Bine aţi venit Гость!
Vineri, 07.05.2021, 18:18
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de articole

Principală » Articole » Articole

Mitropolitul Petru Movila, aparatorul întregii Ortodoxii. Ionita APOSTOLACHE
Mitropolitul Petru Movila, aparatorul întregii Ortodoxii
Ionita APOSTOLACHE
 
Mare teolog si carturar, destoinic conducator al Bisericii Ortodoxe, mediator neîntrecut între Rasarit si Apus, Sfântul Ierarh Petru Movila este una dintre cele mai reprezentative figuri ale Ortodoxiei din secolul al XVII-lea. Pentru viata sa aleasa si pentru osteneala jertfelnica cu care a slujit Biserica, Petru Movila, mitropolitul Kievului, a fost trecut în rândul ierarhilor sfinti si este praznuit de Biserica în ziua de 22 decembrie a fiecarui an.


„Aparatorule si marturisitorule al Ortodoxiei, luminatorule al neamurilor, fiule al Moldovei si parinte al Ucrainei, Sfinte Ierarh Petru, mult nevoitorule, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa ne apere credinta si sa mântuiasca sufletele noastre" (Troparul Sfântului Ierarh Petru Movila)
Sfântul Ierarh Petru Movila, mitropolitul Kievului, este venerat de români cu mult timp înainte de canonizarea sa, pentru pilda de credinta, întelepciune si demna slujire arhiereasca.

Mitropolitul Petru Movila a fost un mare dar duhovnicesc pe care l-a facut neamul românesc întregii Ortodoxii.

Acest mare ierarh s-a nascut în ziua de 21 decembrie 1596, la Suceava, fiind fiul unei mari familii boieresti din Moldova. Era vlastarul marelui hatman Simeon Movila - mai târziu domn în Muntenia si în Moldova - si al doamnei Margareta. Parintii sai i-au dat la botez numele de Petru, pentru a se pastra vie memoria strabunicului sau Petru Rares. De la unchiul sau Gheorghe, mitropolitul Moldovei, s-a deprins cu citirea cartilor sfinte si cu frica de Dumnezeu.

Era foarte apropiat de manastirile bucovinene, la care mergea foarte des. A cinstit înca de mic moastele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sfânt la care a avut evlavie toata viata.

În anul 1600, din cauza ocuparii Moldovei de catre Mihai Viteazul, Petru Movila împreuna cu familia pribegesc în Polonia. Câtiva ani mai târziu, va parasi pentru totdeauna Tara Moldovei, stabilindu-se definitiv în Polonia.

Familie de Dumnezeu iubitoare

Petru a crescut în sânul unei familii care, desi era pe treptele cele mai înalte ale orânduirii statale modovenesti, cunostea comuniunea cu Dumnezeu, având ca criteriu de baza în educatia pruncilor religiozitatea si în special Ortodoxia.

Toti acesti factori au facut ca tânarul Petru, desi înzestrat cu calitati native deosebite, sa se ridice deasupra cerintelor unui om de rând. Înca din pruncie a fost deprins cu contemplarea înalta, nutrind pentru viitor bogate idealuri duhovnicesti.

A crescut înconjurat de oameni cu profunda evlavie, care, prin viata lor, au lasat o impresie adânca asupra sufletului sau, facându-l sa-i imite si sa-si aduca aminte de virtutile lor. Astfel, unul dintre acestia a fost servitorul familiei Movila - Stefan, care, dupa voia lui Dumnezeu, la timpul cuvenit, s-a calugarit la Manastirea Sucevita. Un alt model pentru tânarul Petru a fost unchiul sau Gheorghe, mitropolitul, care a ramas pentru el drept model de arhipastorire mai târziu.

Tatal sau, Simeon Movila, a fost un aparator întelept al Ortodoxiei, calitate pe care a transmis-o si fiului sau: „Din copilarie, dupa o dorinta de Dumnezeu iubitoare si o dispozitiune a inimii, am tinut cu tot dinadinsul la întarirea, cinstirea si înfrumusetarea Sfintei Biserici". Alta data, tot Ieremia spunea ca „întarind si înfrumusetând biserica, cineva întareste si îsi înfrumuseteaza sufletul sau, si ferice de barbatul care nu cruta avutia cea trecatoare pentru oamenii lui Dumnezeu si pentru sfintele manastiri". Acestor pilde a urmat si tânarul Petru.

Ucenic în oastea polona

Dupa obiceiul vremii, ca fiu de nobil, Petru a trebuit sa urmeze studiile militare, devenind, astfel, înca de tânar, ofiter în armata polona. Ca ostas va participa la doua lupte: cea de la Tutora - Iasi, din 1620, si la lupta din 1622, de la Hotin.

În campania de la Hotin, unul dintre camarazii de arme ai viitorului mitropolit Petru Movila a gasit un tetraevanghel de pe vremea Voievodului Stefan cel Mare, apartinând Manastirii Neamt. Petru, în momentul în care a vazut acest sfânt odor, s-a închinat, sarutându-l; apoi l-a rascumparat de la camaradul sau cu bani de aur si, purtându-l cu sine, a cinstit memoria strabunilor credinciosi. În anul 1637 a donat acest tetraevanghel Lavrei Pecerska, lasând însemnat la pagina trei testamentul prin care tinea sa fie îngropat în aceasta manastire.

A refuzat tronul Moldovei

Dupa batalia de la Hotin, regele Poloniei, Sigismund al III-lea, remarcându-l pentru devotamentul sau în lupta, l-a recomandat Înaltei Porti spre a fi instalat în scaunul Moldovei.

De data aceasta, Petru nu mai este dispus sa accepte slava lumii celei trecatoare. Viata lui luase un alt curs, caci, nu dupa mult timp, ostasul Petru deveni ostasul lui Hristos, dupa cuvântul din Sfânta Liturghie: „Toata grija cea lumeasca sa o lepadam".

Pentru prima data, la 15 august 1622, Petru ajungea sa viziteze marea Lavra Pecerka de lânga Kiev, unde va ramâne pentru multa vreme.

Este tuns în monahism la Kiev, în anul 1627, ajungând arhimandritul Manastirii Pecerska în luna decembrie a aceluiasi an. În timpul staretiei sale de aici, arhimandritul Petru Movila pune bazele unui colegiu la Kiev de care se va ocupa în mod direct, aducând dascali pregatiti si carti de studiu în latina si greaca.

Activitatea sa a avut îndeosebi un caracter apologetic, deoarece Ortodoxia era între expansiunea Reformei protestante si replica viguroasa data acesteia de Contrareforma Bisericii Romano-Catolice.

Mitropolit al Kievului

Datorita vredniciei de care a dat dovada în scaunul de arhimandrit al Lavrei Pecerska, Petru Movila a fost ales în anul 1633 în scaunul de Arhiepiscop si Mitropolit al Kievului, al Galatiei si a toata Rusia. Alegerea sa a fost recunoscuta canonic de Patriarhul Ecumenic Chiril Lukaris, la începutul lunii aprilie din acelasi an. Regele Poloniei, Vladislav, a întarit alegerea la data de 12 mai 1633.

De acum înainte, munca mitropolitului Petru Movila pentru Biserica încredintata lui nu cunoaste nici un fel de odihna, iar piedicile pe care le va întâmpina le va înlatura prin hotarâre si întelepciune.

Printre numeroasele sale realizari ca arhiereu se numara si transformarea colegiului pe care îl înfiintase la Kiev în Academie - scoala cu caracter universitar, considerata cea mai veche institutie de învatamânt superior la slavii ortodocsi. Aceasta scoala de învatamânt superior va lua mai târziu numele fondatorului ei.

De asemenea, a înfiintat tipografii la Kiev si Lvov pentru a revigora cultura ortodoxa din Rusia, tiparind numeroase carti de slujba, de învatatura, de apologie ortodoxa, precum si traduceri ale Sfintilor Parinti. Se cunosc aproape 50 de tiparituri, scoase de sub tipar cu îngrijirea directa a mitropolitului Petru Movila, unele fiind lucrate de el însusi, altele de catre ucenicii sai, dar toate purtând în prefata cuvântul sau de binecuvântare. Dintre lucrarile care îi apartin, cea mai importanta este „Litos" (Piatra), tiparita în anul 1644, opera de polemica religioasa cu aproape 900 de pagini.

Marturisirea de credinta si Sinodul de la Iasi

Cea mai ipportanta mostenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul carturar Petru Movila este „Marturisirea de credinta". În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrarii cu acelasi nume scrisa de Meletie Smotritki, în care se gasea o vadita nuanta catolica. Aparitia si raspândirea în tarile slave a „Marturisirii de credinta" atribuita patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tiparita la Geneva, a reorientat directia lucrarii pe care dorea sa o editeze mitropolitul Movila.

Ca raspuns la aceasta provocare, mitropolitul Petru a scris „Marturisirea de credinta", lucrare argumentata cu Sfânta Scriptura, canoanele Bisericii si scrierile Sfintilor Parinti. Scopul ei a fost sa expuna învatatura ortodoxa de credinta si, în acelasi timp, morala crestina. Prima ei redactare a fost în limba latina, sub forma de întrebari si raspunsuri. Este structurata în trei parti: Despre credinta - parte care explica Crezul; Despre nadejde - în care este explicata rugaciunea „Tatal nostru"; si Despre iubire - parte ce explica Decalogul.

Pentru recunoasterea acestei scrieri s-a organizat Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronuntat în totalitate asupra ei. Din aceasta cauza a fost convocat un sinod panortodox la Iasi între 15 septembrie si 26 octombrie 1642. Din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol au participat exarhii patriarhali. De asemenea, au mai luat parte la discutii si mitropolitul Porfirie al Niceei, teologul grec Meletie Sirigul, egumenii de la Kiev - Isaia Trofinovici si Ignatie Oxenovici, iar Mitropolia Moldovei a fost reprezentata de mitropolitul Varlaam.

Sinodul a aprobat Marturisirea lui Petru Movila la data de 11 mai 1643, ea devenind în mod oficial Marturisirea de credinta a Bisericii de Rasarit.

A purtat pe sub hainele arhieresti camasa pocaintei

Despre mitropolitul Petru Movila se spune ca, din primii ani de calugarie la Pecerska si pâna la ultimul moment al vietii sale, a purtat tainic pe sub hainele obisnuite camasa pocaintei tesuta din par foarte aspru. Acest vesmânt al nevointelor ascetice avea presarat pe dinauntru niste nasturi, care, de multe ori, lasau pe trup umflaturi dureroase.

Sfântul mai purta pe trup un brâu de fier cu dinti ascutiti. În miez de noapte, Petru Movila se ruga facând metanii, iar fata lui era scaldata în râuri de lacrimi de pocainta.

În chiar ziua aniversarii sale (21 decembrie), marele mitropolit se pregatea pentru cealalta nastere, în împaratia lui Dumnezeu. În noaptea urmatoare, 22 decembrie, cel mai umil calugar din chinovie a mers la Domnul sau spre odihna.

Canonizarea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-a canonizat pe mitropolitul Petru Movila în anul 1996, cu prilejul serbarii a 400 de ani de la nasterea sa. În anul urmator, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea facuta de Biserica Ortodoxa a Ucrainei, iar în anul 2002, când s-au împlinit 360 de ani de la Sinodul de la Iasi (1642), a fost proclamata oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movila, în Catedrala mitropolitana din Iasi, în ziua de 13 octombrie, în ajunul sarbatorii Sfintei Cuvioase Parascheva, dupa ce Arhiepiscopia Iasilor raspunsese solicitarii Sfântului Sinod de a pregati icoana, troparul, sinaxarul si slujba de pomenire. Data de serbare a vrednicului ierarh a fost stabilita pentru ziua de 22 decembrie, ziua mutarii sale la Domnul.
Categorie: Articole | Adăugat de: pavel (29.03.2012)
Vizualizări: 499 | Rating: 4.0/1
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: