Bine aţi venit Гость!
Joi, 28.03.2024, 22:57
Principală | Înregistrare | Logare | RSS
Taina Botezului
    Botezul

Cununia

Inmormantarea

Sfinţirea casei
Statistici


Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0

Formularul pentru autentificare

Calendar

Stil vechi Miercuri Stil nou
1 Decembrie 14 Decembrie
Postul Crăciunului
Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe)
Sfântul Prooroc Naum (VII î.H), Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul
Tot in aceasta zi
Evanghelia zilei
Apostolul zilei
Rugăciunea zilei
File din Pateric
Pilda zilei
Biblia într-un an

Catalog de fişiere

Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe

SCRISOAREA trimisa de sinodul întreg din Africa catre Bonifaciu, episcopul Bisericii Romei,
19.04.2012, 11:54


SCRISOAREA

trimisa de sinodul întreg din Africa catre Bonifaciu,

episcopul Bisericii Romei, prin episcopul Faustin,

presbiterii Filip si Asell, delegatii Bisericii Romei.

 

Aureliu, Valentin al primului scaun din eparhia Numidiei si ceilalti,

în numar de 217, prezenti la sinodul întreg al Africii, lui Bonifaciu, preafericitului stapân si preacinstitului frate:

Deoarece Domnul a hotarât ca smerenia noastra sa raspunda în scris în privinta celor dezbatute împreuna cu noi de preasfintiti fratii nostri, împreuna cu episcopul Faustin si împreuna presbiterii Filip si Asell, datori suntem, nu lui Zosim, episcopul de fericita pomenire, de la care ni s-au adus scrisori si însarcinari, ci vredniciei voastre, care cu voia lui Dumnezeu a ocupat locul aceluia, a va face cunoscut pe scurt cele hotarâte prin consensul nostru al am­belor parti, dar fara insistare asupra dezbaterii amanuntite a celor solutiona­te, întru care pastrandu-se dragostea, dar pe care le-am scos la capat nu fara mica osteneala în dispute, având grija ca în acte sa se introduca cele ce se re­fera la chestiune. Si acela daca ar mai fi în acest corp, ar primi, stapâne frate, cu prea mare bucurie, ceea ce ar fi vazut ca în chipul cel mai pasnic s-a hota­rât. Presbiterul Apiariu, din cauza caruia, si a hirotonirii si afurisirii si apelu­lui lui, s-a nascut mare sminteala nu numai în Biserica din Sicca, ci si în cea din Africa întreaga, dupa ce a cerut iertare pentru toate ratacirile, s-a reinte­grat în comuniune. Dar împreuna episcopul nostru Urban din Sicca a fost cel dintâi care a îndreptat fara echivoc totul, ceea ce era de îndreptat. Deoarece însa trebuie sa se poarte grija de pacea si linistea bisericeaca, nu numai acum, ci si în viitor, caci multe de acestea s-au întâmplat, în scopul ca pentru viitor sa ne ferim de unele similare sau chiar mai grele, hotarâm ca pres-biterul Apiariu sa fie înlaturat de la Biserica din Sicca, pastrându-si, fireste, demnitatea si treapta sa; si dupa ce va primi scrisoarea canonica, sa exercite datoriile de presbiter în oricare alt loc, unde va vrea si va putea; si acestea i le-am încuviintat lui Apiariu, la cererea lui prin propriile lui scrisori, fara nici o greutate. Dar mai înainte de a se da acestei chestiuni astfel de solutii, printre altele, cu care ne-am ocupat prin hotarâri amanuntite, însusi Apiariu a pretins oral ca în privinta actelor bisericesti, noi sa cerem de la fratii nostri, împreuna episcopul Faustin, si de la împreuna presbiterii Filip si Asell ca sa expuna totul, ce li s-a încredintat sa trateze cu noi, precum si cele pe care sa le execute verbal, nu scripturistic; iar noi, cerând instructia adusa cu dânsii în scris, au prezentat-o; pe care am citit-o si am Anciraxat-o la acte, care vi se si aduc printr-însii acum; prin care s-a rânduit ca sa trateze cu noi patru chestiuni: întâi, despre apelurile episcopilor catre iereul Bisericii din Roma; al doilea, ca episcopii sa nu mearga la curte, precum s-a întâmplat pâna acum; al treilea, ca afacerile presbiterilor si diaconilor sa se cerceteze de episcopii vecini, daca ei ar fi scosi de acestia în chip pripit din comuniune; al patrulea, în privinta scoaterii din comuniune a episcopului Urban si a citarii lui la Roma, daca nu ar îndrepta cele ce trebuiesc îndreptate. Dintre acestea, în privinta chestiunii prime si a treia, anume ca sa se admita episcopilor apelul la Roma si ca afacerile clericilor sa se decida de episcopii lor eparhiali, înca în anul trecut, prin scrisorile noastre trimise deja aceluiasi episcop de cinstita pomenire Zosim, ne-am sârguit a arata ca noi pe acestea le vom observa pentru timp scurt fara de vatamarea cuiva, pâna când se va face cercetarea hotarârilor sinodului de la Niceea. Si acum cerem si de la sfintia ta ca sa dispui asa, ca acelea sa se observe de noi în felul cum s-au dezbatut si hotarât de catre Parintii de la Niceea; si sa dispui ca sa se cerceteze cele ce sunt puse în însasi instructia de acolo de la voi, adica: „Daca un episcop este acuzat, si episcopii întruniti din acea eparhie ar judeca si l-ar scoate din treapta lui, daca dânsului i s-ar parea sa apeleze si sa se refugieze la preafe­ricitul episcop al Bisericii de la Roma, oare episcopul Romei sa consimta a-l asculta si a dispune ca sentinta sa se înnoiasca si sa hotarasca a se scrie epis­copilor asezati în eparhia limitrofa, ca dânsii toate sa le cerceteze din nou cu sârguinta si sa finalizeze cauza dupa fidelitatea adevarului? Iar daca si cel ce cere sa se asculte din nou afacerea lui prin rugamintea lui ar îndupleca pe episcopul Romei ca sa trimita un presbiter din jurul sau, sa fie în puterea acestui episcop de a socoti si a judeca cum va vrea; va sta în dreptul sau de a decide si daca va alege pe cei ce trebuie sa judece fiind prezenti împreuna cu episcopii, având puterea aceluia care i-a trimis; iar daca va crede ca pentru cercetarea afacerii sunt de ajuns episcopii, sa faca ceea ce preaînteleptului sfat i s-ar parea ca este bine". Asemenea în privinta presbiterilor si diaconi­lor, „daca vreun episcop pornit spre mânie, ceea ce însa sa nu se întâmple, s-ar porni cu graba si cu asprime asupra vreunui presbiter sau diacon de-al sau, si ar vrea sa-l scoata pe acela din biserica sa sa se poarte grija ca sa nu se osândeasca pe nedrept sau sa se despoaie de comuniune. Deci cel scos sa aiba dreptul de a merge la episcopii cei din vecinatate si cauza lui sa se as­culte si sa se cerceteze mai cu de-amanuntul; fiindca nu se cade ca cei ce se roaga sa nu fie ascultati; iar episcopul acela, care l-a lepadat pe el pe drept sau pe nedrept, este dator sa primeasca cu rabdare cercetarea pricinei, ca hotarârea lui ori sa se confirme, ori sa se îndrepte". Acestea adica s-au Ancirax­at la acte pâna la sosirea exemplarelor originale ale sinodului de la Niceea; care daca se cuprind acolo în felul cel din acea instructie, care ni s-a aratat prin fratii trimisi de la scaunul apostolic, atunci se vor observa si la voi în Ita­lia în acelasi fel si noi nu vrem sa va mai amintim acestea, nici nu vom fi siliti a mai cere, ci credem ca cu ajutorul milostivirii Domnului Dumnezeului nos­tru, fiind sfintia ta proestosul Bisericii din Roma, în viitor nu se va mai supune acea întunecime; si se vor observa în privinta noastra cele ce trebuie sa se ob­serve cu frateasca dragoste, chiar daca noi nu graim, ca dupa întelepciunea si dreptatea daruita tie de Cel Preaînalt, chiar însuti întelegi ca acelea trebuie sa se pazeasca, daca nu cumva nu va fi altul cuprinsul Canoanelor sinodului de la Niceea. Caci noi peste foarte multe carti am dat, dar niciunde nu am citit acele Canoane, în cartile de la Roma ale sinodului de la Niceea în felul cum ni s-au trimis de acolo în instructia mentionata mai înainte; dar, fiindca aici într-o carte greceasca nu am putut sa le gasim pe acestea, dorim foarte mult sa ni le aduca cele de la bisericile rasaritene, unde se spune ca acele hotarâri se pot gasi chiar în original. De aceea si rugam pe cucernicia ta sa binevoiesti chiar însuti sa scrii iereilor din acele tinuturi, adica celor din Biserica Antio-hiei, si din cea din Alexandria, si din cea din Consîantinopol, dar si altora, daca se învoieste sfintia ta ca de acolo sa ni se trimita Canoanele stabilite la Niceea de catre Sfintii Parinti, prin ceea ce cu ajutorul lui Dumnezeu vei adu­ce aceasta deosebita binefacere tuturor bisericilor apusene. Caci cine se în­doieste asupra împrejurarii ca exemplarele de la greci sunt cele mai autentice ale sinodului întrunit la Niceea? Fiind aduse din atâtea locuri deosebite si de la celebrele biserici ale grecilor si ca, comparandu-le întreolalta, sunt în con­cordanta, si pâna când nu se face aceasta, noi marturisim cele aduse noua în instructia mentionata mai înainte, în privinta episcopilor, care apeleaza la iereul bisericii Romei, si în privinta cauzelor clericilor care trebuiesc sa se solutioneze de catre episcopii eparhiilor lor proprii, si observându-le pâna la confirmare, ne încredem ca, cu voia lui Dumnezeu, preafericirea voastra înca ne va ajuta în privinta aceasta. Iar celelalte dezbatute si întarite la sinodul nostru, deoarece mai înainte mentionatii frati ai nostri, împreuna cu episcop­ul Faustin si împreuna presbiterii Filip si Asell, le aduc cu sine, de veti binevoi, ei le vor face cunoscute sfintiei voastre. Si au iscalit. Domnul nostru sa te pastreze noua la multi ani, preafericite frate.

Asijderea au iscalit Alipiu, Augustin, Posidiu, Marin si ceilalti episcopi.

 

SCRISOAREA sinodului din Africa catre papa Celestin, episcopul cetatii Roma

Aureliu, Palatin, Antoniu, Tut, Servusdei, Terentiu, Fortunat, Martin, Ia-nuariu, Optat, Celt, Donat, Teasiu, Vichentie, Fortunation si ceilalti întruniti în sinodul general al Cartaginei - stapânului preaiubit si fratelui preacinstit, Celesin,

Ne rugam ca precum sfintia ta ne-ai aratat bucurie pentru înfatisarea lui Apiariu, trimitând scrisori prin presbiterul nostru Leon, tot asa si noi în ace­lasi chip trimitem cu bucurie scrisoarea prezenta în privinta curatirii ace­luiasi. Caci, fireste, era cea mai puternica nazuinta, si a noastra si a voastra, si nu se parea a fi necesara ascultarea lui grabnica atunci când fusese deja ascultat.

Deci venind acum la noi preasfintitul frate si împreuna episcopul nostru Faustin, am întrunit sinod si am crezut ca este trimis la noi pentru ca, precum Apiariu prin silinta aceluia s-a facut presbiter, asa si acum prin osteneala lui se va curati de atâtea învinovatiri aruncate asupra lui de cei din Tavrachina; ale carui delicte fiind atât de multe si de mari, completul întrunit al sinodului nostru a gasit ca protectia mentionatului Faustin a întrecut judecata si râvna de aparare a întrecut dreptatea lui de judecator. Caci la început Faustin s-a împotrivit chiar foarte mult întregului sinod, aducând diferite ocari, oarecum aparând privelegiile bisericii din Roma, si voind ca acela sa primeasca de la noi comuniunea, pe care sfintia ta, având încredere în apel, ceea ce însa nu a fost în stare sa dovedeasca, l-a repus în comuniune. Totusi, mai putin pentru dânsul s-a facut aceasta, ceea ce mai bine vei cunoaste din citirea actelor. Dimpotriva, facandu-se cu osteneala judecata trei zile de-a rândul, în cursul carora cu mâhnire am cercetat diferitele acuze aduse aceluia, Dumnezeu, dreptul judecator, cel mai puternic si îndelung rabdator, a taiat pe scurt atât taraganarile împreuna episcopului nostru Faustin, cât si subterfugiile acelui Apiariu, cu care se silea sa acopere urâciunile lui nelegiuite, rapunând fireste, încapatânarea urâta si prearau mirositoare, precum si nerusinarea tagaduirii, prin care voia sa înece gunoiul atâtor voluptati. Dar când Dumne­zeul nostru a stramtorat constiinta lui, si cele ascunse în inima lui, fiind osân­dite ca în noroiul vinovatiilor, le-a dat la iveala chiar în fata tuturor oame­nilor, vicleanul tagaduitor a început îndata sa marturiseasca toate învinuirile aduse lui, si abia cândva s-a vadit pe sine benevol în privinta tuturor faptelor infame de necrezut; de asemenea, a întors în suspinuri chiar si speranta noas­tra, careia l-am si încredintat si doream ca sa se poata curati din întinaciunile rusinoase, si, frate stapâne, prin marturisirea sa, afara de aceea ca a potolit aceasta întristare a noastra prin unica si singura mângâiere, care si pe noi ne-a scapat de osteneala plânsului neîncetat, s-a îngrijit si pentru rAnele sale de vreo doctorie oarecare, desi fara de voie si luptandu-se cu constiinta sa. Si acum, dupa ce îndeplinim cuvenitele închinaciuni datorite, noi te rugam ca în viitor sa nu dai usor crezamânt celor ce vin de aici si în viitor sa nu primesti în comuniune pe cei ce noi i-am excomunicat, deoarece sfintia ta usor poti afla ca asa s-a hotarât si la sinodul de la Niceea si daca de acolo se vede ca lucrul acesta se observa referitor la clericii inferiori si laici, apoi cu atât mai vârtos trebuie sa se observe aceasta cu privire la episcopi. Prin urmare, Sfintia ta sa nu primesti în comuniune constient si cum nu se cuvine pe cei ce au fost excomunicati în eparhia lor. De asemenea, sa interzici Sfintia ta refu­gierea nerusinata a presbiterilor si clericilor, dupa cum ti se cuvine; deoarece aceasta nu s-a normat de Biserica din Africa prin vreo hotarâre a Sfintilor Parinti, si hotarârile sinodului de la Niceea trimit la mitropolitii lor în chipul cel mai lamurit atât pe clericii de grad inferior, cât si pe episcopi. Apoi ace­lasi sinod de la Niceea a dispus cu întelepciune si cu dreptate ca orice chestiune, ce poate aparea, trebuie sa se solutioneze definitiv la locurile lor proprii, deoarece Parintii au recunoscut ca nici o provincie nu va fi lipsita de darul Duhului Sfânt, cu ajutorul caruia preotii lui Hristos observa în mod întelept dreptatea si o pazesc ferm, cu atât mai vârtos, deoarece tuturor le este îngaduit ca, în cazul ca nu sunt multumiti de sentinta judecatorilor locali, sa apeleze la sinodul eparhial propriu sau chiar si la sinodul ecumenic; sau oare este cineva care poate sa presupuna ca Dumnezeul nostru inspira dreptate nu­mai unora dintre forurile judecatoresti, oricare ar fi acela - si va lipsi de aceasta multimea preotilor, care se aduna la sinod? Si care poate fi într-ade­var temeinica judecata de peste mare, în fata careia persoAnele necesare la facerea dispozitiilor nu se pot prezenta ori din cauza extenuarii senile sau în urma altor nenumarate impedimente? însa despre aceea ca tu ai putea sa tri­miti pe cineva din partea Sfintiei tale, nu am gasit nimic stabilit de catre vreun sinod al Sfintilor Parinti; iar ceea ce ai trimis odinioara prin Faustin, epis­copul coleg al nostru, ca si când aceasta s-ar fi hotarât de catre sinodul de la Niceea, noi nu am putut gasi nimic asa ceva în copiile exacte ale izvoarelor originale ale sinodului de la Niceea, pe care le-am primit de la preasfintitul Chirii, episcopul nostru coleg al Bisericii din Alexandria, si de la preacinstitul Atic, episcopul Constantinopolului, si pe care noi le-am trimis episcopului de piae memoriae Bonifaciu, înaintasul tau, prin presbiterul Inochentie si ipodia-conul Marcel, care ni le-au adus noua. Deci nu mai faceti ca la cererea oricui sa trimiteti aici pe clericii vostri sa trateze în afacerile noastre si sa nu per­miteti aceasta pentru ca sa nu ziceti ca noi am introdus mândria lumeasca desarta în Biserica lui Hristos, care Biserica aduce lumina simplitatii si ziua umilintei pe seama celor ce doresc sa vada pe Dumnezeu. Si deoarece Apiariu cel vrednic de plâns a fost scos din Biserica lui Hristos, în urma rautatilor lui nelegiuite, chiar pe fratele nostru Faustin, suntem siguri ca în viitor, cu stirea si conlucrarea sfintiei tale, pazindu-se dragostea frateasca, Africa nicidecum nu va mai suferi acest lucru. Iscalitura. — Dumnezeul nostru sa pazeasca pe sfintia voastra, frate stapâne, întru multi ani, rugându-te pentru noi.

 
Categorie: Canoanele Bisericii Ortodoxe | Adăugat de: pavel
Vizualizări: 364 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: