Bine aţi venit Гость!
CANDELA
Meniu site
Categoriile secţiunii
| BISERICILE SI MANASTIRILE DIN MOLDOVA [3] |
| DOCUMENTAR [1] |
| Femeia ortodoxa [34] |
| Teologie [16] |
| Canoanele Bisericii Ortodoxe [43] |
| Sarbatorile Bisericii Ortodoxe [44] |
| Predici [22] |
| Articole [47] |
| VIDEO [2] |
| Scrisori din strainatate [1] |
| Condoleantze [8] |
Calendar
 |
||
| Stil vechi | Miercuri | Stil nou |
| 1 Decembrie | 14 Decembrie | |
| Postul Crăciunului | ||
| Post aspru (pâine, apă, fructe uscate, seminţe) | ||
 Sfântul Prooroc Naum (VII î.H) , Cuviosul Filaret Milostivul (792), Sfântul Mucenic Anania Persul |
||
| Tot in aceasta zi | ||
| Evanghelia zilei | ||
| Apostolul zilei | ||
| Rugăciunea zilei | ||
| File din Pateric | ||
| Pilda zilei | ||
| Biblia într-un an | ||
Catalog de fişiere
| Principală » Fişiere » Canoanele Bisericii Ortodoxe |
CANOANELE Sinodului I ecumenic de la Niceea (AN 325)
| 19.04.2012, 02:27 | |
CANOANELE Sinodului I ecumenic de la Niceea (AN 325) CANONUL 1 Sin. I ec. (AUTOMUTILATII NU POT FI CLERICI) Daca cineva în boala s-a taiat cu mestesug (s-a operat) de catre medici, sau de catre barbari s-a taiat, acesta sa ramâna în cler; iar daca cineva sanatos fiind s-a taiat pe sine, acesta, chiar daca se numara în cler (chiar daca este membru al clerului), se cade sa înceteze (a mai face parte din cler) si de acum înainte, nici unul dintre cei de felul acesta nu trebuie sa se înainteze (în cler). Precum este lucrul vadit ca (aici) se vorbeste despre cei ce fac isprava aceasta înadins si care îndraznesc sa se taie pe ei însisi; tot la fel (este vadit ca) daca oarecari au fost scopiti (facuti eunuci) de catre barbari sau de catre stapâni, însa altminterea s-ar gasi vrednici, pe unii ca acestia canonul îi primeste în cler. (21, 22, 23,24 ap.; 8 sin. I-II) CANONUL 2 Sin. I ec. (NEOFITII SA NU FIE PRIMITI ÎN CLER) Deoarece multe s-au facut împotriva canonului bisericesc, fie din nevoie, fie în alt chip, la staruinta oamenilor, încât oamenii abia veniti de la viata pagâneasca la credinta si care în scurta vreme au fost catehizati se aduc îndata la baia spirituala, si deodata cu botezarea se înainteaza Ia episcopat sau la presbiterat, s-a socotit ca este bine ca de acum înainte nimic de acest fel sa nu se mai faca; pentru ca îi trebuie timp de mai multa ispitire celui care se catehizeaza (catehumenului) si dupa botez. Caci este lamurita Scriptura apostolica ce zice: „Nu neofit, ca nu mândrindu-se sa cada în osânda si în lantul (cursa), diavolului" (I Tim. 3, 6). Iar daca cu trecerea vremii, s-ar afla vreo pacatuire sufleteasca cu privire la o persoana (a unei persoAne) si s-ar dovedi de catre doi sau trei martori, unul ca acela sa înceteze din cler. Iar cel ce ar face (ar proceda) împotriva acestora, aceluia i se va pune Ia îndoiala calitatea de cleric (în privinta apartenentei Iui la cler), ca unul care a cutezat sa se împotriveasca marelui sinod. (61, 75, 80 ap.; 9 sin. I ec; 9, 10 Neocez.; 3 Laod.; 10 Sard.; 17 sin. I-II; 89 Vasile cel Mare; 1, 4 Grig. Nyssa) CANONUL 3 Sin. I ec. (CLERICII SA NU AIBA TIITOARE) Marele sinod a oprit cu desavârsire, fie episcopului, fie presbiterului, fie diaconului, fie oricui dintre cei care sunt în cler, sa li se îngaduie a avea femeie împreuna locuitoare (concubina), afara doar de mama, sau sora, sau matusa, sau numai astfel de persoAne cu privire la care a fugit toata banuiala (prin care a scapat de sub toata banuiala). (5, 26 ap.; 5, 12, 13 Trul; 18, 22 VI ec; 19 Ancira; 3, 4, 25, 38, 70 Cartag.; 88 Vasile cel Mare) CANONUL 4 Sin. I ec. (ALEGEREA SI HIROTONIA EPISCOPILOR) Se cuvine asadar ca episcopul sa se aseze (catistaste) de catre toti (episcopii) cei din eparhie (mitropolie, provincie), iar daca ar fi greu un lucru ca acesta, fie pentru vreo nevoie staruitoare (presanta, constrângatoare), fie pentru lungimea drumului, adunându-se în orice chip trei la un loc, împreuna alegatori facându-se si cei absenti si consimtind prin scrisori, atunci sa se faca hirotonia. Iar întarirea celor facute sa se dea în fiecare eparhie (mitropolie) mitropolitului. (1 ap.; 3 sin. VII ec; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol; 13, 49, 50 Cartag.) CANONUL 5 Sin. I ec. (SINOADELE MITROPOLITANE) În privinta celor ce au fost excomunicati (afurisiti) de catre episcopii din fiecare eparhie (mitropolie) fie dintre cei din cler, fie dintre cei din starea laica, sa se tina rânduiala cea dupa canonul care hotaraste ca cei scosi (izgoniti, afurisiti) de catre unii sa nu se primeasca de catre altii. Sa se cerceteze însa ca nu cumva acestia sa fi ajuns excomunicati din împutinarea sufletului (din micimea de suflet) sau din vrajba sau din vreo alta scadere de acest fel a episcopului. Deci pentru ca lucrul acesta sa fie cercetat dupa cuviinta, s-a socotit (parut) ca este bine sa aiba Ioc (sa se tina) sinoade în fiecare an, de doua ori pe an, în fiecare eparhie (mitropolie), pentru ca obstea tuturor episcopilor eparhiei (mitropoliei) adunati la un loc sa cerceteze întrebarile cele de acest fel si, astfel, cei care în mod vadit s-au ridicat împotriva episcopului, dupa dreptate sa fie socotiti de catre toti excomunicati pâna când obstei episcopilor i s-ar parea (potrivit) sa aduca în privinta acestora o hotarâre echitabila. Iar sinoadele sa aiba loc (sa se tina) unul înaintea Patruzecimii, pentru ca înlaturând orice putinatate de suflet, darul sa se aduca curat lui Dumnezeu; iar al doilea, cam în vremea toamnei. (12, 13, 16, 32, 33, 34, 37 ap.; 2, 6 sin. 11 ec; 11, 13, 19 sin. IV ec; 6 sin. Vllec; 17TruL; 6, 7, 8, 11, 20 Antioh.; 40, 41, 42 Laod.; 9, 13 Sarcl.; 11, 18, 23, 29, 73, 106 Cartag.; 1 Sofia) CANONUL 6 Sin. I ec. (EXARHATELE. ALEGEREA EPISCOPILOR) Sa se tie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt si din Libia si din Penta-pole, asa încât episcopul din Alexandria sa aiba stapânire peste toate acestea, pentru ca acesta este si obiceiul episcopului Romei. De asemenea si în Antiohia si în celelalte eparhii (provincii) sa li se pastreze Bisericilor întâietatile (privilegiile). Este apoi cu totul învederat lucrul acela, ca daca cineva ar deveni episcop fara încuviintarea mitropolitului, marele sinod a hotarât ca unul ca acesta nu se cade sa fie episcop. Iar daca alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiata si dupa canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajba (pizma) proprie, sa aiba tarie votul (hotarârea) celor mai multi. (34 ap.; 4 sin. I ec; 2, 3 sin. II ec; 8 sin. III ec; 28 sin. IV ec; 36 Trui; 9, 16, 19 Antioh.; 13 Cartag.) CANONUL 7 Sin. I ec. (CINSTIREA SCAUNULUI DIN IERUSALIM) Deoarece a avut tarie obiceiul si vechea predanie (traditie) ca episcopul din Elia (Ierusalim) sa se cinsteasca (sa se bucure de cinste), sa aiba urmarea (continuarea) cinstei (acesteia), pastrându-se însa pe seama mitropoliei propria ei vrednicie (demnitate). (34 ap.; 2 sin. II ec; 12 sin. IV ec; 36 Trul.; 19 Antioh.) CANONUL 8 Sin. I ec. (PRIMIREA SCHISMATICILOR ÎN BISERICA) In privinta celor ce s-au numit pe sine cândva catari (curati), iar acum (se reîntorc) vin la sobornicirca si apostoleasca Biserica, i s-a parut sfântului si marelui sinod ca punându-se mâinile asupra lor, sa ramâna astfel în cler. Dar înainte de toate se cuvine ca ei sa marturiseasca în scris ca vor primi (se vor uni, vor fi de acord) si vor urma dogmele bisericii sobornicesti si apostolice, anume ca vor avea comuniune (împartasire) si cu cei casatoriti a doua oara, si cu cei care au cazut în vremea prigoAnei (persecutiei), cu privire la care s-a rânduit timpul (de pocainta) si s-a hotarât sorocul (termenul de iertare), - asa încât acestia (catarii) sa urmeze întru toate dogmele Bisericii sobornicesti. Prin urmare, acestia toti, fie (ca sunt) în sate, fie (ca sunt) în orase, numai singuri cei care s-ar gasi hirotoniti, (adica) cei ce se gasesc în cler, sa ramâna în acelasi chip (în acelasi cin, în aceeasi stare). Iar daca acolo unde (exista) episcop sau presbiter al Bisericii sobornicesti se reîntorc (revin) oarecari (dintre clericii catari), este învederat ca episcopul Bisericii va avea vrednicia de episcop, iar acela ce se numeste episcop la asa-zisii catari va avea vrednicia de presbiter; afara numai daca nu cumva i s-ar parea episcopului (potrivit) sa-1 împartaseasca pe acesta la cinstea numelui. Iar daca lui nu i-ar placea acest lucru, (atunci) pentru ca totusi sa se vada ca el este în cler, sa i se gaseasca un loc, fie de horepiscop, fie de presbiter, ca sa nu fie doi episcopi într-o cetate. (68 ap.; 7 sin. II ec; 95 Trul; 14 sin. VII ec; 13 Ancira; 14 Neocez.; 8, 10 Antioh.; 6 Sard.; 47, 57, 66, 69, 99 Cartag.; 1, 47, 89 Vasile cel Mare; 12 Teofil Alex.) CANONUL 9 Sin. I ec. (ISPITIREA CELOR CE INTRA ÎN CLER) Daca cineva fara de cercetare a fost înaintat (rânduit) presbiter, sau facându-i-se ispitirea si-a marturisit pacatele, si marturisindu-se el, oamenii fiind miscati, au pus mâinile pe unul ca acesta împotriva canonului, pe acesta canonul nu-1 primeste (în cler), caci Biserica soborniceasca apara (revendica) numai ceea ce este fara de prihana. (25, 61 ap.; 2, 10 sin. I ec; 9, 10 Neocez.; 17 sin. I-II; 3, 5, 6 Teofil Alex.; 89 Vasile cel Mare) CANONUL 10 Sin. I ec. (CEI CE AU CAZUT ODATA DE LA CREDINTA NU POT INTRA ÎN CLER) Oricâti dintre cei cazuti (de la credinta) au fost înaintati (în cler) fie din nestiinta, fie cu stiinta mai dinainte (a starii lor) din partea celor ce i-au înaintat, aceasta nu aduce slabire (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru ca dupa ce se vor cunoaste, se caterisesc. (62 ap.; 9 sin. I ec; 1, 2, 3, 9, 12 Ancira; 10 Petru Alex.; 73 Vasile cel Mare; 2 Grig. Nyssa) CANONUL 11 Sin. I ec. (TREPTELE POCAINTEI CELOR CAZUTI DE LA CREDINTA) în privinta celor ce au lepadat credinta, fara sila, sau fara luarea averilor, sau fara primejduire, sau fara ceva de acest fel, cum s-a întâmplat sub tirania lui Liciniu, i s-a parut sinodului ca desi nu sunt vrednici de omenie, sa se milostiveasca totusi de ci (sa fie totusi tratati cu îndurare). Deci câti dintre ei ca (niste) credinciosi se caiesc cu adevarat, sa petreaca trei ani între ascultatori si sapte ani sa se smereasca (sa se umileasca, sa stea plecati), iar doi ani fara împartasire vor lua parte Ia rugaciuni cu poporul. (62 ap.; 12, 13, 14 sin. 1 ec; 4, 5, 6, 7, 8, 9, 21 Ancira; 2, 19 Laod.; 43 Cartag.; 2, 11 Grig. Nyssa) CANONUL 12 Sin. I ec. (POCAINTA CELOR CE VIN DIN OASTEA PAGÂNA) Iar cei ce au fost chemati de har si au aratat la început zel (pornire) lepadând cingatorile, iar dupa aceea s-au întors ca câinii Ia propria lor vomitatura, încât unii si arginti (bani) au cheltuit si prin daruri au izbutit sa ajunga din nou la slujba în oaste, acestia zece ani sa se plece (sa cada, sa se umileasca), dupa timpul de trei ani al ascultarii. Dar la toti acestia trebuie sa se cerceteze bunavointa si felul caintii. Iar câti arata întoarcerea lor cu fapte, dar nu de forma (cu chipul), ci cu frica si cu lacrimi si cu rabdare si cu faceri de bine, acestia împlinind vremea hotarâta a ascultarii, se vor împartasi neaparat de rugaciuni (vor participa la rugaciunile comune), episcopului fiindu-i îngaduit sa hotarasca (sa dispuna) ceva si mai omenos (blând) cu privire la acestia. Iar câti au suferit (suportat) cu nepasare (îndepartarea de la rugaciuni) si au socotit ca pentru reîntoarcere le este de ajuns forma (aparenta) intrarii în Biserica, sa plineasca întru totul (întocmai, pe deplin) timpul (penitentiei). (62, 83 ap.; 11, 13,14 sin. I ec; 102 Trul.; 4, 5, 6, 7, 8, 9, 21 Ancira; 2, 19 Laod.; 23 Cartag.; 2, 11 Neocez.; 2, 3, Petru Alex.; 3, 73, 74, 75, 81, 84 Vasile cel Mare; 2, 4, 5 Grig. Nyssa) CANONUL 13 Sin. I ec. (ÎMPARTASIREA MURIBUNZILOR) în privinta celor care stau sa moara (dintre cazuti) sa se observe si acum vechea si canonica lege, încât daca cineva sta sa moara, sa nu fie lipsit de cea mai de pe urma si mai trebuitoare merinde. Iar daca fiind deznadajduit si luând împartasirea, s-ar numara din nou (vor ramâne) între cei ce traiesc (între cei vii), acela sa fie împreuna cu cei ce iau parte numai la rugaciune. Dar peste tot si în privinta oricui ar sta sa moara, cerând a se face partas de cuminecatura (a se împartasi cu Euharistia), (stabilim ca) episcopul, cu cercetare (ispitire), sa-1 faca partas sfântului dar (prosforei, sa-1 împartaseasca). (52 ap.; 11, 12 sin. I ec; 6, 22 Ancira; 2 Neocez.; 1 Cartag.; 73 Vasile cel Mare; 2, 5 Grig. Nyssa) CANONUL 14 Sin. I ec. (POCAINTA CATEHUMENILOR CAZUTI) în privinta celor care au fost si care au cazut (de la credinta), i s-a parut sfântului si marelui sinod ca acestia numai trei ani sa fie ascultatori (în treapta ascultarii), iar dupa aceea sa se roage cu catehumenii. (2, 11, 12, 13 sin. I ec; 96 Trul.; 5 Neocez.; 19 Laod.; 20 Vasile cel Mare; 4, 6 Timotei Alex.; 5 Chirii Alex.) CANONUL 15 Sin. I ec. (TRANSFERAREA CLERULUI ESTE OPRITA) Pentru multa tulburare si pentru gâlcevile care s-au facut, s-a parut (potrivit) sa se înlature cu desavârsire obiceiul, contrar canonului apostolic (14, 15), care s-a mai gasit în unele parti, ca nici episcopul, nici presbiterul si nici diaconul sa nu treaca (sa nu se stramute) din cetate în cetate. Iar daca cineva, dupa aceasta orânduire a sfântului si marelui sinod ar încerca sa mestesugeasca ceva de felul acesta, sau s-ar deda vreunor treburi de acest fel, sa se lipseasca cu desavârsire de o atare uneltire si sa se aseze din nou în Biserica în care a fost hirotonit episcopul, sau presbiterul (acela). (14, 15 ap.; 4 sin. II ec; 5, 6, 10, 20 sin. IV ec; 18 Trul.; 3, 13, 16, 21 Antioh.; I, 2, 3, 12, 16Sara.; 48, 54, 65, 71, 90 Cartag.) CANONUL 16 Sin. I ec. (OSÂNDIREA CLERICILOR CARE SE MUTA SINGURI) Câti dintre presbiteri sau diaconi, sau peste tot, cei ce se numara în cler (sunt socotiti în rândul clerului), în chip cutezator, neavând înaintea ochilor nici frica lui Dumnezeu, nerecunoscând nici canonul bisericesc, vor pleca de la bisericile lor, acestia nu trebuie sa fie primiti nicidecum în alta Biserica, ci trebuie sa fie siliti ca sa se reîntoarca în parohiile (eparhiile) lor; sau daca staruiesc (persista), trebuie sa fie excomunicati (sa fie fara de împartasire). Iar daca ar si îndrazni cineva sa rapeasca pe cel ce este al altuia (apartine altuia) si sa-1 hirotoneasca în Biserica lui, fara încuviintarea episcopului propriu de la care a fugit cel ce este numarat în cler (este socotit în rândul clerului), sa fie hirotonia (lui) fara tarie. (14, 15, 16 ap.; 15 sin. I ec; 5, 10, 20, 23 sin. IVec; 17, 18, 20 Trai; 3, 21 Antioh.; 1, 2, 13, 15, 16 Sard.; 20, 54, 80, 90 Cartag.) CANONUL 17 Sin. I ec. (OSÂNDIREA DOBÂNZII SI A CAMETEI) Deoarece multi dintre cei care se numara în canon (sunt socotiti în rândul clerului) urmarind lacomia si câstigul rusinos (alergând cu lacomie la câstig rusinos), au uitat dumnezeiasca Scriptura care zice: „argintul sau nu 1-a dat pentru camata (dobânda)" (Ps. 14, 5); si dând împrumut cer sutimi (procente), sfântul si marele sinod a socotit a fi cu dreptate, ca daca dupa aceasta orânduire, s-ar gasi cineva luând camata din îndeletnicire (cu treaba aceasta, cu camataria), sau astfel învârtind lucru, sau cerând înapoi odata si jumatate, sau orice altceva nascocind pentru câstig rusinos, sase cateriseasca din cler si sa fie strain de canon (de starea clerului). (44 ap.; 10 Trul.; 19 sin. VII ec; 4 Laod.; 5, 16 Cartag.; 2, 14 Vasile cel Mare; 3 Grig. Neocez.; 6 Grig. Nyssa) CANONUL 18 Sin. I ec. (LOCUL DIACONILOR ÎN RÂNDUL CLERULUI) A venit la sfântul si marele sinod (stirea) ca în unele locuri si cetati, diaconii dau presbiterilor cuminecatura (euharistia), ceea ce nici canonul si nici obiceiul nu a predanisit, ca cei ce nu au puterea de a aduce jertfa sa dea trupul lui Hristos celor ce jertfesc (celor ce aduc sfânta jertfa). S-a mai cunoscut si aceea ca unii dintre diaconi se ating de cuminecatura (euharistie, împartasanii) chiar si înaintea episcopilor. Asadar toate acestea sa înceteze, iar diaconii sa ramâna în masurile lor (în rânduielile, tocmelile lor), stiind ca ei sunt slujitori ai episcopului, dar mai mici decât presbi-terii. Sa primeasca asadar dupa rânduiala cuminecatura (euharistia) dupa presbiteri, dându-le-o lor fie episcopul, fie presbiterul. Dar sa nu le fie permis diaconilor nici sa seaza în rândul presbiterilor; caci ceea ce s-a facut este împotriva canonului si împotriva rânduielii. Dar daca cineva si dupa aceste orânduiri nu ar voi a se supune, sa înceteze din diaconic (15, 39 ap.; 15 sin. 1 ec; 7, 16 TruL; 5 Antioh.; 20 Laod.) CANONUL 19 Sin. I ec. (ERETICII PAVLICHIENI) în privinta pavlichienilor care au alergat (s-au întors) mai pe urma la soborniceasca Biserica, se asaza rânduiala ca ei sa fie neaparat botezati din nou. Iar daca unii în timpul trecut s-au numarat în cler (au facut parte din cler) si daca se arata neîntinati si neprihaniti, dupa ce vor fi botezati din nou sa se hirotoneasca de catre episcopul Bisericii sobornicesti. Daca însa cercetarea i-ar gasi pe ei nepotriviti (nevrednici), se cuvine a-i caterisi pe ei. Asijderea si în privinta diaconitelor si peste tot în privinta celor numarati (socotiti) în cler, sa se observe aceeasi rânduiala (procedura). Am pomenit însa si pe diaconitele numarate (socotite) în cin (în cler, în schema) cu toate ca nu au nici o hirotesie, asa ca acestea sa fie socotite neaparat între laici. (46, 47, 49 ap.; 15 sin. IV ec; 95 TruL; 6, 126 Cartag.; 1 Vasile cel Mare) CANONUL 20 Sin. I ec. (OPRIREA ÎNGENUNCHERII ÎN UNELE ZILE) Deoarece sunt unii care îsi pleaca genunchii (îngenuncheaza) duminica si în zilele Cincizeciniii - pentru ca toate sa se pazeasca în acelasi fel în fiecare parohie (eparhie), sfântului sinod i s-a parut ca rugaciunile sa fie aduse (facute) lui Dumnezeu stând ei în picioare. (66 ap.; 66, 90 TruL; 18 Gang.; 29 Laod.; 15 Petru Alex.; 91 Vasile cel Mare; 1 Teofil Alex.) | |
| Vizualizări: 556 | Descărcări: 0 | Comentarii: 1 | Rating: 0.0/0 | |
| Total comentarii : 0 | |