Balada emigrantului
de Cirimbei Iulian
05.05.2001
Modena
Undeva unde planeta se opreşte din mişcare
Şi rămâne orizontul într-un veşnic asfinţit,
Undeva unde durerea se amestecăcu dorul
Şi amândouăte reteazăca o lamăde cuţit.
Undeva unde nu-i iarbămirosindăca acasă
Şi noroi de înstrăinare ai pe talpăde pantof,
Undeva unde urechea nu aude limba mamă
Unde-i greu sa spui că-i bine şi păcat săspui că-i "of".
Undeva unde românul mai viseazăromâneşte
Şi în loc de fericire poartătricolor la piept.
Undeva unde se spune cădaca-i plecat din ţară,
Ai avut noroc cu carul şi ai fost un pic deştept.
Undeva unde credinţei îi pui semne de întrebare
Şi aștepți zeci de răspunsuri sa găseşti pe undeva.
Undeva unde pe masăai o pâine albă, mare
Şi-o mănânci stropind cu lacrimi fiecare colţdin ea.
Unde vântul necredinţei te loveşte doar din faţă
Şi oricât ar fi de aspru tot ai să-l înfrunți mereu,
Unde doar cu mâna dreaptăte închini ortodoxeşte
Unde-l ai stăpân şi frate doar pe bunul Dumnezeu.
Undeva unde tichetul de întoarcere acasă,
Se plătește cu sudoare şi cu sânge scurs in van.
Undeva unde îţi cheltui sănătatea si iubirea,
Ca săpoţi săspui căuite, ai şi tu acum un ban.
Undeva unde părinţii i-ai lăsat in depărtare
Şi ţi-i amintești aievea ca pe un film văzut cândva.
O tristeţe cenuşie, o poveste fără capăt
Doi eroi, o viaţăscurtă, tatăl tău şi mama ta.
Te trezeşti bătrân şi singur şi străin în altăţară
Şi atunci când vine vremea sa revii la glia ta,
Ai săvezi cătoţi deacasădezobişnuiţi de tine,
Te-or privi cu ochi de ură, ca pe un spin de iarbărea.
Mai apoi ce se alege din povara muncii tale,
Ai săiei ceva cu tine când va fi ca săte duci?
Or uita cu toţi de chinu-ţi de şi-or aminti vreo dată,
Or uita c-ai tras ca vita pânăai căzut pe brânci.
Undeva în lumea largă, risipit ca de furtună,
Îngenunche doar de muncă, ostenit panăla sânge,
Mulţumit că-i încăteafăr, îmbătat de dor de casă
Şi gemând a neputinţă, emigrantul nostru plânge.
Poezie publicată în "Gazeta Romaneasca”
Nr° 17-23 septembrie 2010 |