Se spune Agheasma mare, pentru ca apa
de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita printr-o dubla
epicleza, iar sfintirea are loc in insasi ziua in care Domnul nostru
Iisus Hristos a sfintit apele, prin botezul Sau in apa Iordanului. De
aceea, si slujba Agheasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la
Agheasma mica, iar cantarile si rugaciunile din cursul ei pomenesc si
proslavesc indeosebi Botezul Domnului in apele Iordanului.
In ziua ajunului Bobotezei, sfintirea apei se face de obicei chiar
in biserica (in pronaos), dimineata, dupa Utrenie, cu mai putina
solemnitate, fiindca, dupa unii, ea aminteste atunci de botezul cu care
boteza Sfantul Ioan Botezatorul in pustiul Iordanului; in ziua
Bobotezei, ea se face dupa Liturghie, in biserica sau in fata bisericii,
si aminteste de insusi botezul Mantuitorului in apele Iordanului; de
aceea se face de obicei in chip mai solemn, prin iesirea afara din
biserica.
Tot în Ajunul Bobotezei, Biserica a rânduit pentru creştini zi de post. Canonul I al Sfântului Teofil al Alexandriei ne anunţă că de Ajunul Bobotezei se ajunează total. Postul Ajunului Bobotezei datează din secolul IV, pe vremea când catehumenii (acele persoane care se pregăteau de botez) ţineau post şi se rugau timp de 40 de zile. După botez, cei încreştinaţi, aveau îngăduinţa să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilro şi să se împărtăşească. Creştinii postesc pentru a putea lua cu vrednicie din Agheasma Mare.
In cadrul acestei slujbe speciale de sfintire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 si XII, 3-6), dupa care urmeaza Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), in care se istoriseste pe scurt evenimentul botezului Domnului. Dupa ectenia mare incepe o mare si frumoasa rugaciune de sfintire a apei, adresata Sfintei Treimi: ("Treime mai presus de fire...") si compusa de Sfantul Sofronie al Ierusalimului. Cuvintele: "Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale..." le rosteste preotul de trei ori la rand, cu glas mai puternic ca de obicei.
La finalul slujbei preotul slujitor
afunda de trei ori crucea si busuiocul in apa cantand troparul
Praznicului. "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne ..."
Efectele Agheasmei mari asupra credinciosilor care sunt de fata sau
care se vor stropi si vor gusta din ea le arata insasi randuiala
slujbei, indeosebi textul ecteniei si al rugaciunii de sfintire (dupa
epicleza), unde preotul se roaga: "Si-i da ei harul izbavirii si
binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de
sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire,
indepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca. Ca
toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre
curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre
sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta...".
De aceea, Agheasma mare se pastreaza nestricata vreme indelungata,
ramanand tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust, ca si
atunci cand a fost scoasa din izvor, fapt pe care il remarca, din
vechime, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti.
In casele credinciosilor, agheasma se pastreaza la loc de cinste, in
vase (sticle) curate, in care se pune de obicei un fir de busuioc.
Credinciosii gusta dintr-insa pe nemancate, in zile de post si ajunare
sau la sarbatori mari dupa biserica.