Hrisostom Sochircă, arhimandrit (1913-1999) un om de o rară blândeţe, duhovnic cu o trăire spirituală aleasă

Născut la 29 august 1913, în satul Popeştii de Jos, judeţul Soroca, într-o familie de fierari, primind numele de botez – Ioan.
În 1925 termină şcoala de patru ani din sat, iar în 1933 Seminarul Teologic din Huşi. Urmează Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pe care o absloveşte cu excelenţă în 1938.
În perioada studenţiei, este cântăreţ, apoi conducător de cor la bisericile din Mălăneşti şi Drochia. În 1938 se căsătoreşte cu parascheva Lupaşcu. La 28 februarie este hirotonit preot de către episcopul de Hotin, Tit Simedrea în catedrala din oraşul Bălţi, pentru satul Alexeevca, raionul Floreşti. Până în 1945 a slujit în parohiile din Popeşti, Racovăţ şi Parcani.
În 1945 este judecat pentru naţionalism şi condamnat la 8 ani de exil în coloniile cu regim special din Komi. Iată care sunt motivele condamnării sale, extrase din autobiografia, prezentată la întoarcere episcopului Nectarie:”Fiind educat în duh românesc, în şcoală românească, am depus jurământ în faţa autorităţilor politice şi bisericeşti române, nu puteam înţelege sistemul sovietic şi nici nu am reuşit să stabilesc relaţii cu Biserica ortodoxă Rusă. În faţa autorităţilor puterii sovietice m-am făcut vinovat nu o singură dată. Pentru a obţine permisiunea de la autorităţile ruse, la 29 iunie m-am adresat cu o telegramă Prea Fericitului Patriarh Alexie. Răspunsul nu a urmat. La 17 martie 1945 am fost arestat, fiind condamnat la opt ani de exil. Mi-am ispăşit termenul în diferite colonii. Lagărul de izolare m-a reeducate în duhul sovietic, m-a întărit şi mai mult în credinţă şi dragoste pentru neam.

În anul morţii lui Stalin, 1953 este amnistiat. Întorcându-se în patrie, episcopul Nectarie, l-a numit paroh, la biserica din satul Şestaci, raionul Cotiujeni. Din 1956 este transferat ca paroh la biserica Sf. Gheorghe din satul Cobâlnea, raionul Rezina, unde a slujit până la sfţrşitul vieţii sale. Peste opt ani de la decesul soţiei sale, părintele Ioan este tuns în monahism cu numele de Hrisostom de către mitropolitul Serapion în anul 1988. În aceeaşi zi este ridicat în cin de arhimandrit.
Părintele Hrisostom a fost un distins teolog, traducător, polyglot, poet şi orator, care şi-a exprimat fidelitatea şi râvna pentru Biserică în volumele de versuri, traducerile din operele Sfinţilor Părinţi şi predici.

În anul 2009, la zece ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Hrisostom, graţie eforturilor Prot. Zosima Toia, protopop de Chişinău, care este unul din fidelii fii duhovniceşti ai părintelui Hrisosotom, au văzut lumina tiparului un volum de versuri religioase cu genericul „De vorbă cu mine însumi” şi o monografie intitulată „Slugă credincioasă a voinţei dumnezeieşti” în care este prezentată viaţa regretatului părinte.

Prot. Zosima Toia, protopop de Chişinău: Părintele Hrisostom Sochircă, a fost acela, care în vremuri de prigoană împotriva Bisericii, nu s-a temut să mărtuirsească cuvântul lui Dumnezeu. Curajul său a fost exemplar pentru creştinii din parohiile satelor Şestaci şi Cobâlea, unde părintele obişnuia să oficieze serviciile divine.
Vorba sa dulce, înţeleaptă şi pe înţelesul tuturor avea puterea de a umple până şi curtea Bisericii de creştini. Părintele a ţinut foarte mult la turma sa, şi din acest motiv practic nu există casă în Şestaci şi Cobâlnea unde el să nu fi intrat, pentru a da un sfat aşezat şi pentru a spune o vorbă mângâietoare.

Bibliografie:
Prot. Zosima Toia. "Părintele Hrisostom, slugă credincioasă a voinţei dumnezeieşti.” Chişinău anul 2009.