Batranul Ilie Vulpe (+8 decembrie 1928)

• « Inapoi
• Inainte »

Batranul Ilie s-a nascut la Braghicea - in regiunea Orhei (Basarabia), in 1851, fiu al lui Ilie si al Melaniei Vulpe. El a fost botezat Eftimie si a primit o educatie aleasa, fiind crescut in traditia ortodoxa a tarii sale. Parintii sai erau producatori de vinuri. A fost educat intr-o scoala particulara, intr-o perioada in care cartile erau inca scrise cu litere slavone.

In 1877 a slujit in armata tzarista in Rusia si a lucrat la transportul proviziilor. La putin timp dupa intoarcerea acasa, el a intrat in Manastirea Frumoasa, in care a stat numai un singur an, inainte de a pleca la Muntele Athos, unde a venit in vara lui 1879.

Dupa vizitarea manastirilor athonite, el s-a asezat in nou-infiintatul schit isihast Lacu, aflat sub ocrotirea Maicii Domnului, alaturi de intemeietorul schitului, schimonahul Iustin. Aici el a fost tuns in monahism, primind numele Ilie, si a fost repede hirotonit diacon si apoi preot in 1880. In total, el a stat la Lacu zece ani.

In 1889, parintele Ilie s-a mutat la Schitul Vigla, mai departe, inspre sud (langa schitul Prodromu) si s-a asezat intr-o alta chilie inchinata Maicii Domnului, unde a ramas timp de cinci ani, impreuna cu trei ucenici, dintre care doi venisera cu el de la Schitul Lacu.

In 1894, Parintele Ilie, deja binecunoscut ca un experimentat parinte duhovnicesc si practicant al Rugaciunii lui Iisus, a venit la Colciu si s-a stabilit in Chilia Nasterii Inaintemergatorului impreuna cu cei trei ucenici.

Cand a restaurat coliba, s-au adunat in jurul lui cinci ucenici - Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim si Ioan Gutu - alcatuind o renumita familie duhovniceasca. Nevointa ieroschimonahului Ilie consta in tacere si rugaciune neincetata, si a devenit cunoscut ca un lucrator al rugaciunii inimii. El urma randuiala Bisericii si savarsea Sfanta Liturghie cu multa smerenie. Cand slujea in zilele de peste saptamana, in afara de Sfanta Impartasanie el manca numai prescura, primind vreun alt fel de hrana numai sambata si duminica. Cand nu savarsea Sfintele Taine, el manca numai o data pe zi, exceptie facand miercurea si vinerea, cand nu manca nimic. Dormea foarte putin si citea zilnic din Sfintele Scripturi si omiliile Sfintilor Parinti.

Pentru smerenia si nevointa sa, dragostea dumnezeiasca si harul Sfantului Duh s-au salasluit cu prisosinta in inima acestui parinte. Ieroschimonahul Ilie Vulpe a fost un parinte iubitor si bland, renumit pretutindeni in Athos pentru ca era primitor de straini, milostiv, sincer ca un copil si intelept in cuvant.

Pentru mai bine de treizeci de ani, parintele Ilie a fost unul dintre cei mai experimentati parinti duhovnicesti din Muntele Athos, pregatind si indrumand pe calea mantuirii sute de fii duhovnicesti - romani, greci, rusi, bulgari si sarbi. Cu totii il cautau si se foloseau de cuvintele sale. Daca vedea ca cineva se rusineaza inaintea lui, el il incuraja imediat, spunandu-i: "Indrazneste, fiule, caci si eu, la randul meu sunt un pacatos!". Astfel el a adus multe suflete la pocainta.

Cateodata, el isi sfatuia ucenicii, spunand: "Fiii mei, nu uitati ca ne aflam in Sfantul Munte, unde Maica Domnului ne-a chemat sa facem fapte bune. Neincetat sa ne rugam lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii si a intregului neam crestinesc!".

Alta data a zis: "Parintilor, nu uitati cuvantul din Pateric, pe care avva Iosif l-a rostit catre avva Lot: <Nu poti sa te faci calugar de nu te vei face ca focul, arzand tot>. Asa trebuie inimile noastre sa arda de dragostea pentru Hristos."

Odata, un calugar a venit la el pentru spovedanie si i-a zis: "Parinte, dati-mi binecuvantare sa ma fac nebun pentru Hristos!". Dar batranul i-a raspuns zambind: "Nu-ti ajunge ca deja esti nebun? Vrei sa continui sa fii un nebun?". Atunci monahul s-a rusinat si a facut o inchinaciune inaintea lui, zicand: "Iertati-ma, cinstite parinte, caci am pacatuit!". Dar batranul, sarutandu-l, i-a dat drumul in pace.

Cuviosul parinte Ilie Vulpe s-a nevoit in Sfantul Munte timp de cinci zeci de ani, slavindu-L pe Dumnezeu zi si noapte si povatuind multi fii duhovnicesti. Apoi, vazandu-si sfarsitul apropiindu-se, i-a binecuvantat pe toti. A adormit intru Domnul in pace, pe 8 decembrie 1928 si a fost plans si condus la mormant de multi calugari athoniti.

Inaintea sfarsitului sau, batranul Ilie a devenit un povatuitor duhovnicesc al monahilor de pe tot cuprinsul Sfantului Munte. Multi ucenici s-au adunat in jurul lui, intre care si batranul Ioan Gutu, care a trait cel mai mult, fiind contemporanul nostru.