|
Capcanele juridice ale "Legii egalităţii de şanse” sau cum liberalismul corupe justiţia
 1. UTILIZAREA SINTAGMEI „ORIENTARE SEXUALĂ” Legea egalităţii de şanse (noua
denumire a Legii antidiscriminare), utilizează într-un mod vicios
sintagma „orientare sexuală”. Excluderea acestei sintagme se impune din
următoarele motive:
1.1. Nici
un act internaţional în domeniul drepturilor omului, la care Republica
Moldova este parte, implicit Declaraţia Universală a drepturilor omului
şi Convenţiei europene a drepturilor omului, nu folosesc sintagma
„orientare sexuală”.
Articolul 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului (extras):
„Exercitarea
drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie
să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex,
rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională,
avere, naştere sau orice altă situaţie.”
Articolul 2 din Declaraţia Universală a drepturilor omului:
„Fiecare
se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile
proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special
de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie
politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială,
de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă situaţie.”
1.3. Adoptarea
unei legi care conţine sintagma „orientare sexuală” nu este susţinută
de majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Utilizarea acestei
sintagme a generat pînă în prezent numeroase nemulţumiri şi dezaprobări
sociale. Menţinerea şi promovarea acestei sintagme va însemna un act de
provocare şi de instigare, care ar putea duce la manifestaţii publice
şi chiar la dezordini stradale.
1.4. Abordarea
(discutarea, promovarea) publică a tematicilor ce ţin de orientarea
sexuală este contrară normelor morale ale populaţiei ţării. Ca
percepţie socială, sintagma „orientare sexuală”, la fel ca şi alte
sintagme ce contravin bunelor moravuri, creează disconfort psihologic
şi nu este agreată de societate. Acest lucru este sesizat chiar de
autorii legii, care evită să dea o definiţiei sintagmei „orientare
sexuală”, dat fiind că descifrarea acestei sintagme va fi şi mai mult
contestată de opinia publică.
1.5. În
Republica Moldova nu există precedente de discriminare pe motive de
orientare sexuală (cu excepţia unor provocări, care nici nu se iau în
calcul). Respectiv, neadmiterea discriminării pe motiv de orientare
sexuală este o încercare de contracarare a unor fenomene care nu
există. Inutilitatea acestor norme este confirmată de numărul foarte
mic al persoanelor care fac parte din categoria minorităţilor sexuale.
2. EXCEPŢIILE DE APLICARE A LEGII
Articolul
1 alineatul (2) al Legii egalităţii de şanse prevede un şir de excepţii
de aplicare a Legii, care sunt invocate de autorii legii ca condiţii ce
vor asigura, pe de o parte, că minorităţile sexuale nu vor întemeia
familii şi nu vor revendica dreptul la adopţie, iar pe de altă parte,
că cultele religioase şi părţile lor componente nu vor fi afectate de
prevederile legii.
Extras din Legea egalităţii de şanse: Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare
„ (2) Prevederile prezentei legi nu se extind şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere:
a) familiei, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie;
b) raporturilor de adopţie;
c) cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase.”
Aceste
prevederi sunt invocate de autorii Legii ca norme care vor garanta
protecţia familiei, instituţiei adopţiei şi cultelor religioase. În
realitate, prevederile de mai sus creează confuzii şi neclarităţi în
interpretare şi aplicare, şi creează riscuri majore, în special, în
privinţa cultelor religioase şi părţilor componente ale acestora.
Articolul
6 al Legii egalităţii de şanse interzice discriminarea. Însă art.1
alin.(2) prevede că prevederile legii nu se extind asupra celor 3
situaţii (familiei, adopţiei, cultelor religioase). Reiese, că
discriminarea nu este interzisă în privinţa celor 3 situaţii (familiei,
adopţiei, cultelor religioase). Astfel se va ajunge la situaţia în care
cultele religioase şi părţile lor componente ar putea fi discriminate
pe motiv, că prevederile legii nu se extind asupra acestora. De
remarcat, că în conformitate cu Legea privind libertatea de conştiinţă,
de gîndire şi de religie, prin „parte componentă a cultului religios”
se are în vedere toate persoanele (credincioşii) care fac parte
dintr-un cult religios. Deducem că art. 6 a legii, prin care se
interzice discriminarea, nu se aplică în privinţa persoanelor
(credincioşilor) care fac parte dintr-un cult religios în partea ce
ţine de convingerile lor religioase. Respectiv, excepţia stabilită în
art.1 alin.(2) lit.c) poate fi interpretată în sensul, că cultele
religioase şi credincioşii pot fi discriminaţi în partea ce ţine de
convingerile lor religioase.
3. NOŢIUNI LIPSITE DE SENS ŞI NECESITATE
Articolul
3 al Legii egalităţii de şanse stabileşte mai multe noţiuni
(„discriminare prin asociere”, „acomodare rezonabilă” etc.) care nu se
regăsesc nici în textul legii, şi nici în alte acte normative ale
Republicii Moldova. Care este sensul şi menirea acestor definirii
acestor noţiuni în articolul 3, dacă nici Legea egalităţii de şanse şi
nici alte acte normative nu operează cu aceste noţiuni?
4. REGLEMENTĂRI DEFECTUASE
În
textul Legii egalităţii de şanse se folosesc pe larg numeroase
prevederi neclare ca conţinut, care vor fi interpretate abuziv la
aplicarea legii. Astfel:
1.
2.
4.1. Art.2 lit.c) prevede că discriminarea indirectă este „orice
prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră, care are
drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de altă persoană, pe baza
criteriilor stipulate de prezenta lege, în afară de cazul în care acea
prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică obiectiv, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare”.
Ce înseamnă „se justifică obiectiv”? Ce înseamnă scopuri proporţionale, adecvate şi necesare? Cine va decide că anumite o anumită practică se justifică obiectiv? Cineva va decide dacă scopurile sunt proporţionale, adecvate şi necesare?
4.2. Art.7 alin.(5) prevede că „Orice
deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit
loc de muncă nu constituie discriminare, în cazul în care prin
natura specifică a activităţilor în cauză sau a condiţiilor în care
aceste activităţi sînt realizate, se necesită anumite cerinţe
profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie
legitim şi cerinţa proporţională.”
Această
normă are în întregime un caracter vicios şi este lipsită de repere în
interpretare. Ce înseamnă şi cine va stabili care este natura specifică a unor activităţi? Ce înseamnă şi cine va decide care sunt cerinţele profesionale esenţiale pentru o muncă (angajatorul? Consiliul?)? Ce înseamnă şi cine va decide dacă cerinţa este proporţională?
4.3. Art.7 alin.(6) prevede că „În
cadrul activităţilor profesionale a cultelor religioase și părților lor
componente nu constituie discriminare tratamentul diferenţiat bazat pe
religia sau convingerile unei persoane, atunci cînd religia sau
convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată”
Această
normă este invocată de autorii Legii egalităţii de şanse ca normă care
va proteja cultele religioase şi credincioşii. Însă, art.7 alin.(6) nu
face o excepţie generală în privinţa cultelor religioase, ci o excepţie
condiţionată, care se aplică doar atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată. Este absolut neclar ce înseamnă „religia constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată”. Ce instituţie sau persoană ar putea stabili că religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată?
Orice
activitate şi măsură desfăşurată de un cult religios sau de credincioşi
pot fi liber interzise şi sancţionate, pe motiv că acestea nu
constituie cerință profesională esențială, legitimă și justificată.
Este evident, că toate aceste noţiuni sunt defectuoase şi vor fi
aplicate abuziv în privinţa cultelor religioase şi credincioşi.
5. ACCES NELIMITAT LA BUNURI ŞI SERVICII
Art.8
prevede că este interzisă orice formă de discriminare privind accesul
persoanelor la orice bunuri şi servicii. Este o normă care contravine
legislaţiei actuale, deoarece anumite bunuri şi servicii nu pot fi
accesate de anumite categorii de persoane. Spre exemplu, legislaţia
actuală interzice accesul minorilor la produse de tutun şi băuturile
alcoolice, legislaţia în domeniul medicinii interzice vînzarea de către
farmacii a unor anumite medicamente, legislaţia civilă interzice unor
categorii de persoane realizarea unor acte juridice etc. Art.8 din
Legea egalităţii de şanse anulează aceste restricţii şi garantează
accesul nelimitat şi necondiţionat la aceste produse şi la realizarea
oricăror acte juridice al tuturor persoanelor, inclusiv al minorilor
(deoarece unul din criteriile stabilite de art.1 al Legii este criteriul de vîrstă).
6. STATUTUL ŞI ATRIBUŢIILE CONSILIULUI
Art.10 şi 11 al Legii egalităţii de şanse prevăd instituirea unui Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării, a cărui condiţii de creare şi activitate sunt vicioase din motivele care urmează.
6.1.
Consiliul are un statut absolut unicat pentru Republica Moldova. Pe de
o parte, legea stabileşte că Consiliul este persoană juridică de drept
public, respectiv, deţine atribuţii şi împuterniciri de ordin public
(inclusiv atribuţia de a aplica sancţiuni), iar pe de altă parte, legea
nu prevede că membrii consiliului sunt funcţionari publici, şi
respectiv, nu prevede restricţii privind condiţiile de desfăşurare a
activităţii. Legislaţia în vigoare stabileşte un şir de condiţii şi
restricţii faţă de funcţionarii publici, care în să nu vor trebui
respectate de membrii Consiliului.
De
facto, membrii Consiliului primesc avantajele unor funcţionari publici
(dreptul de intervenţie, de efectuare a controalelor, de aplicare a
sancţiunilor etc.), dar nu vor fi obligaţi să respecte interdicţiile ce
ţin de funcţionarii publici. Astfel, membrii Consiliului nu vor
respecta un şir de cerinţe care trebuie să fie obligatorii pentru
colaboratorii unei instituţii publice, precum ar fi respectarea
cerinţelor privind neadmiterea corupţiei (Legea cu privire la
prevenirea şi combaterea corupţiei), conflictului de interese (Legea cu
privire la conflictul de interese), conduita funcţionarului public
(Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public), alte
obligaţii ale funcţionarilor publici (Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public) etc.
6.2. Legea
egalităţii de şanse acordă condiţii excesiv de favorizante şi în
privinţa modului de remunerare a membrilor Consiliului. Astfel, pe de o
parte, Consiliul va fi finanţat din contul bugetului de stat,
respectiv, din membrii Consiliului vor fi salarizaţi din mijloace
bugetare. Iar pe de altă parte, legea nu interzice membrilor
Consiliului să fie remuneraţi din alte surse, aşa cum este cazul
tuturor funcţionarilor publici din Republica Moldova.
Este
de presupus că astfel de condiţii favorizante de remunerare au fost
instituite în mod conştient, pentru a permite membrilor Consiliului să
fie remuneraţi din contul unor resurse nebugetare, în primul rînd din
contul granturilor şi finanţărilor acordate de instituţiile străine.
Este evident că o aşa situaţie va crea conflicte de interese.
6.3. Condiţiile
stabilite pentru membrii Consiliului sunt, pe de o parte superficiale
şi incertă; spre exemplu se stabileşte că membrii Consiliului trebuie
să dispună de reputaţie ireproşabilă şi activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului; de aici şi întrebarea ce înseamnă „reputaţie ireproşabilă” şi „activitate recunoscută”?
Pe
de altă parte, prevederile Legii şanselor egale în mod vădit sunt
adaptate unor anumite persoane, care în prezent reprezintă interesele
unor grupe înguste de interese şi organizaţii neguvernamentale. În
acelaşi timp, însăşi condiţiile stabilite pentru membrii Comitetului
sunt discriminatorii, deoarece prevăd că membri ai Consiliului pot fi
doar persoanele care „manifestă atitudine tolerantă faţă de grupurile minoritare”. Astfel, deşi legea declară că are ca scop egalitatea
între persoane, cerinţa în cauză cere ca membrii Consiliului să aibă
atitudine tolerantă faţă de grupuri minoritare, ceea ce ar însemna o
discriminare a grupurilor majoritare.
6.4. Prin
funcţiile şi activităţile sale, de facto, Consiliul dublează
activitatea altor autorităţi publice din Republica Moldova, precum ar
fi Inspecţia muncii, Ministerul Educaţiei, Agenţia pentru protecţia
consumatorilor, avocaţii parlamentari, Centrul pentru Drepturile
Omului, Ministerul Sănătăţii etc. În acest mod, apare conflictul de
competenţă dintre mai multe autorităţi şi posibilitatea ca o persoană
care se pretinde că a încălcat normele privind combaterea discriminării
să fie supravegheată şi penalizată de mai multe autorităţi. Spre
exemplu, dacă admitem că o întreprindere nu a angajat pe persoană pe
motive de discriminare, atunci această întreprindere este responsabilă
atît în faţa Inspecţiei muncii, cît şi a Consiliului. Respectiv, atunci
cînd o întreprindere nu asigură accesul la anumite bunuri, atunci
aceasta este responsabilă atît în faţa Agenţiei pentru protecţia
consumatorilor, cît şi a Consiliului.
P.S. Apropo, de ce nimeni nu cere demisia ministrului Justiţiei Oleg Efrim, care dă dovadă de atâta neprofesionalism?!
Centrul Ortodox de Sociologie „Aletheia”
| 
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H)
, Cuviosul Filaret Milostivul (792)
