Bine aţi venit Гость!
CANDELA
Meniu site
Categoriile secţiunii
| Rugaciuni [17] |
| Viata parohiei ortodoxe [30] |
| Articole [97] |
| Anunturi [69] |
| Botez, Cununia, Înmormântarea [12] |
| Perelinaj la Florentza [5] |
| Știri religioase [315] |
| Pagina Italiana [10] |
| Pagina Russa [24] |
| Semnele Vremii [14] |
| Pagina copiilor [3] |
| Veshti din lume [112] |
Calendar
 |
||
| Stil vechi | Miercuri | Stil nou |
| 1 Decembrie | 14 Decembrie | |
| Postul Crăciunului | ||
| Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe) | ||
 Sfântul Prooroc Naum (VII î.H) , Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul |
||
| Tot in aceasta zi | ||
| Evanghelia zilei | ||
| Apostolul zilei | ||
| Rugăciunea zilei | ||
| File din Pateric | ||
| Pilda zilei | ||
| Biblia într-un an | ||
Catalog de articole
| Principală » Articole » Articole |
Alexei Mateevici, biografie (1888 - 1917)
Alexei Mateevici, biografie (1888 - 1917)
Parintele Alexei
Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chişinău)
este unul din cei mai reprezentativi scriitori născuţi în
Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de
prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica
protopopului Ioan Neaga din Căuşani. Părinţii
se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învaţă la şcoala
primară şi se familiarizează cu frumoasele poveşti şi balade, pe care
le aude de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea
locului. În 1897 este înscris de părinţi la şcoala teologică din
Chişinău, pe care o termină (conform adeverinţei de absolvire) în 1902, "cu privilegii”.
Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoştinţă şi se
împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală, care studia şi
el la seminar în aceeaşi perioadă. La numai 43 de ani, încetează din
viaţa tatăl lui Alexei Mateevici. În 1907, în primele numere ale ziarului "Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile "Ţăranii”, "Eu cînt”, "Ţara”. Tot aici publică articolele "Sfîntul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” şi "Din cîntecele poporane ale Basarabiei”. Mai
tîrziu devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o
absolveşte în 1914. În aceiaşi ani, dupa mărturisirea unui coleg, "Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică şi studiază trecutul istoric şi cultural al poporului său. Publică în "Kişineovkie eparhialinîe vedomosti” studiul lingvistic "Momente ale influenţei bisericeşti asupra originii şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”, precum si articolele "Motive religioase în credinţele şi obiceiurile moldovenilor basarabeni”, "Bocetele funerare moldoveneşti”. Vede lumina tiparului (Kişineovskie eparhialinîe vedomosti, nr. 12, 13, 19, 22, 23) articolul "Schiţă a traducerilor moldoveneşti religioase şi de trai”. Apare în revista "Luminatorul” studiul "Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”. În
1914 se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia
teologică şi se întoarce la Chişinău. La 22 septembrie e numit
provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase. Ţine o
cuvîntare în faţa absolvenţilor seminarului din Chişinău. La 23 iunie
vizitează străvechea biserică din Căuşeni, pe care o găseşte "uimitor de bine păstrată”. În vara anului 1917 scrie poeziile: "Văd prăbuşirea”, "Cîntec de leagăn”, "Basarabenilor”, "Frunza nucului”, "Unora" etc. La 17 iulie plăsmuieşte poezia "Limba noastră”, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La
13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din
viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormîntat la cimitirul
central de pe strada Armenească. În anul 1934 la mormîntul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea din 1910. Din vulcanul de
erupție al revoluției a izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și
ferbinți, şi creațiile lui Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al
Basarabiei de la începutul secolului XX, cîntărețul înfocat al
frumuseților "limbii noastre". Cuget bogat, fire aleasă, el
și-a consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet
nobil și cinstit, s-a zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a
tins toată viața sa, dar pe care, cu toate acestea,nu i-a fost dat să-l
pătrundă. De aici căutările lui chinuitoare, rătăcirile dureroase,
care-și au explicația în izbitoarele contradicții ale epocii și în
acele împrejurări specifice, în care el s-a format ca scriitor. Articol îngrijit de: Vlada Afteni Bibliografie (surse): | |||||
| Vizualizări: 1182 | Rating: 0.0/0 | |||||
| Total comentarii : 0 | |