Personalităţi : Gavriil Bănulescu-Bodoni

Gavriil Bănulescu-Bodoni (din botez Grigorie) s-a născut la 1746 în Transilvania, judeţul Bistriţa-Năsăud, în familia dorobanţului Grigorie Bănulescu, refugiat din Moldova. În 1765 micuţul Bănulescu a fost admis în calitate de elev la şcoala de la Şapte Sate. După absolvirea ei, îşi urmează studiile la Academia Teologică din Kiev.

Se călugăreşte la Constantinopol, în însuşi Scaunul Patriarhiei, la Biserica "Înălţarea Domnului". Primeşte la Iaşi ierodiaconia şi ieromonahia de la mitropolitul Gavriil Calimachi. Activează în calitate de rector al seminarului din Poltava, apoi revine la Iaşi. În ianuarie 1792, Gavriil Bănulescu-Bodoni este numit în fruntea mitropoliei Moldovei. Însă circumstanţele s-au dovedit a fi nefavorabile: în urma păcii de la 1792, armatele ruseşti s-au retras din Moldova şi Ţara Românească. Gavriil Bănulescu-Bodoni rămîne în scaunul de mitropolit, dar refuză să se supună sultanului turc. În consecinţă, este arestat şi trimis la Constantinopol. Însăşi Ţarina Ecaterina a II-a, aflînd că a fost întemniţat, se îngrijeşte de eliberarea lui. În continuare, aflîndu-se în Rusia, a fost mitropolit al Ekaterinoslavului, ulterior al Novgorodului şi Niprului, apoi, în fine, al Kievului (1799-1803). Putem doar să intuim sentimentele pe care le-a încercat Ga-vriil Bănulescu-Bodoni atunci cînd s-a văzut mitropolit în oraşul studenţiei sale. Totuşi, Bănulescu-Bodoni nu a pierdut niciodată speranţa de a reveni pe pămînturile strămoşeşti. În 1806, cînd ruşii revin în principatele dunărene, este numit exarh al Moldovei şi al Ţării Româneşti. În acest post a luptat contra abuzurilor comise de către greci în cadrul Bisericii Ortodoxe Româneşti. Între altele, el transformă vechiul tribunal în Consistoriu şi instituie funcţia de protoiereu. Odată cu retragerea din 1812 a ruşilor, în urma păcii de la Bucureşti, Bănulescu-Bodoni s-a refugiat peste Prut. Stabilit la Chişinău, le solicită autorităţilor ruseşti înfiinţarea unei noi mitropolii între Prut şi Nistru. Sinodul de la Petersburg a reacţionat pozitiv, dar cu condiţia ca înaltul titlu să fie valabil doar în timpul vieţii lui Bodoni. Printre primele sale realizări de mare anvergură se înscrie fondarea Seminarului Teologic din Chişinău. În cererea sa, Gavriil Banulescu-Bodoni a insistat ca în această instituţie de învăţămînt limba de predare să fie limba "moldovenească naţională". Această primă instituţie de studii superioare din Basarabia a fost de-a lungul unui secol avanpostul spiritualităţii în provincie, pe băncile sale facîndu-şi studiile mari personalităţi, ca, de exemplu, Alexei Mateevici. În anul 1814 inaugurează o tipografie mitropolitană. Prima carte tipărită aici a fost „Liturghierul" de la 1815. Au urmat: Molitvelnicul, Catehesisul, Ceaslovul, Registrul moldovenesc pentru parastas, Psaltirea, Biblia, Mineele şi multe altele. La stăruinţele lui, la Petersburg s-au tipărit, în româneşte, „Noul Testament" (1817) şi „Biblia" (1819). De asemenea, a construit mai multe biserici la Chişinău şi în alte localităţi şi a reconstruit Biserica „Adormirea Maicii Domnului" de la Mănăstirea Căpriana. Dată fiind marea sa autoritate, Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni a condus lupta boierilor pentru respectarea autonomiei Basarabiei. Se stinge din viaţă în 1821 şi este înmormîntat la Mănăstirea Căpriana.

Diana EŢCO
Rev. Moldova, nr. 5-6, 2007, P. 16-17.