Gurie Grosu (n. 1 ianuarie 1877, la Nimoreni, Lăpuşna – d. 14 noiembrie 1943, la Bucureşti (înmormântat la Cernica) a fost mitropolit român, primul titular al Mitropoliei Basarabiei după 100 de ani de tzarizm. Numele său de botez era Gheorghe, iar numele de Gurie l-a luat atunci când s-a călugărit. Gurie a fost un om extrem de evlavios si unul din promotorii românismului în Basarabia. În momentul când regele Carol al II-lea a făcut o vizită în Basarabia în 1930, Mitropolitul Gurie l-a împiedicat să intre în altar prin porţile împărăteşti, spunându-i că un rege poate să o facă doar având coroana pe cap şi împreună cu soţia sa legiuită, principesa Elena a Greciei, reproşăndu-i astfel relaţiile extraconjugale. Acest fapt nu i-a fost iertat de rege niciodată, a creat o campanie împotriva lui Gurie, exagerând cu mult cele întâmplate anterior. A fost acuzat de abuzuri şi lipsă în gestiune fiind cercetat de Curtea de Casaţie, care nu a dus niciodată ancheta la final. La presiunile regelui, Sfântul Sinod în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, l-au suspendat temporar la 11 noiembrie 1936, fără să ţină seama şi de scrisoarea trimisă de acesta. În apărarea lui nu au fost decât legionarii şi încă un înalt prelat.  

Studii, educaţie :

A studiat la Şcoala spirituală (1888-1892) şi la Seminarul teologic din Chişinău (1892-1898), apoi, între 1898 şi 1902, la Academia duhovnicească din Kiev, înfiinţată de Mitropolitul român Petru Movilă, unde a obţinut titlul de magistru în teologie.  

Activitate pedagogică şi duhovniceasă :

Călugărit în mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani), hirotonit ieromonah şi numit "misionar eparhial” (1902), mai târziu este hirotesit protosinghel şi arhimandrit (1909). Are meritul de a fi obţinut înfiinţarea unei tipografii eparhiale (1896) şi a fi ctitorit revista "Luminătorul” din Chişinău (1908). A fost Stareţ la mănăstirea Sf. Avram din gubernia Smolensk (1909), director la şcolile normale de învăţători din Gruşevsk (1910-1914) şi Samovka (1914 – 1917), profesor de Limba română la Chişinău (1917-1918) şi un militant al românismului, în calitatea sa de ministru adjunct al Justitiei în Guvernul provizoriu din Chişinău. La 4 iul. 1918 este ales de Sf. Sinod din Bucureşti arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul "Botoşăneanul” (hirotonit la Iaşi la 15 iul. 1918. În 1919 este numit arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului (cu titlul "de Bălţi”); la 1 ian. 1920 locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, la 21 febr. 1920 ales titular (înscăunat în 1921), iar din 28 apr. 1928 devine mitropolit al Basarabiei, păstorind până la 11 nov. 1936, când a fost pensionat.  

Lucrări:

Carte de învăţătură despre legea lui Dumnezeu alcătuită după mai multe manuale ruseşti, Chişinău,1908, Bucoavnă moldovenească. Chişinău, 1909; Abecedar moldovenesc Chişinău, 1917, (în colaborare; ed. a II-a şi a III-A,cu litere latine, în 1918, ed. a VII-a în 1922), Rugăciune şi lămurirea lor, Chişinău, 1920, 44 p.; Despre omul "trupesc”, "sufletesc” şi "duhovnicesc”. Chişinău, 1924, Istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament, Chişinău, 1924, (şi alte ediţii); Slujirea lui Dumnezeu a unui preot bun, după Părintele loan de Cronstadt, Chişinău, 1925.

 Traduceri din rusă :

Istoria mănăstirii noului Neamţ, Chişinău, 1911; M. Calnev,. Despre cinstirea sfintelor icoane, Chişinău, 1920, Alte numeroase traduceri şi adaptări din ruseşte, broşuri, articole, predici, cuvântări, pastorale, publicate mai ales în revistele ,,Luminătorul” şi "Misionarul” sau în ziarele "Cuvânt Moldovenesc”, "România Nouă” ş.a (toate din Chişinău).