace imensă. Parcă pluteam... Am simțit ceva ca un mic curent apoi prin mâini și o stare de liniște inexplicabilă timp de o săptămână... Această întâmplare m-a făcut să cred că Dumnezeu există și că ne veghează mereu. El ne așteaptă să ne întoarcem la el, așa cum un tată își așteaptă fiul... Apoi am început să citesc despre yoga, să învăț sanscrita, să citesc texte antice yoghine. Începusem să mă cred una cu Brahman, cu Absolutul, să mă simt puternic. Consideram că totul e o iluzie. Puteam să-mi opresc orice gânduri după voință... Până când a apărut o persoană care m-a rugat să citesc niște cărți ortodoxe. Bineînțeles că le-am luat cu scârbă, dar nu am vrut să jignesc persoana respectivă, așa că am început să citesc. Citindu-le, parcă ardea ceva în mine. Simțeam cum cuvântul lor mă arde și mă macină. Acum știu că era ceva sau cineva în mine care mă făcea să fiu așa, să fug de adevăr... În fine, am citit mai multe cărți, am început să citesc și Noul Testament și până la urmă mi-am dat seama de groapa în care căzusem... Am fost și la prima spovedanie dupa aproape 6 ani de pauză și atunci am avut convingerea finală că ortodoxia este religia creștină adevărată, apostolică. În momentul când preotul a început să rostească rugăciunea de dezlegare, am simțit ceva care ieșea din mîinile lui și intra înăuntrul meu, prin creștetul capului, până în adâncul inimii (acum știu că acel Ceva era Duhul Sfânt). Am simțit atunci ca și cum aș fi fost cercetat până în adâncul sufletului și apoi o căldură în inimă, un foc purificator. Apoi m-am simțit liber. Am știut că Dumnezeu m-a iertat cu adevărat și am înțeles de ce este nevoie să vii în fața unui preot ca să ți se ierte păcatele. După ce am ieșit din Biserică, simțeam o pace nemaipomenită și totul părea mai luminos. Era o lumină aparte în jur, toate mi se păreau bune și simțeam un imbold de a-I da slavă lui Dumnezeu... Poate că toate acestea mi s-au întâmplat și le-am observat tocmai pentru că mă îndepărtasem pentru mult timp de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie, păcătosul, să gust puțin din frumusețea Raiului... Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să ne îndrepte pe toți pe calea adevărului ortodox! Doamne ajută!
• Dumnezeul la care se roagă creștinii și iudeii nu apare într-un Univers predefinit, nu a apărut datorită unor legități aflate înaintea și înafara Lui. El este în afara timpului și tot ce există a fost creat de El.
• Morala și tot ce ține de bine ar fi fraze fără valoare dacă n-ar exista El. Doar Dumnezeu este Cel care dă valoare moralei.
• El este însuși Iubirea. Și o arată frumos prin Însăși existența Sa, care constă în Trei Persoane între care se poate manifesta iubirea. Căci iubirea necesită cel puțin două persoane...
• Mântuirea se obține prin efortul nostru, dar doar Dumnezeu este cel care decide rezultatul. Ea nu se poate plăti cu bani.
• Viața de fiecare zi ne arată fapte uimitoare, care depășesc cu mult cunoștințele și speranța noastră.
• Toate sunt legate între ele într-un chip atât de minunat! Trebuie să fie Cineva acolo sus...
• În mai toate religiile D(d)umnezeu(eii) este/sunt o forță neînduplecată în fața căruia/căror trebuie să tremuri. Doar în Noul Testament Dumnezeu îți arată că te iubește, se coboară la nivelul tău și îți dă și libertatea de a decide tu ce să faci. (Lucru care se întâmplă parțial și în Vechiul Testament).
• Atunci când intru într-o biserică ortodoxă simt pace, căldură, o atmosferă familiară plăcută.
• Dacă intru într-o biserică catolică simt măreție și liniște. Dar o liniște rece.
• Dacă are loc o conferință organizată de protestanți, totul este perfect aranjat. Mă simt ca la o prezentare de produse a unei mari companii. Nimic nu este uitat. Nu lipsește decât... Dumnezeu.
• Înțelepciune. Odată, înțelepciunea celor zece porunci. Apoi, înțelepciunea de a le înlocui cu doar două: cu dragostea de Dumnezeu și cu iubirea de aproapele. Pentru că atunci când iubești le împlinești automat și pe cele zece.
• Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Politica înseamnă multe lucruri necreștine, compromisuri, minciună, influențarea oamenilor ca să se satisfacă interese umane, nu duhovnicești. Un preot implicat în politică are prea puțin timp pentru Dumnezeu, este prins între a face interesul unor grupuri și a apăra cuvântul lui Dumnezeu. Marii teologi și duhovnici ai ultimelor secole au fost ortodocși...
• Bisericile ortodoxe sunt pline cu Har, oameni și frumusețe.
• Știința modernă abia acum se apropie de ceea ce spuneau Părinții Bisericii acum 1500 de ani. V-ați întrebat oare ce este materia? A se vedea Sfântul Vasile Cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul.
• Nu se încearcă în mod exagerat „modernizarea” Bisericii. Să nu uităm că știința evoluează mereu, așa că ceea ce astăzi este considerat a fi un lucru modern, mîine va fi judecat ca fiind depășit. Să supunem oare Biserica unei frunze în vânt? Nu vreau să critic știința, atâta doar că evidențiez că ea se aproprie de infinitul pe care Dumnezeu l-a făcut. Ea are meritul că este în căutarea adevărului, dar etalonul este Dumnezeu Adevărul.
• Mergeam cu bunicul la Biserică.
• Iisus ne-a învățat ce să facem ca să ne mântuim acum 2000 de ani și de atunci nu a mai venit ca să ne învețe altceva, astfel că acel mesaj trebuie să îl urmăm. Biserica Ortodoxă este biserica care a păstrat cel mai fidel învățătura pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
• Sunt ortodox pentru că Dumnezeu a făcut mila cu robul său și „Întorcandu-se, mi-a dat viața și din adâncurile pământului iarăși m-a scos”, Slavă întru cei de sus lui Dumnzeu.
• În primul rând, așa m-a născut pământul românesc (adică mama) și pământul grecesc (adică tata), apoi pentru ca, până să-mi dau seama de comoara pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu prin baia sfântului botez, am primit, totuși, bunătățile pe care le-a pregătit El celor ce-L iubesc, prin Sfântul Trup și Sânge, pe care, părinții mei trupești, mi-l administrau când era de cuviință. Apoi sunt ortodoxă din recunoștință față de Bunul și Milostivul Dumnezeu, care, nicidecum nu m-a părăsit, în ciuda faptului că am uitat binefacerile Lui, și în desfrânări, și în uitare de cele ce am fost învățată, am cheltuit viața mea și m-a scos din noroiul păcatelor, fără să am cea mai neînsemnată contribuție, pe piatră punând piciorul meu. În altă ordine de idei, numai în biserica Lui mă simt acasă, Maica Domnului mi-a arătat mila ei nespusă. Apoi, El m-a iubit pe mine întâi, atunci când educația ateistă, era gata să distrugă orice urmă de umanitate din mine, fără măcar să gândesc de ce comoară mă lipsesc. M-am rugat mult să mă ierte, dacă exists iertare pentru mine, iar El, în milostivirea Sa, mi-a apărut în vis, venind pe norii cerului, șezând pe tronul slavei. Nu mi-a vorbit. Doar m-a privit. Dar ce privire... Mustrare, blândețe, majestate în acelasi timp, iar sufletul meu striga „e Domnul, e Dumnezeul meu”, deși nu aveam icoane, nu aveam o reprezentare a Lui... uitasem totul... de mult. Iată că ajunsesem iar acasă ca fiul cel risipitor... Dar nu mi-a vorbit. A luat sceptrul și mi-a arătat cu el peste umăr la cer. A dispărut cum a venit, pe norii cerului. M-am trezit într-o stare de bucurie nespusă, liniște și împăcare, dar și cu sentimentul datoriei. După câteva zile de cautări, mi-a căzut în mână o broșurică, tipărită în grafia veche „Carte dspre sfârșitul lumei” în care am citit: „adecă toți cei ce ați greșit, toți cei ce voiți să moșteniți viața cea veșnică, cautați în sus la Dumnezeu, cautați la cer”. Atunci am înțeles ce a vrut să-mi spunp Domnul, atunci am înțeles Ortodoxia e casa mea, e bucuria mea, e cântarea mea, e viața mea. Ce alte motive mi-ar trebui pentru a iubi ortodoxia? Ce altă motivație i-ar trebui inimii mele să cânte cu fiecare respirație „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”. Amin.
• Am convingerea că acum e cea mai bună cale de mântuire. Cum am putea să ne dăm seama de asta. Este cea mai bună religie cea cu cei mai mulți membri? Nu, căci la un moment dat Biserica ariană era cea mai puternică din Europa. Este religia cu cei mai mulți bani și putere lumească mântuitoare? Nu neapărat. Este mântuitoare religia care e considerată de Dumnezeu mântuitoare și pe care Dumnezeu o înzestrează cu multe minuni. M-am rugat la Dumnezeu să-mi spună ce cale e cea mai bună și un gând mi-a venit că ortodoxia e considerată cea mai bună de către Dumnezeu căci are cele mai multe minuni.
• Să le luăm pe rând:

De ce creștinism și nu islamism, budhism, yoga? Pentru că Iisus a înviat pe pământ și a dat putere asupra morții și discipolilor săi și asta nu s-a întamplat la Budha, Mahomed, Confucius și alții. Când vorbim despre religie vorbim mai ales despre viața de după moarte și dacă cel ce e cel ce începe o religie nu are putere asupra morții, în mod normal ar trebui să ai multe dubii. De ce ortodoxie și nu catolicism sau protestantism? Pentru că ortodoxia e cea mai iubită de Dumnezeu și asta se dovedește prin mulțimea minunilor ce se întâmplă în ortodoxie. Minunile ortodoxiei sunt:

1. Lumina Sfântă. În fiecare an la Ierusalim în Biserica ce s-a înalțat pe locul învierii apare o lumină ce vine din cer, se plimbă prin Biserică. Lumina Sfântă vine doar la Patriarhul ortodox de la Ierusalim și nu la alte denominațiuni creștine. Mai multe la: http://www.orthodoxphotos.com/Pascha_Holy_Light/index.shtml

2. Apele Iordanului merg în sens invers pentru cateva minute. Când Iisus a intrat în apele Iordanului pentru botez, acestea au început mișcarea în sens invers. În fiecare an, la slujba de Bobotează, apele acestea se mișcă în sens invers cateva minute când crucile creștinilor ortodocși sunt aruncate în apă.

3. Apa sfințită. La sfințirea apei se schimbă mișcarea moleculară a apei din mișcare Browniana dezordonata în mișcare ordonată. Apa sfințită poate fi baută și după un an deși apa obișnuită devine de nefolosit în același interval de timp. La catolici apa sfințită nu rezistă ca la ortodocși.

4. Trupurile sfinților nu putrezesc și mai mult realizează miracole după moarte. Sfântul Ioan Botezarul: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Saint John The Wonderworker un sfânt american: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Acești Sfinți fac minuni și după moarte: http://saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2007.htm Aici sunt minunile Sfintei Parascheva: http://www.sfantaparascheva.com/minuni.php Darul profeției și alte daruri întaresc puterea ortodoxiei.

Sunt ortodox pentru ca Dumnezeu m-a invatat sa fiu

Merg prea departe spunand asta? La prima vedere poate..Insa de-a lungul vietii am avut experiente care m-au marcat,schimbat si eventual calauzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizeaza pe multi in Romania.A fi botezat ortodox, a merge la biserica cateodata,a pretinde ca exista o relatie cu Dumnezeu,a-I multumi cateodata pentru anumite lucruri din decenta crestina si nu din SUFLET. Suna familiar? Ei bine in acest fel era falsul meu ortodoxism.Pana la varsta de treisprezece ani eram evlavios colectionam icoane,citeam scripturi,ma rugam, chiar imi facusem un mic altar de rugaciune in camera mea.Insa dintr-un motiv sau altul tot ce era acolo in inima mea incepuse sa intre intr-un somn letargic.Pot invinui intrarea mea in adolescenta ,contactul cu lumea exterioara a celor mai mari,dorinta de a creste peste noapte..sau pot spune ca usor dar sigur incepusem sa cad in tentatiile pierzaniei.La paisprezece ani deja fumam si beam cu cei de doua ori mai in varsta ca mine. Asta e ceva care m-a marcat pe restul vietii, alcoolismul si tabagismul m-au urmat peste tot. Am emigrat la optsprezece ani si de atunci pot spune ca tot intre straini sunt.Daca as insirui toate experientele avute de-a lungul acestor ani v-as provoca imaginatia spre incredibil, spre fictiune.Dar ce face mai incredibila si tragica inca experienta mea este faptul ca nu este fictiune ,nu este vreun roman de aventura ci propria aventura a vietii mele.Am trecut prin aproape tot de la droguri la inchisori,munca cinstita, lume interlopa.(Intr-o zi cu voia bunului Dumnezeu voi imparti aceast experienta cu alti frati pierduti sau rataciti dintr-un motiv sau altul) Ma indepartam pe zi ce trecea din ce in ce mai mult de Dumnezeu.Cautam ceva sa-mi umple viata sa-mi dea satisfactie si nu gaseam.Auzeam vorbind de la altii de implinire cu Dumnezeu dar eram prea putin convins de ce auzeam sau vedeam. Pot spune insa ceva. Eu renuntasem la Dumnezeu ,nu pentru ca asa imi dorisem dar pentru ca imi facusem viata in asa fel incat sa nu las loc pentru EL. Eu renuntasem la EL dar EL nu a renuntat niciodata la mine.Adevarul este ca simteam ca Dumnezeu exista ,simteam ca era in inima mea insa ce nu reuseam era sa intru in dialog,in armonie cu EL.Dupa zece ani petrecuti in Peninsula Iberica m-am intors acasa ,frustrat,dezamagit si singur.Mama ma privea trista si-mi cerea in continuu sa ma rog "Roaga te mama ,spunea,ca doar bunul Dumnezeu te mai poate ajuta "O.K. Daca existi ajuta-ma" spuneam.Dar nu stiam ca EL avea ceva pentru mine, nu stiam ca desi ma rugam fara convingere fara sa cred ce EL m-ar auzi,dar EL m-a auzit, mi-a calauzit pasii usor, politicos,subtil dar sigur spre ceva ce nu mai simteam de la treisprezece ani. Dupa sase luni in Romania am plecat din nou de data aceasta spre Anglia.Cineva trebuia sa ma astepte in Londra dar nu s-a intamplat cum am vrut eu. Fara bani,fara prieteni, am ajuns foarte repede sa dorm pe strazi,in frig,in ploaie.As fi putut fura cum facusem de multe ori inainte dar dintr-un oarecare motiv pe care Dumnezeu il stie de data asta totul imi iesea pe dos,pur si simplu nu mai reuseam sa fiu ce am fost,acel eu plin de sine autosuficient.. Pentru cine nu stie 'a dormi ' pe strazi nu este un termen corect care sa explice odihna.Corpul nostru nu este facut pentru a suporta temperaturi scazute ,nu cand este slab nutritionat,exaustat,fizic si mental.Faptul ca putem intra in hipotermie in timpul somnului se caracterizeaza prin reactia corpului de vigilanta atunci cand din fericire ne trezim de frig. Spun din fericire pentru ca daca nu ne-am trezi de frig stiti ce s-ar intampla..Dupa multe saptamani pe strazi,saptamani marcate de foame,oboseala,frig,violenta extrema fizica si verbala,uz si abuz de alcool,dispretul semenilor,in fine cine se scalda in mocirla e mancat de porci,desi eu nu cerusem sa fiu in mocirla,mai mult am alunecat in ea decat sa spun ca am fost impins sau am sarit de buna voie,treaba este ca ajunsesem la limita. Dar scrie in Scripturi ca bunul Dumnezeu nu ne lasa sa induram mai mult decat putem suporta.Atunci in genunchi cu lacrimi in ochi in fata statuii lui Hristos i-am cerut ajutorul.Nu statuii ci Lui, Iisus. Plangand si cait, disperat si obosit AM CREZUT pentru prima data cu adevarat in EL si i-am cerut sa nu ma lase sa ma primeasca inapoi pentru ca nu mai aveam resurse interioare ,eram la limita limitelor.Iar EL m-a auzit.Lucrurile bune au inceput sa se intample in viata mea dupa aceea zi. Miracole!!Da,supe calde si hamburgueri giganti ,bai fiebinti si un pat ADEVARAT pe care sa dorm.Cum? Nu stiu si nici nu vreau sa explic decat prin acel "Nebanuite sunt caile Domnului" Bunul Dumnezeu topeste inimi si foloseste oamenii Sai pentru salvarea altora.In putin timp aveam deja un loc de dormit si o slujba. Cautam insa altceva ..cautam o biserica care sa fie locul in care sa ma simt ca fac parte din el.In care sa-l slavesc pe Dumnezeu o biserica si inca ceva: cineva cu care sa ma simt comfortabil sa-mi destainuesc gandurile,sa ascult si sa fiu ascultat.L-am rugat din nou pe EL si din nou mi-a dat ce am cerut .Prietena nu s-a lasat asteptata, o fata buna crestina foarte credinciosa,insa cu biserica a fost alta poveste, Dumnezeu m-a lasat sa vad sa simt si sa aleg chiar daca,stiu ca El avea si asta rezolvata pentru mine,totusi nu a intervenit radical ci m-a lasat sa vad prin propriile mele simturi. Astfel am 'sarit' din biserica in biserica de la adventisti la penticostali de la catolici pana la acele mici autonumite biserici in depozite cu spatii inchiriate (acele asa numite de unii ortodoxi ca secte) Am vazut diferite feluri de adorare ,multe putin ortodoxe sau conventionale.Am vazut extaz religios ,am vazut isterie religioasa , vorbit in limbi, transe religioase. Dar nu reuseam sa ma incadrez in ele,sa ma identific..ei vorbeu in limbi nu eu ,ei simteau Duhul Sfant nu eu,Dumnezeu avea un plan pentru ei dar nu acelasi pentru mine..Era experienta altora nu a mea.Astfel dupa luni de cautare ajunsesem un,ceea ce extrem protestantii numesc de "vizitator" .Cautam dar nu ma regaseam nicaieri.Si in timp ce altii plecau de la biserici umpluti pana la refuz cu 'Holy Spirit' eu ma simteam frustrat , inselat,mintit.Prietena mea era la curent cu ce se intampla si la randul ei se simtea nelinistita pentru ca isi dorea un barbat cu temelii solide in crestinism si nu un 'vizitator'. Cand eram aproape sa renunt a cauta in schimbul acelei relatii strict personale cu Dumnezeu iata ca raspunsul meu a venit. Sub forma unei biserici ortodoxe de limba engleza.Ca sa fiu mai exact prietena mea, care este penticostala a gasit aceeasta biserica pe internet cand am rugat-o sa caute o biserica aproape de zona in care locuiesc. Nu specificasem biserica ortodoxa ci doar biserica.Cand mi-a spus de aceasta biserica mi-a starnit curiozitatea :Biserica ortodoxa in limba engleza? Exista asa ceva?" Mi-am spus incredul si in prima duminica iata-ma la slujba ca de obicei sceptic si obosit de cautari.Dar asa cum Slujba a inceput lacrimi de bucurie mi-au dat in ochi,Iata-ma din nou acasa am simtit.In casa ta Doamne casa ta pe care nu o mai vizitasem de la varsta de treisprezece ani.Am regasit vechea iubire si ma simt fericit.In casa ta Doamne cu sfintele icoane cu mirosul 'evlavios' de tamaie si lumanari.Atunci pe loc am avut rapunsul la rugaciunea mea de a gasi Biserica corecta.Atunci vazand toti acei ortodoxi crediciosi englezi framantati de ortodoxism cu aceea dorinta si foame primara de a-L cunoaste pe Dumnezeu prin ortodoxism. Nici unul dintre ei nu s-a nascut ortodox ,eu eram unicul desi nu faptul ca eram nascut a contat ci faptul ca eram Re-nascut ortodox ca si ei,toti vin din alte diviziuni: protestanti,catolici,penticostali, metodisti.Si iata-i Ca niste copii in cautarea de al face fericit pe Tatal.Atunci am inteles cat noi romanii suntem de binecuvantati prin a ne naste ortodoxi si chiar asa fiind multi dintre noi nu ne doare nicaeri de chemarea adevarata a lui Dumnezeu. Nu doar biserica de lemn si piatra ci biserica din suflet aceea in care sufletul se simte bine cu Dumnezeu.Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.Ca e ceea din Londra sau cea din Bacau sau cea din Toronto, e aceeiasi Biserica Noastra Ortodoxa. Cum stiu eu ca vine de la Dumnezeu ? Nu stiu ci simt si de fapt de ce as vrea sa stiu cand Dumnezeu ne spune clar "Sa credem prin credinta nu prin vaz" Iar a credea prin credinta inseamna a simti cu inima si sufletul ce Dumnezeu are de bine pentru noi copii Sai.Amin si Lui Dumnezeu Lauda. C. R.