Guvernatorul din Sankt Petersburg cere eliberarea Egumenului Efrem

Иерархи Элладской церкви навестили архимандрита Ефрема в тюрьме

Настоятеля Ватопедского монастыря архимандрита Ефрема навестили в тюрьме иерархи Элладской православной церкви. Отец Ефрем, привозивший в Россию пояс Богоматери, помещен в Афинскую тюрьму. Его обвиняют в экономических преступлениях. Настоятель свою вину полностью отрицает.

Postul Naşterii Domnului a fost rânduit de Biserica pentru a pregăti pe credincioşi spre cuviincioasa întâmpinare şi serbare a marelui praznic al naşterii cu trup a Mântuitorului Iisus Hristos. El aduce aminte creştinilor de patriarhii şi drepţii din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea şi cu nădejdea venirii lui Mesia - Izbăvitorul. Acest post începe în 15 (28) noiembrie şi se încheie în ajunul praznicului, pe 24 decembrie (6 ianuarie).

Postim de carne, oua si branza. Lunea, Miercurea si Vinerea mancam bucate fara ulei si fara vin. Martea si Joia se dezleaga la untdelemn si vin.

Daca in zilele de Luni , Miercuri si Vineri praznuim vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra (+) , mancam untdelemn si bem vin; iar de va cadea hramul bisericii sau sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie (+) , atunci dezlegam si la peste. Martea si joia mancam peste, untdelemn si bem vin, cand cade in aceste zile: vreun sfant mare, hramul sau sarbatori cu rosu.

In ziua de Ajun se mananca tocmai seara si anume: grau fiert indulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faina, caci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au inchipuit – mai inainte – Nasterea lui Hristos. La Craciun, in orice zi ar cadea mancam de dulce.

Prin post, prin limitarea cantitatii de hrana, precum si a placerilor, credinciosul se împotriveste legii pacatului si-L introduce pe Dumnezeu în viata sa. Îsi doreste ca nimic sa nu mai fie fara voia Sa. Iar aceasta dorinta aduce adevarata odihna.

Vă dorim Pace și binecuvântare în suflete şi familii!

De multe ori am auzit cu câtă dragoste se atârnă oamenii faţă de naşii săi, de parcă s-ar atinge de ceva chair sacru în viaţa lor. Naşii la rândul său se mândresc cu această misiune pe care au acceptat-o.
Dar naşii sunt şi persoanele care fac mărturisirea de credinţă în locul şi în numele celui ce se botează. Datoria lor este să crească finul în spirit creştin. Naşii devin părinţii spirituali ai pruncului, nascându-l pentru viaţa cea nouă, în Hristos.
Dar oare cu adevărat şi corespundem acelor obligaţii pe care le lăum asupra noastră. Şi ce ar trebui să facă un naş pentru acel, pe care i l-a încredinţat biserica la Sfântul Botez.
La acest Botez naşul şi-a asumat responsabilitatea pentru credinţa finului. Şi şi-a luat o obligaţie nu mai puţin importantă decât cea pe care o au părinţii, căci nu e vorba doar de viaţa acestui micuţ, dar şi de mântuirea sa.

Probabil că s-ar putea scrie mult la acest subiect, dar haideţi să vedem ce am putea face pentru acei, care prin această sfântă taină ne-au devenit acum mai mult decât rude, căci adesea legăturile spirituale sunt şi trebuie să fie nu mai puţin importante, decât cele de sânge.

Cea mai importantă, dar şi poate cea mai grea datorie a oricărui naş este rugăciunea pentru finul său de botez.Rugăciunea zilnică a fiecăruia ar trebui neapărat să includă pomenirea şi numelor celor pentru care acum suntem nu mai puţin importanţi decât părinţii, de fapt şi suntem tot părinţi – părinţi spirituali. Deasemenea şi trecerea numelor finilor în pomelnice la Sfânta Liturghie, ca neapărat să se roage şi biserica pentru ei.