Ortodoxia pe glob
Aproape
că nu există colţ în lume în care să nu găsim ortodocşi, din Alaska, de
unde a început de fapt Ortodoxia pe continentul american, până în sud,
în ţara de foc a Argentinei, din Africa de Sud până în nordul Europei,
din Australia şi Noua Zeelandă până în întinsa Asie. "Aşadar,
Biserica Ortodoxă este, cu adevărat, universală ca răspândire
geografică şi împărtăşeşte bogăţia sa de învăţătură şi de tradiţii
tuturor celor care doresc să o cunoască", spune pr. cons. patriarhal
Michael Tiţa, coordonatorul Sectorului relaţii bisericeşti şi
interreligioase al Patriarhiei Române. Părinte consilier patriarhal
Michael Tiţa, cât de prezentă este Ortodoxia în lume? Mai este vreun
continent pe care nu întâlnim ortodocşi? Nu. Aproape că nu există
colţ în lume în care să nu găsim ortodocşi. Numărul lor este greu de
estimat, însă, din datele care există, ortodocşii sunt al doilea mare
grup de creştini, după creştinii catolici, probabil peste 500 de
milioane. Care este situaţia Ortodoxiei astăzi pe continentul descoperit de Cristofor Columb? Peste
tot în statele care formează continentul american, Ortodoxia este şi
organizată şi recunoscută, şi se dezvoltă, am putea spune, fără nici un
fel de probleme. Sunt multe comunităţi ortodoxe, care aparţin fie de
Bisericile de unde au provenit credincioşii, fie de o structură care
reuneşte comunităţi şi eparhii locale, cum este cazul Bisericii
Ortodoxe din America - OCA (a cărei autocefalie nu este recunoscută de
toate Bisericile Ortodoxe). Pentru români, există o Arhiepiscopie
Ortodoxă Română a celor Două Americi, cu sediul la Chicago, care se
află în cadrul Patriarhiei Române, şi o episcopie care este în
jurisdicţia OCA. Creştinul este persecutat în America de Nord? Nu.
Dimpotrivă, Statele Unite şi Canada au o libertate religioasă aproape
fără limite. În sensul că, deşi, în cazul SUA, nu este nici un fel de
sprijin al statului pentru comunităţile religioase, oricare ar fi ele,
acestea sunt libere să se organizeze cum doresc, atât timp cât nu
există atingere fie libertăţii de exprimare a altora, fie moralei
publice. Coborâm în centrul şi sudul continentului american. Care este situaţia aici? Este
oarecum diferită. Comunităţile ortodoxe sunt mai puţine pentru că
situaţia economică şi socială este dificilă, aceste ţări nefiind
atractive pentru emigranţi. Cu toate acestea sunt ortodocşi şi în
aceste ţări, inclusiv în ţări precum Cuba, unde există chiar o biserică
ortodoxă sfinţită de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu. În
America de Sud, în general, sunt foarte prezenţi clerul şi credincioşii
Patriarhiei Antiohiei. Au fost mulţi emigranţi de limbă arabă din zona
Orientului Mijlociu şi ei s-au constituit în comunităţi foarte bine
închegate şi organizate. Comunităţile cele mai mari de ortodocşi sunt
în Brazilia şi în Argentina; noi, românii, avem o parohie în Venezuela,
la Caracas, şi o misiune la Buenos Aires, Argentina. Tensiunile dintre musulmani şi creştini Trecem Oceanul Atlantic şi ajungem în Africa, cu vechile comunităţi ortodoxe din Cartagina şi Alexandria. Situaţia
de pe continentul african este una mai deosebită. Sunt ţări cu
comunităţi musulmane însemnate, unde întâlnim şi grupuri
fundamentaliste. Există unele conflicte, în ţări precum Nigeria, între
partea de nord, musulmană, şi partea de sud, creştină, Sudanul, care
este o ţară musulmană, dar unde sunt şi comunităţi mici de creştini sau
Egiptul, unde sunt probleme între fundamentalişti islamici şi creştini,
în special copţi. Cu toate că în Egipt există atât o comunitate
ortodoxă cu rădăcini vechi, dar nu aşa de numeroasă (Patriarhia
Alexandriei şi a Întregii Africi, cu sediul la Alexandria), cât şi o
comunitate de ortodocşi necalcedonieni sau ortodocşi orientali
(Biserica Coptă), care este mult mai mare şi foarte puternică, ambele
Biserici Ortodoxe, comparativ cu majoritatea musulmană, sunt foarte
mici, cred că sub 10% din populaţia Egiptului. Din acest motiv, există
un conflict mocnit între anumite grupări fundamentaliste musulmane şi
comunităţile ortodoxe. În alte părţi ale Africii nu cred că sunt
probleme speciale. În general sunt comunităţi formate din localnici,
cum sunt cele din Ghana, nu din imigranţi. În Africa de Sud, întâlnim
imigranţi români sau greci, dar şi localnici care s-au convertit.
Patriarhia Română are o parohie la Johannesburg, unde nădăjduim să
construim în curând şi o biserică. Europa este un continent creştin sau aşa ne place să credem. Care este locul Ortodoxiei pe bătrânul continent? Ortodoxia
este în general prezentă în centrul şi mai ales în răsăritul
continentului, în această zonă a Balcanilor şi, bineînţeles, în Rusia.
Sunt comunităţi foarte însemnate. Dar Ortodoxia se extinde, în special
în Europa Occidentală, prin emigranţi. Numai românii sunt peste 1,2
milioane în Italia, 1,1-1,2 milioane în Spania, comunităţi relativ noi,
constituite în ultimii 10-15 ani. Spre deosebire de acestea două, alte
comunităţi, cum sunt cele din Germania, Franţa, Regatul Unit al Marii
Britanii, Scandinavia ş.a., s-au constituit în perioada Războiului Rece
sau chiar mai devreme şi la care s-au adăugat emigranţii mai noi. Atât
Polonia, cât şi Cehia şi Slovacia au Biserici Ortodoxe autocefale, care
sunt formate, în general, din localnici, este adevărat mai mici decât
în cazul României, Rusiei, Ucrainei, Serbiei, Albaniei, Bulgariei sau
Greciei, dar care sunt importante în această mare familie de Biserici
Ortodoxe. Întâlnim cazuri de persecuţie a creştinilor în Europa? În
această ultimă perioadă, cu unele excepţii, nu există astfel de cazuri.
În Kosovo, există un conflict trist între două etnii care a generat
multe probleme, iar în Cipru există două entităţi, nordul turcesc,
musulman, şi sudul cipriot, ortodox, între care mai apar anumite
tensiuni. În schimb, nu mai întâlnim alte incidente, nici în Rusia,
nici în statele din fosta Uniune Sovietică, unde musulmanii sunt
majoritari. Nu mai vorbim de nordul Europei, Scandinavia, unde
libertatea religioasă nu întâmpină nici un fel de probleme. Episcopia
română este chiar recunoscută de statul suedez. La fel, în Germania,
Mitropolia Ortodoxă Română a fost recunoscută ca şi corporaţie de drept
public. Deci nu este vorba de toleranţă, ci de o recunoaştere a rolului
pe care credincioşii noştri îl au în societăţile respective. Ortodocşii din Asia Să coborâm spre zona de sud-vest a Asiei. Care este situaţia ortodocşilor de aici? În India se află o Biserică Ortodoxă necalcedoniană, cu sediul la Malabar, în India. În China e mai greu de spus, nu avem nişte date oficiale; există, probabil, mici grupuri de creştini ortodocşi. Nu cunoaştem cazuri evidente de persecuţie a ortodocşilor în China. Japonia
e un caz mai aparte în această zonă est-asiatică, în sensul că există o
Biserică Ortodoxă autonomă, care s-a născut din misiunea Bisericii
Ortodoxe Ruse, dar care este formată din japonezi ortodocşi. Aici avem
şi noi două parohii, una la Tokyo şi alta la Osaka-Nagoya, cu rang de
Reprezentanţă a Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Biserica Ortodoxă a
Japoniei. În Coreea de Sud există comunităţi mici de ortodocşi, în
general greci; au fost şi câţiva români, în oraşul Busan. Despre Coreea
de Nord nu ştim nimic, este un loc din care răzbat foarte puţine
informaţii. Probabil că acolo nu există ortodocşi, în condiţiile în
care este un stat declarat ateu. Sigur, un caz aparte este şi cel
din Indonezia, unde majoritatea musulmană intră în conflict cu
creştinii, în general, nu neapărat cu ortodocşii. Care este statutul ortodocşilor pe continentul de la capătul lumii? Dacă
vorbim despre Australia şi Noua Zeelandă, trebuie să spunem că
ortodocşii şi-au găsit un loc în care să-şi păstreze şi credinţa şi să
şi-o manifeste liber, fără nici un fel de oprelişti. Avem şi noi destul
de mulţi români acolo şi o episcopie pentru românii din cele două ţări. Am lăsat la urmă situaţia tensionată din Orientul Mijlociu. De
aici, de fapt, ar fi trebuit să pornim, din regiunea de unde s-a
răspândit creştinismul. Este o zonă cu multe conflicte, atât în
trecutul mai îndepărtat, cât şi mai aproape de zilele noastre. Ca
urmare, în multe situaţii conflictuale, a existat şi un "ingredient"
religios, dat fiind mozaicul etnic şi religios al regiunii. Mişcările
de emancipare politică şi socială din zonă (de ex. "primăvara arabă")
grevează şi asupra vieţii Bisericii Ortodoxe. De altfel, sediul
Patriarhiei Antiohiei şi al întregului Orient este la Damasc, în Siria,
unde şi noi, românii, avem o parohie, unde, din nefericire, situaţia
este în prezent foarte tensionată. Mai este şi conflictul dintre
israelieni şi palestinieni; aici, palestinienii ortodocşi formează o
comunitate destul de puternică, care încearcă să se manifeste ca o
comunitate hotărâtă să-şi păstreze, cu orice preţ, identitatea
confesională şi etnică. Patriarhia Română este prezentă şi aici, prin
Aşezămintele de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon. Aşadar, Biserica
Ortodoxă este, cu adevărat, universală ca răspândire geografică şi
împărtăşeşte bogăţia sa de învăţătură şi de tradiţii tuturor celor care
doresc să o cunoască.
www.ziarullumina.ro
|